ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 112/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2311/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 8983/97/2008, a fost admisă în parte acțiunea comercială formulată și precizată, înaintată de reclamanta SC I.C.S.H. SA Hunedoara în contradictoriu cu pârâta SC B.T.G.I. SRL Peștișu Mare și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei următoarele sume de bani: 194.198,00 lei, reprezentând contravaloare lucrări; 47.807,74 lei, reprezentând penalități pentru plata cu întârziere a facturilor emise în executarea contractului de antrepriză nr. 6301/2006; 194.198,00 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru neplata facturilor emise în executarea contractului de antrepriză nr. 6301/2006.

A fost admisă, în parte, cererea reconvențională formulată și precizată, înaintată de pârâta-reclamantă reconvențional SC B.T.G.I. SRL Peștișu Mare, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențional SC I.C.S.H. SA Hunedoara și, în consecință, a fost obligată reclamanta-pârâtă reconvențional să plătească pârâtei-reclamantă reconvențional următoarele sume de bani: 99.968,00 lei, reprezentând valoarea de remediere a lucrărilor executate necorespunzător; 99.968,00 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere datorate pentru lucrările neexecutate corespunzător. Au fost compensate creanțele reciproce existente între părți, până la concurența celei mai mici, și, în urma compensării a fost obligată pârâta SC B.T.G.I.

SA Peștișu Mare să plătească reclamantei SC I.C.S.H. SA Hunedoara, suma de 236.267,74 lei. Au fost respinse, în rest, ambele cereri. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei și suma de 2191,36 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință judecătorul fondului a reținut că între reclamanta SC I.C.S.H. SA Hunedoara și pârâta SC B.T.G.I. SRL Peștișu Mare, s-a încheiat contractul de antrepriză nr. 6301 din 09 iunie 2006. În temeiul acestui contract, reclamanta și-a sumat obligația de a executa pentru pârâtă o serie de lucrări, iar pârâta și-a asumat obligația de plată a prețului contravalorii lucrărilor, în cuantum de 504.500 Euro fără TVA. La data de 26 octombrie 2006, părțile au încheiat actul adițional nr. 1 la contractul de antrepriză, prin care au stabilit execuția unei lucrări suplimentare - supraînălțare corp administrativ, până la data de 07 noiembrie 2006, la prețul de 2431 Euro, fără TVA.

După cum rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică în construcții, efectuat în cauză de expert constructor H.I., reclamanta a executat, însă, necorespunzător o parte din lucrările comandate, a căror remediere presupune costuri suplimentare în sumă totală de 99.698 lei. Situația reținută de expert s-a constatat că se coroborează cu înscrisurile existente la filele 64-85 dosar - din cuprinsul cărora rezultă încercarea părților de a remedia situația creată, pe cale amiabilă. În ce privește plățile efectuate de pârâta SC B.T.G.I. SRL s-a reținut că debitul pe care pârâta îl are față de reclamantă, este în sumă de 194.198,00 lei, acțiunea principală fiind justificată numai în această măsură.

În ce privește cuantumul penalităților de întârziere, în ce o privește pe pârâtă, s-a constatat că aceasta datorează penalități de întârziere în sumă de 47.807,74 lei pentru plata cu întârziere a facturilor evidențiate în cuprinsul raportului de expertiză contabilă, precum și suma de 194.198,00 lei, cu același titlu, pentru facturile neachitate până în prezent - prin limitarea cuantumului penalităților la valoarea debitului. În ce o privește pe reclamantă, pentru lucrările efectuate necorespunzător, s-a constatat că aceasta datorează penalități de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data stabilită ca termen de finalizare a lucrărilor - 07 noiembrie 2006 - (potrivit art. 3 pct. 2 din contract).

Valoarea totală a acestor penalități este de 168.240 lei (1125 zile x 99.698 lei x 0,15%/zi), dar, în lipsă de stipulație contrară, acestea se vor limita la cuantumul debitului, respectiv, 99.968 lei. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta SC I.C.S.H. SA Hunedoara și prin decizia comercială nr. 34/A din 24 martie 2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a respins apelul reclamantei și a respins cererea intimatei SC B.T.G.I. HD SRL privind cheltuielile de judecată din apel. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că la data încheierii contractului de antrepriză nr. 6301 din 09 iunie 2006 era aplicabilă Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, abrogarea acesteia făcându-se la data de 03 iulie 2009 prin Legea nr. 246/2009.

Interpretarea dată de apelantă potrivit căreia formularea art. 6 din capitolul IV din contractul de antrepriză potrivit căruia „neplata în termenul scadent generează penalități de întârziere în sarcina beneficiarului, în procent de 0,15% pe zi de întârziere din suma datorată” reprezintă o stipulație contrară, nu poate fi primită. Această prevedere reprezintă o clauză penală care obligă beneficiarul să plătească penalități de întârziere în cazul neplății la termen a lucrărilor, fără însă a se putea înțelege din formulare că nu ar fi aplicabilă limitarea penalităților la suma asupra căreia este calculată, așa cum impune Legea nr. 469/2002. În ce privește cererea intimatei SC B.T.G.I.H.D. SRL, de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată în apel, Curtea a respins-o față de împrejurarea că cheltuielile nu au fost legal dovedite, actele depuse la dosar la filele 40-44 fiind copii, parțial ilizibile și necertificate pentru conformitate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC I.C.S.H. SA Hunedoara invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței Tribunalului Hunedoara, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și ulterior precizată: - în principal obligarea intimatei la 194.198,00 lei reprezentând restul rămas neachitat din prețul lucrărilor executate, 257.007,58 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru sumele neachitate, conform celor stabilite de către expertul contabil judiciar și 47807,74 lei reprezentând penalități de întârziere calculate conform clauzelor contractuale pentru facturile achitate cu întârziere, conform celor stabilite de către expertul contabil judiciar.

Admiterea în parte a cererii reconvenționale formulată de pârâta-intimată SC B.T.G.I. SRL doar până la concurența sumei de 99.698,00 lei reprezentând contravaloarea remedierilor necesare pentru lucrările executate necorespunzător, conform celor stabilite de către expertul tehnic în construcții prin expertiza efectuată în cauză. Pe cale de consecință să se dispună compensarea sumelor - respectiv cele solicitate la plată de SC I.C.S.H. SA cu cea cuvenită pârâtei pentru remedierea neconformităților și să fie obligată intimata SC B.T.G.I. SRL să achite reclamantei suma de 399.315,32 lei. - în subsidiar obligarea intimatei să achite în favoarea reclamantei-recurente 194.190 lei reprezentând restul rămas neachitat din prețul lucrărilor executate, 208.410,80 lei penalități de întârziere calculate până la data de 30 noiembrie 2008, conform prevederilor contractuale pentru sumele neachitate, astfel cum rezultă din tabelul depus de către SC I.C.S.H.

SA privind modul de calcul al penalităților de întârziere, anexat cererii de chemare în judecată și 47.807,74 lei reprezentând penalități de întârziere calculate de către expertul contabil judiciar conform clauzelor contractuale, pentru facturile achitate cu întârziere. Admiterea în parte a cererii reconvenționale formulată de pârâta-intimată SC B.T.G.I. SRL doar până la concurența sumei de 99.690 lei reprezentând contravaloarea remedierilor necesare pentru lucrările executate necorespunzător conform celor stabilite de către expertul tehnic în construcții prin expertiza efectuată. Pe cale de consecință, să se dispună compensarea sumelor și să fie obligată pârâta SC B.T.G.I. SRL să achite recurentei reclamante suma de 350.718,54 lei.

În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut în esență, următoarele: - Potrivit art. 6 din Cap. IV din Contractul de antrepriză, părțile au stabilit că în cazul neachitării sumelor datorate în termenul scadent, beneficiarul este obligat să plătească penalități de întârziere în procent de 0,15% din suma datorată pe zi de întârziere, până la achitarea debitului, astfel că raportat la prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, art. 6 Cap. IV reprezintă o stipulație contrară. - La momentul pronunțării hotărârii de către instanța de fond, Legea nr. 469/2002 era abrogată. - Cât privește penalitățile de întârziere în sumă de 99698 lei l-a care instanța de fond a obligat reclamanta, s-a considerat că aceasta este o plată nedatorată și o sumă ce nu i se cuvine acesteia.

- Intimata SC B.T.G.I. SRL ar fi avut dreptul la plata penalităților de întârziere în cazul în care SC I.C.S.H. SA nu ar fi respectat termenul de execuție, iar acest fapt ar fi fost demonstrat de către intimată, aspect care nu s-a întâmplat în speță. - Așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică și răspunsul dat de către expertul tehnic la obiecțiunile formulate de către SC I.C.S.H. SA nu este vorba de lucrări neexecutate, ci doar lucrări executate necorespunzător, ceea ce înseamnă că pârâta SC B.T.G.I. SRL nu are dreptul la penalități de întârziere. Intimata SC B.T.G.I. SRL a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.

Recurenta a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă din analizarea criticilor rezultă că raportarea la aceste dispoziții este formală, deoarece ele nu vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății sau natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Instanța de apel a apreciat și interpretat corect raportul juridic născut ca urmare a încheierii contractului de antrepriză nr. 6301/2006, s-a pronunțat în raport de acesta când a respins apelul reclamantei, neschimbând natura și înțelesul acestuia. Motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, întrucât instanța de apel a aplicat și interpretat corect prevederile contractului în concordanță cu prevederile Legii nr. 469/2002.

În mod corect a reținut instanța de apel că art. 6 Cap. IV din contractul de antrepriză reprezintă o clauză penală care obligă beneficiarul să plătească penalități de întârziere în cazul neplății la termen a lucrărilor, fără însă a se putea înțelege din formulare că nu ar fi aplicabilă limitarea penalităților la suma asupra căreia este calculată așa cum impune Legea nr. 469/2002. Faptul că în clauza penală nu se menționează în mod expres voința părților ca penalitățile să depășească valoarea debitului la care sunt aplicate, se justifică limitarea lor conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002. În ce privește aspectul abrogării Legii nr. 469/2002 prin Legea nr. 246/2009 la data de 3 iulie 2009 se reține conform principiului neretroactivității legii civile că această din urmă lege nu are efecte asupra raporturilor juridice dintre părți născute anterior intrării sale în vigoare.

În mod legal instanța de apel a reținut că recurenta-reclamantă datorează penalitățile de întârziere în cuantum de 99.698 lei potrivit Capitolului III art. 2 din contract deoarece o executare necorespunzătoare echivalează cu o neexecutare. Nerespectarea condițiilor calitative prevăzute în normele în vigoare în ce privește executarea obligațiilor de recurentă echivalează cu neexecutarea obligației având în vedere că voința reală a părților este aceea de a obține prestații care să corespundă normelor de calitate. Așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel predarea unor lucrări neconforme cu prevederile legale sau contractuale este echivalentă cu neexecutarea acestora, ceea ce duce la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a se naște în sarcina reclamantei răspunderea contractuală și implicit obligația de plată a penalităților prevăzute în contract.

Pentru considerentele expuse se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.C.S.H. SA Hunedoara împotriva deciziei comerciale nr. 34/A din 24 martie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13 ianuarie 2011.