ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3948/2003

Prin sentința nr. 3842 din 13 iulie 1999,

Tribunalul București a admis în parte acțiunea reclamantului C.A. împotriva

pârâtei S.C. T.C.´94 SRL București care a fost obligată la plata sumei de

30.340.000 lei reprezentând contravaloare lucrări de construcții neexecutate

sau executate necorespunzător. A mai fost obligată pârâta și la plata sumei de

8.905.516 lei cheltuieli de judecată, precum și la restituirea bunurilor

primite în folosință pe durata executării lucrărilor sau contravaloarea în lei

a acestora la data executării efective a sentinței dar nu mai puțin de

21.188.000 lei. S-a respins prin aceeași sentință capătul de cerere privind

obligarea pârâtei la plata de penalități de întârziere.

Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond, a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel

București, secția comercială, prin decizia nr. 2996 din 3 decembrie 1998.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul a

declarat recurs. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia

nr. 6124/2001 din 31 octombrie 2001 a admis acest recurs, a modificat hotărârea

instanței de apel în sensul că a obligat-o pe pârâtă la 334.403.000 lei

prejudiciu actualizat la data de 25 martie 1999 și la 99.929.187 lei penalități

de întârziere, cu 13.205.170 lei cheltuieli de judecată și menținerea restului

dispozițiilor sentinței.

La data de 29 mai 2002, pârâta S.C. T.C. SRL

București a formulat cerere de revizuire a hotărârii de mai sus, susținând că:

- instanța de recurs s-a pronunțat

asupra unor lucruri care nu s-au cerut, motiv pentru care sunt incidente

prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. A susținut că nejustificat a fost

obligată la plata penalităților de întârziere în condițiile în care prin

încheiere interlocutorie instanța de fond a luat act de renunțarea

reclamantului la judecata capătului de cerere privind plata penalităților de

întârziere;

- obligând pârâta la plata

penalităților de întârziere, instanța de recurs prin decizia pronunțată a

săvârșit o extra petita, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 322

pct. 2 C. proc. civ.

Cererea de revizuire este nefondată.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere „dacă, după darea hotărârii s-au

descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă

s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere”.

În cauză revizuienta nu a prezentat

nici un înscris nou astfel că cerințele impuse de textul de mai sus nu sunt

îndeplinite pentru ca revizuirea acestei hotărâri să fie admisibilă.

Revizuienta a mai invocat și

prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., susținând că hotărârea din recurs a

obligat-o la plata de penalități de întârziere, la care de fapt reclamantul

renunțase.

În textul art. 322 pct. 2 C. proc.

civ. este reglementată situația în care se poate cere revizuirea unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul „dacă s-a pronunțat

asupra unor lucruri care nu s-au cerut s-au nu s-a pronunțat asupra unui lucru

cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

Nici cerința acestui text nu este

îndeplinită pentru a se admite revizuirea hotărârii de recurs, întrucât

instanța de recurs nu numai că nu a acordat mai mult decât s-a cerut, dar, în

hotărârea sa a examinat și aspectul referitor la renunțarea la judecată și a

apreciat corect că renunțarea la judecată nu s-a făcut în condițiile art. 246

C. proc. civ. și deci capătul de cerere reprezentând penalități de întârziere a

rămas valabil solicitat de reclamant.

Așa fiind cererea de revizuire va fi

respinsă și în temeiul art. 274 C. proc. civ. revizuienta va fi obligată la

plata cheltuielilor de judecată ocazionate intimatului cu ocazia judecării

acestei cereri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondată cererea de

revizuire formulată de S.C. T.C.´94 SRL București, împotriva deciziei nr. 6124

din 31 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

Obligă revizuienta să plătească intimatului C.A.

8.925.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 15 octombrie 2003.