ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4181/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 596 din 31 mai 2000 Tribunalul Hunedoara, secția comercială, a admis acțiunea precizată formulată de S.E.T.E. S.A. Deva și a obligat pe pârâta S.C. G.F. S.A. Hațeg la plata sumelor de 2.500.000 lei contravaloare prestații și 7.812.500 lei penalități de întârziere aferente perioadei 1-25 aprilie 2000. În motivarea sentinței s-a reținut că, deși reclamanta și-a executat obligația asumată prin contractul nr. 10 din 22 iunie 1998 întocmind expertizele convenite, pârâta și-a executat în parte obligația de plată achitând reclamantei 1.300.000 lei din valoarea totală de 3.800.000 lei, restul de plată fiind de 2.500.000 lei.

S-a mai reținut că în baza art. 6 pct. b) din contract pârâta datorează și penalități aferente în sumă de 7.812.500 lei. Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin decizia nr. 955 din 24 noiembrie 2000, schimbându-se în parte sentința atacată în ce privește cuantumul pretențiilor pe care l-a stabilit la 1.500.000 lei contravaloare prestații și 4.640.000 lei penalități.

Criticile apelantei cu privire la stabilirea situației de fapt s-au apreciat ca întemeiate, instanța de apel reținând că părțile au încheiat două contracte, primul contract fiind rezoluționat prin hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a dispus și restituirea plății de 11.000.000 lei efectuată de pârâtă iar pentru contractul nr. 10/98 pârâta a plătit ulterior 1.000.000 lei la 9 iulie 1998 cu titlu de avans și 1.300.000 lei la 20 iulie 1998 așa încât diferența de plată este de 1.500.000 lei iar penalitățile aferente de 4.500.000 lei. Împotriva deciziei societatea pârâtă a declarat recurs solicitând casarea acesteia și menținerea sentinței. Fără a se face referire la motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., criticile vizează în esență aprecierea greșită a probelor de la dosar: - conform anexei 3 la contract plata s-a stipulat integral la predarea lucrării, fără avans, instanța interpretând greșit că plata de 1.000.000 lei s-a făcut cu titlu de avans; - conform evidențelor din contabilitatea pârâtei, aceasta, la data de 9 iulie 1998 era creditoare cu suma de 7.250.000 lei din care s-a plătit în perioada 9 iulie 1998 - 30 noiembrie 1998 – 4.750.000 lei rezultând diferența de 2.500.000 lei. Recursul nu este fondat. Este de necontestat că obiectul cererii de chemare în judecată l-a format executarea contractului de prestări servicii nr. 10 încheiat între părți la 22 iunie 1998. După cum susține recurenta, între părți au existat și alte contracte prin care aceasta s-a obligat la efectuarea de expertize către pârâtă.

Tocmai această împrejurare a avut-o în vedere instanța de apel, reținând, conform probelor administrate că prin sentința nr. 928/1999 a Tribunalului Hunedoara, definitivă prin decizia nr. 191 a Curții de Apel Alba Iulia s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că pentru contractul anterior s-a plătit suma de 11 milioane lei din cele 12, dispunându-se rezoluțiunea și restituirea plății efectuate. Or, cum bine s-a reținut, plățile ulterioare de 1.000.000 lei achitat la 9 iulie 1998 și 1.300.000 lei achitat la 20 iulie 1998 sunt plăți efectuate în baza contractului nr. 10/1998 așa încât diferența de plată este de 1.500.000 lei. Recurenta nu face însă nici o referire la aceste considerente din decizia atacată iar susținerea cu privire la anexa 3 din contract care nu permite plata unui avans nu poate fi primită, ea neexistând la dosar.

În ce privește evidența contabilă pe care recurenta o invocă, aceasta se referă nediferențiat pe contracte la plățile efectuate recurentei, or obiectul litigiului îl reprezintă numai contractul nr. 10/1998 după cum s-a arătat mai sus. Prin urmare, Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând decizia atacată ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.E.T.E. S.A. Deva împotriva deciziei nr. 955 A din 24 noiembrie 2000 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2003.