ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3616/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 27 iunie 2000, reclamanta, Asociația județeană pentru Ocuparea și Formarea Profesională Deva, a chemat în judecată pârâta SC J.P.C.S. SRL Deva, solicitând ca, în baza sentinței civile ce se va pronunța, să fie obligați la plata sumei de 66.147.716 lei, încasată nejustificat cu cheltuieli de judecată și penalități de întârziere în sumă de 40.283.959 lei. În susținerea pretențiilor, reclamanta a arătat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate în baza contractului nr. 140 din 5 mai 1998, privind serviciile de calificare și recalificare – locația Brad, în materia reintegrării pe piața muncii a persoanelor disponibilizate, situație în care se impune restituirea sumei avansate.

Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1242 din 8 noiembrie 2000, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată. În motivarea soluției date, instanța de fond a reținut că, prin înscrisurile depuse în apărare, pârâta nu a fost în măsură să probeze îndeplinirea obligațiilor asumate, rapoartele și actele prezentate având caracter unilateral și nu dovedesc desfășurarea unor cursuri de calificare, recalificare sau plasarea unui client. Or, potrivit art. VI din contractul încheiat, pârâta avea obligația de a pune la dispoziția reclamantei lista clienților, care să conțină numele, adresa, calificarea și lucrarea în care sunt cuprinși, planificarea detaliată a programului de servicii, ștatele de plată etc. Împotriva acestei sentințe a promovat apel pârâta, criticile vizând modul în care s-au apreciat probele administrate cauzei privind realizarea obligațiilor asumate prin contractul încheiat.

Se susține că, în limita sumelor primite, a prestat serviciile la care s-a obligat, neîndeplinirea în totalitate a obligațiilor contractate datorându-se culpei reclamantei-intimate, care, după justificarea cheltuielilor efectuate din avansul primit, a refuzat continuarea finanțării activităților respective. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 808 din 26 noiembrie 2001, a admis apelul, a schimbat sentința civilă criticată și, pe fond, a admis în parte acțiunea, obligând pârâta la restituirea sumei de 36.283.163 lei. De asemenea, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, iar conform art. 274 C. proc.

civ., reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere probele administrate cauzei, inclusiv expertiza dispusă în această cale de atac. S-a arătat că, deși durata contractului, stabilită de părți, a fost de 12 luni, acesta s-a derulat efectiv în perioada 1 martie 1999 - 30 iunie 1999 și, comparând sumele plătite cu serviciile efectiv prestate, a rezultat, conform concluziile expertizei, că pârâta-apelantă a încasat în plus suma de 36.283.163 lei.

De asemenea, instanța de control judiciar a mai reținut că, deși la pct. V din contract, reclamanta-intimată s-a obligat să plătească costul serviciilor, raportul de expertiză, însușit de părți, a evidențiat că executarea obligației de plată a prețului s-a făcut cu mare întârziere, pârâta neputându-și îndeplini, din această cauză, obligațiile asumate din programul convenit, situație în care nu-i poate fi aplicată sancțiunea prevăzută de clauza penală. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen și legal timbrat, reclamanta, criticile vizând aspectele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că instanța de apel, în pronunțarea soluției date, a avut în vedere numai concluziile raportului de expertiză, fără a-l corobora cu celelalte probe administrate, care conduc la concluzia că nici una din obligațiile de rezultat asumate de furnizor – organizarea de cursuri pentru 210 persoane și plasarea în muncă a unui număr de 129 persoane din rândul celor 210 - nu a fost îndeplinită. De asemenea, se critică și modul de interpretare a clauzei penale din contractul încheiat, exonerarea de răspundere a pârâtei fiind reținută eronat, atâta timp cât pârâta-intimată nu și-a respectat obligațiile asumate, cât și acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată. Recursul este nefondat.

Potrivit contractului încheiat la data de 5 mai 1998, pârâta-intimată s-a obligat să presteze servicii de calificare și recalificare - locația Brad, în vedere reintegrării pe piața muncii a persoanelor disponibilizate. Conform anexei D la contract, reclamanta-recurentă urma să acorde un avans în baza scrisorii de garanție bancară prezentată de furnizor. Așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat pe baza actelor prezentate de părți, pârâta nu a fost în măsură să-și îndeplinească obligațiile asumate datorită culpei reclamantei, care nu a fost în măsură să respecte programul prevăzut de părți. S-a luat în considerare prestările efectiv realizate și s-a avut în vedere și faptul că, din conținutul contractului încheiat, nu rezultă că pârâta și-a asumat obligația de plasare a forței de muncă.

Prin înscrisurile depuse, pârâta-intimată a făcut dovada prestărilor de servicii efectuate, confirmată și de raportul de expertiză, în sumă de 29.863.553 lei, restituirea diferenței de 36.283.163 lei fiind justificat dispusă de instanța de apel, având în vedere dispozițiile art. 992 C. civ. De asemenea, probele administrate au evidențiat faptul achitării cu întârziere a prețului prestației conform clauzelor convenției intervenite între părți, fapt ce a condus la exonerarea pârâtei-intimate de plata penalităților de întârziere. Față de soluția dată, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., situație în care și această critică urmează a fi înlăturată. Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că soluția instanței de apel este legală și temeinică, fiind dată în conformitate cu dispozițiile legale în materie, raportat la clauzele stipulate în contractul încheiat, astfel că, potrivit art. 312 C. proc.

civ. și văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta, Agenția județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Hunedoara, împotriva deciziei nr. 808 din 26 noiembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte suma de 6.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către SC J.P.C.S. SRL Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2003.