ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3616/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3616/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data
de 27 iunie 2000, reclamanta, Asociația județeană pentru Ocuparea și Formarea Profesională
Deva, a chemat în judecată pârâta SC J.P.C.S. SRL Deva, solicitând ca, în baza
sentinței civile ce se va pronunța, să fie obligați la plata sumei de 66.147.716
lei, încasată nejustificat cu cheltuieli de judecată și penalități de
întârziere în sumă de 40.283.959 lei.
În susținerea pretențiilor,
reclamanta a arătat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate în baza
contractului nr. 140 din 5 mai 1998, privind serviciile de calificare și
recalificare – locația Brad, în materia reintegrării pe piața muncii a
persoanelor disponibilizate, situație în care se impune restituirea sumei
avansate.
Tribunalul Hunedoara, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1242 din 8
noiembrie 2000, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.
În motivarea soluției date, instanța
de fond a reținut că, prin înscrisurile depuse în apărare, pârâta nu a fost în
măsură să probeze îndeplinirea obligațiilor asumate, rapoartele și actele
prezentate având caracter unilateral și nu dovedesc desfășurarea unor cursuri
de calificare, recalificare sau plasarea unui client.
Or, potrivit art. VI din contractul încheiat,
pârâta avea obligația de a pune la dispoziția reclamantei lista clienților,
care să conțină numele, adresa, calificarea și lucrarea în care sunt cuprinși,
planificarea detaliată a programului de servicii, ștatele de plată etc.
Împotriva acestei sentințe a
promovat apel pârâta, criticile vizând modul în care s-au apreciat probele
administrate cauzei privind realizarea obligațiilor asumate prin contractul
încheiat.
Se susține că, în limita sumelor
primite, a prestat serviciile la care s-a obligat, neîndeplinirea în totalitate
a obligațiilor contractate datorându-se culpei reclamantei-intimate, care, după
justificarea cheltuielilor efectuate din avansul primit, a refuzat continuarea finanțării
activităților respective.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială
și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 808 din 26 noiembrie
2001, a admis apelul, a schimbat sentința civilă criticată și, pe fond, a admis
în parte acțiunea, obligând pârâta la restituirea sumei de 36.283.163 lei. De
asemenea, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata
penalităților de întârziere, iar conform art. 274 C. proc. civ., reclamanta a
fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de apel a avut în vedere probele administrate cauzei, inclusiv
expertiza dispusă în această cale de atac.
S-a arătat că, deși durata
contractului, stabilită de părți, a fost de 12 luni, acesta s-a derulat efectiv
în perioada 1 martie 1999 - 30 iunie 1999 și, comparând sumele plătite cu
serviciile efectiv prestate, a rezultat, conform concluziile expertizei, că
pârâta-apelantă a încasat în plus suma de 36.283.163 lei.
De asemenea, instanța de control judiciar
a mai reținut că, deși la pct. V din contract, reclamanta-intimată s-a obligat
să plătească costul serviciilor, raportul de expertiză, însușit de părți, a
evidențiat că executarea obligației de plată a prețului s-a făcut cu mare
întârziere, pârâta neputându-și îndeplini, din această cauză, obligațiile
asumate din programul convenit, situație în care nu-i poate fi aplicată sancțiunea
prevăzută de clauza penală.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs, în termen și legal timbrat, reclamanta, criticile vizând aspectele de
nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc.
civ.
Se susține, în esență, că instanța
de apel, în pronunțarea soluției date, a avut în vedere numai concluziile
raportului de expertiză, fără a-l corobora cu celelalte probe administrate,
care conduc la concluzia că nici una din obligațiile de rezultat asumate de
furnizor – organizarea de cursuri pentru 210 persoane și plasarea în muncă a
unui număr de 129 persoane din rândul celor 210 - nu a fost îndeplinită.
De asemenea, se critică și modul de interpretare
a clauzei penale din contractul încheiat, exonerarea de răspundere a pârâtei fiind
reținută eronat, atâta timp cât pârâta-intimată nu și-a respectat obligațiile
asumate, cât și acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
Potrivit contractului încheiat la data
de 5 mai 1998, pârâta-intimată s-a obligat să presteze servicii de calificare
și recalificare - locația Brad, în vedere reintegrării pe piața muncii a
persoanelor disponibilizate.
Conform anexei D la contract,
reclamanta-recurentă urma să acorde un avans în baza scrisorii de garanție
bancară prezentată de furnizor.
Așa cum rezultă din concluziile
raportului de expertiză efectuat pe baza actelor prezentate de părți, pârâta nu
a fost în măsură să-și îndeplinească obligațiile asumate datorită culpei reclamantei,
care nu a fost în măsură să respecte programul prevăzut de părți.
S-a luat în considerare prestările
efectiv realizate și s-a avut în vedere și faptul că, din conținutul
contractului încheiat, nu rezultă că pârâta și-a asumat obligația de plasare a
forței de muncă.
Prin înscrisurile depuse, pârâta-intimată
a făcut dovada prestărilor de servicii efectuate, confirmată și de raportul de
expertiză, în sumă de 29.863.553 lei, restituirea diferenței de 36.283.163 lei
fiind justificat dispusă de instanța de apel, având în vedere dispozițiile art.
992 C. civ.
De asemenea, probele administrate au
evidențiat faptul achitării cu întârziere a prețului prestației conform
clauzelor convenției intervenite între părți, fapt ce a condus la exonerarea pârâtei-intimate
de plata penalităților de întârziere.
Față de soluția dată, instanța de
apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.,
situație în care și această critică urmează a fi înlăturată.
Având în vedere considerentele
expuse, Curtea apreciază că soluția instanței de apel este legală și temeinică,
fiind dată în conformitate cu dispozițiile legale în materie, raportat la clauzele
stipulate în contractul încheiat, astfel că, potrivit art. 312 C. proc. civ. și
văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta, Agenția județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Hunedoara,
împotriva deciziei nr. 808 din 26 noiembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia,
secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta-reclamantă să
plătească intimatei-pârâte suma de 6.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de
judecată către SC J.P.C.S. SRL
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 23 septembrie 2003.