ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.11.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4588/2003

HOTĂRÂRE
25.11.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4588/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra  recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 7244 din 20

septembrie 1999 la Tribunalul Bacău, reclamanta S.C. I. S.A. Brașov a chemat în

judecată S.C. C. S.A. Borzești pentru plata sumei de 49.626.306 lei

contravaloare lucrări executate în anul 1997 și 593.441.118 lei penalități de

întârziere.

Prin sentința civilă nr. 690 din 13 octombrie

1999 a Tribunalului Bacău a fost admisă acțiunea astfel cum a fost formulată.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei

sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 247 din 25 aprilie 2000 a

Curții de Apel Bacău pronunțată în dosarul nr. 1121/2000.

Prin decizia civilă nr. 4564 din 11 iulie 2001 a

Curții Supreme de Justiție, secția comercială, a fost admis recursul

pârâtei-apelante casându-se decizia din apel și trimițându-se cauza aceleiași

instanțe pentru rejudecarea apelului.

Instanța de recurs a reținut că nu a fost

elucidată problema compensărilor invocată în cauză, impunându-se efectuarea

unei expertize contabile pentru o corectă stabilire a situației de fapt.

În rejudecarea apelului, instanța a dispus

efectuarea unei expertize contabile și a unei contraexpertize.

În raport de probele administrate, Curtea de

Apel Bacău, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 34

din 7 august 2002 a admis apelul pârâtei și a schimbat în parte sentința, în

sensul obligării pârâtei la plata sumei de 71.372.379 lei, penalități de

întârziere în plata prețului, în loc de 593.441.118 lei și la plata sumei de

8.549.921 lei, cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a

reținut că plata lucrărilor executate a fost achitată prin compensare în lanț,

așa cum rezultă din procesul verbal nr. 1335/1996.

Reclamanta este îndreptățită numai la penalități

de întârziere în plata facturilor, penalități ce însumează 71.372.379 lei.

Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a

declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 și 10  C. proc. civ. susținând că

greșit instanța de apel a reținut compensarea ca mod de stingere a creanței,

întrucât procesul verbal de compensare nr. 1336 din 8 noiembrie 1996 a fost

anulat, astfel cum rezultă chiar din adresa pârâtei S.C. C. S.A., nr. 786 din 27

martie 1998.

Ca urmare, acțiunea trebuia admisă integral

pentru 49.626.306 lei preț pretenții și 522.068.739 lei, penalități de

întârziere.

Recursul este nefondat și urmează să fie respins

întrucât:

În cauză a operat compensarea ca mod de stingere

a obligațiilor de plată ce revenea pârâtei, beneficiară a lucrărilor executate

de reclamantă.

Compensarea a operat ca mod de stingere a

datoriilor între patru societăți comerciale, la nivelul sumei de 49.626.806

lei, conform procesului verbal nr.1335 din 8 noiembrie 1996, la inițiativa S.C.

Conform actului de compensare prin creanța în

litigiu, reclamanta a stins un debit datorat S.C. C. A.D.T.S.A. Hunedoara.

Susținerea recurentei în sensul că compensarea a

fost anulată, așa cum a solicitat pârâta S.C. C. S.A. Borzești, cu adresa nr. 786

din 27 martie 1998 este de respins.

Anularea compensării trebuia să fie convenită de

toate părțile cuprinse în procesul verbal nr. 1335 din 8 noiembrie 1996. Or, nu

a existat consimțământul anulării acestei operațiuni, astfel că adresa pârâtei,

din 27 martie 1998, după cca. 5 luni, este lipsită de orice efecte asupra

plăților efectuate.

De altfel, această adresă era motivată de

nerealizarea unei alte compensări, distinctă de cea în cauză cu 11

participanți, ce privea un alt proces verbal, nr. 1336 din 8 noiembrie 1996.

Ca urmare, soluția pronunțată este temeinică și

legală, situația efectuării plăților fiind reținută conform cu expertizele

contabile efectuate în faza rejudecăreii apelului, astfel că recursul urmează

să fie respins.

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. I. S.A. Brașov

împotriva deciziei nr. 34 din 7 august 2002 a Curții de Apel Bacău, secția comercială

și contencios administrativ ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 25

noiembrie 2003.

Sursă