ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1194/2016

Decizia nr. 1194/2016

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/30/2008 la data de 07 aprilie 2008, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâta SC B. SRL solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 144.964 lei cu titlu de preț, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea și cererea reconvențională depusă la dosar, pârâta SC B. SRL a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, suma pretinsă fiind nedatorată și admiterea cererii reconvenționale prin care solicita obligarea reclamantei să finalizeze și să remedieze pe propria cheltuială, conform art. 5.1 lit. c) din contractul de antrepriză din 18 august 2005, toate lucrările care nu corespund calitativ, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 lei/pe zi de întârziere, compensarea legală în temeiul art. 1144 C. civ. a oricăror sume pe care se va dovedi că părțile și le datorează reciproc în baza contractului de antrepriză, respectiv penalități pentru finalizarea cu întârziere a lucrărilor, contravaloarea lucrărilor neexecutate, contravaloarea lucrărilor care nu corespund calitativ și alte asemenea, astfel cum vor fi evidențiate prin expertiza tehnică de specialitate.

Prin Sentința civilă nr. 169 din 09 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosarul nr. x/30/2008, s-a admis cererea principală formulată de reclamantul pârât C., în contradictoriu cu pârâta reclamantă SC B. SRL; s-a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată și a fost obligată pârâta SC B. SRL la plata către reclamantul pârâtul C. a sumei de 144.964 lei cu titlu de rest preț lucrări de construcție, precum și a sumei de 5.651 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinței civile nr. 169 din 9 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. x/30/2008 a formulat apel pârâta SC B. SRL Timișoara prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate ca fiind netemeinică și nelegală, pe fond respingerea acțiunii principale ca neîntemeiată și admiterea cererii reconvenționale.

Prin Decizia civilă nr. 206 din 14 noiembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/30/2008, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de pârâta SC B. SRL în contradictoriu cu intimatul C., împotriva Sentinței civile nr. 169 din 9 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. x/30/2008, având ca obiect pretenții; s-a schimbat în parte sentința atacată în sensul că s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta SC B. SRL, respectiv pentru suma de 47.548,88 de lei și în consecință s-a redus suma datorată de pârâtă reclamantului-intimat C. la cuantumul de 97.415,12 lei; s-a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate referitoare la modul de soluționare a cererii principale; fără cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că litigiul între părți a intervenit ca urmare a solicitării adresate de constructor către beneficiar de a achita un rest de 144.964 de lei, sumă rezultată dintr-o situație centralizatoare finală, întocmită de dirigintele de șantier, pe baza situațiilor de lucrări și a notelor de comandă suplimentară, prin scăderea sumei achitată deja din suma totală constatată a fi de plată în raport de lucrările efectuate.

Curtea a mai observat că în ce privește susținerea pârâtei că nu a comandat edificarea unei piscine în perimetrul viitoarei construcții, această susținere nu este pertinentă deoarece respectiva piscină a reprezentat o lucrare de anvergură care nu putea rămâne neobservată beneficiarului pe durata realizării ei. Or, din nicio probă administrată în cauză nu a rezultat că, în ipoteza în care constructorul ar fi inițiat realizarea acestei piscine, beneficiarul i-ar fi interzis expres și ferm continuarea oricărei lucrări în această direcție. În aceste condiții, nu se putea concluziona că piscina a fost realizată fără acordul beneficiarului și nici că s-ar fi încadrat în categoria lucrărilor executate gratuit în favoarea acestuia.

Nu au fost reținute criticile apelantei legate de numărul de muncitori utilizați de antreprenor în realizarea lucrării, în condițiile în care facturarea manoperei s-a realizat în funcție de devizul ofertă acceptat de beneficiar prin semnarea contractului, iar nu în raport de criterii subiective ale antreprenorului. La fel de nefondate s-au reținut a fi și criticile legate de caracterul fictiv al facturii emise de către reclamantă, deoarece la baza acesteia au stat situațiile de lucrări, întocmite ca urmare a executării lucrărilor cuprinse în devizul-ofertă, precum și notele de comandă suplimentare semnate în numele beneficiarului de către dirigintele de șantier care a și confirmat realizarea lor, în virtutea atribuțiilor care îi reveneau potrivit legii și a contractului încheiat cu beneficiarul. Pe de altă parte, susținerea apelantei că factura nu este conformă cu contractul semnat de părți, s-a reținut a fi neavenită, în condițiile în care părțile, de comun acord, au modificat substanțial contractul inițial, cu privire la lucrările ce trebuie realizate și soluțiile tehnice cele mai potrivite în raport de destinația pe care urma să o aibă edificiul.

Curtea a constatat că este fondată parțial critica apelantei referitoare la depășirea termenului de realizare a lucrării. Astfel, termenul de realizare a lucrării, așa cum a fost el modificat de părți, a fost depășit numai cu 24 de zile, ceea ce face incidentă clauza penală inserată la art. 8.1 din contract conform căreia pentru neîndeplinirea în termen a obligațiilor asumate, părțile contractante își datorează reciproc penalități de 0,06%.

Coroborând constatările expertului din cuprinsul raportului de expertiză cu constatările instanței consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu declarațiile martorului D., dirigintele de șantier al lucrării cu clauzele contractuale și celelalte înscrisuri administrate în cauză, Curtea a reținut că numai o parte din lucrările menționate în acest raport nu au fost executate, respectiv: Fereastră pod - 159 lei și trotuarul din jurul casei - 19.799 lei, în total 19.958 de lei. Cele două lucrări deși au fost luate în calcul la stabilirea valorii finale a lucrării, nu au fost în realitate executate, aspect constatat de altfel și de către dirigintele de șantier, în cuprinsul anexei la procesul-verbal de recepție, cât și de către instanță prin constatările la fața locului efectuate. Nu au subzistat însă criticile apelantei referitoare la celelalte lucrări pretins a fi fost neexecutate.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/30/2008, Curtea de Apel Timișoara a admis cererea reclamantului C. privind îndreptarea erorilor materiale strecurate în Decizia civilă nr. 206 din 14 noiembrie 2013, modificând cuantumul sumelor la plata cărora a fost obligată pârâta SC B. SRL Timișoara.

Împotriva Deciziei civile nr. 206 din 14 noiembrie 2013, în termen legal, au declarat recurs reclamantul C., iar pârâta SC B. SRL Timișoara a formulat recurs atât împotriva deciziei menționate cât și împotriva încheierii din 23 ianuarie 2014.

Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. de dosar x/1/2014.

Prin Decizia nr. 2915 din 07 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/1/2014, s-au admis recursurile declarate de reclamantul C. și de pârâta SC B. SRL Timișoara împotriva Deciziei civile nr. 206 din 14 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, care a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru administrarea tuturor probelor necesare și utile justei soluționări, urmând a fi avute în vedere, conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ., toate motivele și apărările invocate de părți.

În considerentele deciziei de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, deși criticile dezvoltate de recurentul C. au fost subsumate motivului de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aspectele invocate de acesta referitoare la lipsa argumentelor instanței de apel privind înlăturarea celor două expertize efectuate în cauză sunt întemeiate căci instanța de apel trebuie să analizeze și să răspundă motivat criticilor formulate și să argumenteze motivele pentru care își însușește considerentele de fapt sau de drept ale primei instanțe, ori aceste aspecte nu se regăsesc în hotărârea pronunțată de instanța de apel, care nu a analizat apărările formulate de aceasta, cu referire la înlăturarea celor două expertize solicitate a fi administrate, preluând soluția dată în expertiza extrajudiciară. De asemenea, Înalta Curte de Casați și Justiție a arătat că instanța de apel nu a motivat raționamentul care a condus la respingerea probelor solicitate de reclamant și a procedat doar la analiza concluziilor raportului expertizei extrajudiciare, astfel că, chiar dacă instanța de apel nu ar fi fost obligată să răspundă fiecărui argument adus de părți, era obligată să analizeze toate apărările formulate în cauză.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că referitor la critica recurentei pârâte SC B. SRL, care a arătat că au fost aplicate greșit de către instanța de apel disp. art. 30 din H.G. nr. 273/1994, în sensul că pârâta nu mai putea solicita remedierea lucrărilor, cu excepția celor prevăzute în procesul-verbal de recepție, s-a reținut că această susținere a pârâtei este corectă, având în vedere că din considerentele deciziei atacate nu se poate aprecia în ce măsură instanța de apel ar fi interpretat și analizat incidența dispozițiilor legale evocate și nici modul de aplicare a acestui text de lege.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de apel Timișoara sub nr. x/1/2014.

Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele de apel invocate, coroborat cu completările la motivele de apel, precum și cu concluziile scrise depuse în mai multe etape, dar și în formă parțial diferită, în fața instanțelor de apel și de recurs care au judecat anterior cauza, Curtea, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, precum și în raport de rolul activ de care trebuie să dea dovadă în aflarea adevărului și în dezlegarea cauzei deduse judecății, a solicitat părților, datorită perioadei îndelungate de timp care s-a scurs de la înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Timiș și până în prezent să facă precizări asupra solicitărilor adresate instanței și asupra criticilor pe care și le mențin sau nu.

Astfel, la primul termen de judecată la care instanța de apel a fost învestită cu rejudecarea cauzei, și anume, termenul din 23 februarie 2015, s-a pus în vedere părților să precizeze raportat la motivele de casare și în limitele motivelor de apel, care sunt probatoriile pe care le solicită a fi administrate, reinterpretate ori completate și motivele pentru care solicită aceste probe.

Pentru următorul termen de judecată au depus la dosarul cauzei concluzii scrise, atât apelanta pârâtă, cât și intimatul reclamant.

La termenul din 06 aprilie 2015, datorită poziției exprimată de ambele părți, care nu au putut ajunge la un punctaj comun cu privire la sumele invocate prin acțiune și prin cererea reconvențională, pârâta apelantă a solicitat încuviințarea unui supliment la raportul de expertiză în specialitatea construcții, sens în care a depus la dosar obiectivele acestui supliment, iar instanța a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, care să fie efectuat de către expertul E., cu obiectivele indicate de ambele părți.

Acest supliment al raportului de expertiză a fost depus la dosar, expertul concluzionând că valoarea totală a lucrărilor executate de către reclamantă a fost de 1.149.390 lei, din care pârâta a plătit 1.004.287,17 lei, urmând a mai achita suma de 145.102,83 lei, deci mai mult decât a solicitat reclamanta prin acțiune. Expertul în concluzia finală a suplimentului raportului de expertiză arată că valoarea de 144.964 lei corespunzătoare facturii din 28 decembrie 2006 este justificată din punct de vedere tehnic.

La acest supliment al raportului de expertiză, apelanta pârâtă SC B. SRL a formulat obiecțiuni, criticând în totalitate concluziile expertului, iar prin răspunsul la obiecțiuni, expertul a arătat că își menține concluziile arătate mai sus.

La termenul din 05 octombrie 2015, reprezentantul apelantei și-a exprimat din nou nemulțumirea față de răspunsul la obiecțiuni, arătând că acesta este incomplet, căci pentru soluționarea cauzei, în opinia sa, este necesar a se cunoaște de către instanță unde au fost montate 14 uși fag, de ce au fost necesare 2000 m liniari tub de protecție ignifug, aspecte față de care reprezentanta reclamantului intimat a arătat că există notă de comandă suplimentare semnate de dirigintele de șantier care reflectă anumite schimbări de soluții tehnice și că expertul E. a răspuns la toate obiecțiunile în măsura în care a fost solicitat, astfel că nu se impune efectuarea unui nou supliment la raportul de expertiză.

Cu privire la aceste noi solicitări ale apelantei, Curtea remarcă din nou că prin aceste concluzii se modifică parțial solicitările apelantei în calitate de beneficiar către constructorul, respectiv antreprenorul lucrării edificate.

Coroborând întregul probatoriu administrat în cauză de la momentul înregistrării cererii introductive pe rolul Tribunalului Timiș, 07 aprilie 2008, până în prezent Curtea a constatat că în această cauză s-a administrat un ansamblu probatoriu deosebit de vast și de complex, care s-a desfășurat pe o perioadă îndelungată de timp, având în vedere momentul începerii judecății în fața instanței de fond, precum și împrejurarea că această cauză a fost trimisă de două ori spre rejudecare, respectiv prin Decizia nr. 18 din 02 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, fiind trimisă cauza spre rejudecarea fondului la Tribunalul Timiș și prin Decizia nr. 2915 din 07 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2014, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis cauza spre rejudecare în apel.

Coroborând concluziile acestor expertize în specialitățile construcții și contabilitate cu răspunsul la obiecțiunile formulate de părți la fiecare dintre ele, precum și cu concluziile suplimentului de expertiză întocmit de către expertul E. în faza de rejudecare a apelului, Curtea a reținut că suma pretinsă de reclamant prin cererea introductivă a fost dovedită ca și întemeiată, respectiv s-a dovedit atât cu înscrisurile depuse la dosar, cât și cu expertizele efectuate în cauză că SC A. SRL care a cesionat drepturile sale către C. a realizat lucrarea contractată sub denumirea de Pensiune agroturistică cu beneficiarul SC B. SRL, în condiții corespunzătoare tehnic și calitativ. Acest aspect este confirmat pe lângă probatoriul arătat mai sus de către procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, care a fost întocmit de o comisie de recepție formată din 6 membri, având în vedere că a fost vorba de o lucrare executată cu fonduri SAPARD, care a necesitat o atenție și o supraveghere sporită din partea forurilor care au aprobat executarea și plata acestor lucrări.

Astfel, această comisie formată din reprezentanți ai Primăriei Dumbrăvița, în persoana juristului F. și G., ing. D., dirigintele de șantier al lucrării, care a participat în calitate de secretar al comisiei, ing. H., care a participat în calitate de membru și ing. I., inspector în construcții, lipsind de la recepție reprezentanții A. SRL a fost condusă în calitate de președinte al comisiei, chiar de reprezentantul legal al beneficiarului SC B. SRL, J., care a concluzionat că lucrarea poate fi recepționată deoarece s-a executat în bune condiții și nu prezintă deficiențe.

Astfel, procesul-verbal de recepție depus la dosar menționează că în urma constatărilor făcute comisia de recepție propune admiterea recepției și își motivează propunerea făcută prin aceea că lucrările au fost executate conform proiectului și de bună calitate.

Aceleași aspecte sunt recunoscute în parte și prin declarația martorului K., dirigintele de șantier al lucrării de construcție și care a fost împuternicit de către reprezentanta beneficiarului J., în mod specific, printr-un contract de mandat și prin Decizia nr. 1 a SC B. SRL, să o reprezinte pe toată perioada desfășurării lucrărilor și să încheie în numele său notele de comandă suplimentare, precum și notele de renunțare care au intervenit pe parcursul derulării lucrării.

Cu privire la aceste note de comandă suplimentare, precum și note de renunțare care au intervenit pe parcursul derulării executării construcției din inițiativa beneficiarului SC B. SRL, Curtea a constatat că acestea au modificat implicit contractul încheiat inițial între părți, îndepărtându-se în mod benevol și tacit de la clauzele înscrise în acest contract și acceptat inițial de părți, cu privire la termenul de derulare a contractului și cu privire la prețul acestuia.

Astfel, Curtea a reținut că excepția de neexecutare a contractului invocată atât prin cererea reconvențională a pârâtei apelante, cât și ca motiv principal de apel, nu este întemeiată câtă vreme pentru construcția contractată inițial s-au solicitat prin note de comandă suplimentare și prin note de renunțare o modificare implicită a condițiilor contractuale avute în vedere inițial, motiv pentru care ambele părți și-au asumat riscul nerespectării termenului stabilit inițial pentru finalizarea lucrării cât și nerespectării ofertei de preț inclusă inițial ca preț al contractului.

În același context Curtea a constatat și că reclamanta, în calitate de antreprenor nu datorează penalități de întârziere câtă vreme comisia de recepție nu a invocat faptul că lucrarea a fost efectuată cu întârziere, iar facturile emise succesiv de către antreprenor au fost achitate de către beneficiar cu excepția ultimei facturi fără să fie invocat în niciun moment depășirea termenului de executare a lucrărilor.

Susținerea apelantei că mandatul dat dirigintelui de șantier era expirat la momentul la care s-au întocmit ultimele note de lucrări suplimentare confirmate de către acesta nu vor fi primite de către instanță, câtă vreme pârâta apelantă nu a notificat în niciun moment constructorului că D. nu mai este reprezentantul său în ce privește lucrarea contractată, având în vedere că acest contract de mandat nu a fost adus la cunoștința părții adverse și nu poate fi opozabil acesteia.

Mai mult, acest contract de mandat a continuat să producă efecte în mod tacit, având în vedere că s-au efectuat plăți suplimentare în baza unor situații de lucrări suplimentare aprobate la plată de către dirigintele de șantier după încheierea contractului de mandat, iar în afară de contractul de mandat reprezentanta pârâtei apelante, J., l-a împuternicit pe același diriginte de șantier, D., prin Decizia nr. 1 din 01 septembrie 2005 să asigure dirigenția lucrărilor de execuție la investiția Pensiune agroturistică rurală și să urmărească realizarea stadiului fizic din proiectul tehnic ori prin semnarea de către acest diriginte de șantier a procesului-verbal de recepție s-a recunoscut practic faptul că lucrarea contractată s-a desfășurat la parametri calitativi și cantitativi din proiect.

Un alt motiv de apel este acela că lucrarea contractată a fost realizată cu deficiențe pe care constructorul nu le-a remediat nici până în prezent, iar pe de altă parte există lucrări neexecutate, deși au fost achitate și aceste lucrări au fost solicitate în mod neîntemeiat la plată de către constructor.

Cât privește deficiențele constatate la pensiunea agroturistică ce face obiectul acestui litigiu, Curtea a reținut că așa cum rezultă din ansamblul probatoriu administrat în cauză, lucrarea prezintă cu certitudine deficiențele constatate atât de către instanța care a efectuat cercetarea la fața locului, precum și de expertizele efectuate în cauză și ilustrate de planșele fotografice depuse la dosar, însă nu s-a dovedit că aceste deficiențe sunt datorate cu certitudine culpei constructorului, acestea putând fi datorate și modului defectuos în care s-a făcut întreținerea clădirii și exploatarea acesteia, sarcină care îi revine în totalitate beneficiarului.

Cu privire la lucrările neexecutate de către constructor, constând în instalație de răcire chiller, trotuar împrejmuitor al construcției cu lățimea de 1 m, a cărui lipsă a determinat deteriorarea parțială a soclului clădirii, fereastră pod, deteriorare gresie de pe terasă, deteriorare tâmplărie PVC, Curtea a constatat că toate probele administrate în cauză au demonstrat că aceste lucrări constând în instalație de răcire chiller, trotuar împrejmuitor al clădirii, fereastră pod, nu au fost executate de către reclamant, însă, în același timp, nu s-a demonstrat faptul că acestea au fost comandate de către beneficiar constructorului, căci prin note succesive de renunțare ori de modificare a lucrărilor de construcție la unele dintre lucrări s-a renunțat, iar altele nu au fost contractate cu constructorul, urmând a fi efectuate de beneficiar ulterior, pe cheltuiala sa. Tot astfel, nu s-a demonstrat faptul că aceste lucrări au fost solicitate la plată de către constructor, căci acesta a invocat în repetate rânduri că nu i s-au solicitat astfel de lucrări sau s-a renunțat la unele dintre ele, astfel încât nici nu le-a inclus în facturile emise către pârâta apelantă.

Mai mult, toate aceste deficiențe sau lucrări neexecutate au fost invocate, deși prin constatările comisiei de recepție se reține că lucrarea a fost executată conform proiectului și în condiții de bună calitate, ori potrivit H.G. nr. 273 din 14 iunie 1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora se prevede la art. 30 că după acceptarea recepției de către investitor cu sau fără obiecții, acesta nu mai poate emite alte solicitări de remediere de lucrări, penalizări, diminuări de valori și alte asemenea, decât cele consemnate în procesul-verbal de recepție, cu excepția viciilor ascunse descoperite în termenul stabilit conform legii.

Cu privire la motivul de apel potrivit căruia factura solicitată la plată de către reclamantă a fost întocmită în mod fictiv și nu poate fi luată în considerare deoarece nu a fost semnată și ștampilată de către pârâtă și a fost chiar restituită de către aceasta, considerându-se că nu este datorată, Curtea a reținut că potrivit contractului încheiat între părți s-a stabilit că facturile urmează a fi întocmite potrivit situațiilor de lucrări și a situației de lucrări centralizatoare, ori expertiza în construcții, precum și suplimentul la această expertiză a reținut în mod lipsit de echivoc că factura în litigiu corespunde acestor situații de lucrări, precum și a situației de lucrări centralizatoare, expertul în construcții concluzionând că suma ce ar mai fi de achitat din partea beneficiarului este aceea de 145.102,83 lei în loc de 144.964 lei, deci chiar mai mult decât s-a solicitat inițial prin cererea de chemare în judecată.

Din acest motiv, constatându-se că acțiunea principală formulată de reclamantul C. este întemeiată, căci factura solicitată la plata din 28 decembrie 2006 este datorată la plată de către apelanta pârâtă SC B. SRL, așa cum au constatat expertizele efectuate în cauză cu precădere suplimentul la expertiza în construcții, întocmit de către expertul E. după trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, Curtea a constatat că în mod temeinic și legal Tribunalul Timiș a admis acțiunea formulată de către reclamant.

Totodată, Curtea a constatat că în mod temeinic și legal s-a respins de către instanța de fond cererea reconvențională formulată de către pârâta SC B. SRL, deoarece conform probatoriului administrat în cauză, susținerile și cererile acestei părți s-au dovedit a fi nefondate, iar instanța de apel, în rejudecare, constată că nu s-au identificat motive care să impună schimbarea acestei soluții.

Pe cale de consecință, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin Decizia civilă nr. 913/A din 19 octombrie 2015 a respins apelul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva Sentinței civile nr. 169 din 09 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/30/2008; a obligat pârâta apelantă la plata sumei de 6.500 lei cheltuieli de judecată către reclamantul intimat C.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC B. SRL prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere nerespectarea dispozițiilor deciziei de casare, aspect care atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pornind de la dispozițiile deciziei de casare, recurenta-pârâtă susține că instanța de rejudecare trebuia să lămurească aspectele legate de obiectul contractului de antrepriză, de prețul convenit și prețul achitat, de lucrările efectuate de antreprenorul A. SRL.

Recurenta-pârâtă a solicitat în cadrul judecății în apel efectuarea unui supliment la raportul de expertiză specialitatea construcții civile, prin intermediul căruia expertul judiciar să stabilească dacă manoperele sau materialele consemnate în notele suplimentare, reprezintă consecința modificării unor soluții tehnice față de proiectul inițial sau dimpotrivă reprezintă lucrări prevăzute în proiectul inițial, proiect care a fost avut în vedere la data încheierii contractului de antrepriză.

Recurenta arată că această solicitare a fost încuviințată de instanță, însă nu au fost soluționate obiectivele încuviințate de către instanță, cu toate că au fost detaliate, solicitându-se o nouă expertiză care să lămurească aceste aspecte, cerere respinsă.

Față de această situație de fapt, recurenta-pârâtă solicită ca instanța de recurs să constate că prin respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize, s-au nesocotit dispozițiile deciziei de casare, iar pe de altă parte nu a fost respectat caracterul devolutiv al căii de atac și obligația de rol activ al instanței în aflarea adevărului și lămurirea pricinii sub toate aspectele.

Sub un alt aspect, recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a reținut în mod greșit incidența dispozițiilor art. 30 din H.G. nr. 273/1994, fără a argumenta de ce aceste dispoziții nu sunt incidente, deși se reține prelungirea consensuală a termenului de execuție a lucrărilor contractate.

Se mai susține neargumentarea soluției de înlăturare a criticii de nelegalitate privind reținerea instanței de fond, potrivit căreia factura cu suma de 144.964 lei, emisă la aproximativ șase luni de la data recepției lucrărilor, este de natură a face dovada temeiniciei solicitării de încasare a prețului, cu toate că nu a fost însoțită de situații de lucrări.

În combaterea cererii de recurs, intimatul C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul este nefondat.

Prima chestiune de drept, care se impune a fi reținută în raport de recursul supus analizei, vizează ignorarea caracterului extraordinar al acestei căi de atac de reformare, nedevolutivă. Din sinteza motivării recursului se poate observa că lipsesc motivele de nelegalitate pe care recurenta avea obligația să le indice, prin acest procedeu fiind neglijat scopul recursului care este esențialmente de control al legalității.

Prezentul recurs deși a fost întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și și 9 C. proc. civ., dezvoltarea recursului nu păstrează o sistematizare a lor care să permită o examinare de asemenea, sistematică.

Dezvoltarea recursului astfel prezentat se referă sub toate motivele la aceleași critici privind nerespectarea caracterului devolutiv al căii de atac a apelului și la necesitatea suplimentării probatoriului administrat în cauză, cu ignorarea de către aceasta a stadiului procesual, al doilea ciclu procesual, cât și a faptului că după parcurgerea în rejudecare a două grade de jurisdicție instanța de recurs are de soluționat o cale extraordinară de atac, în care, potrivit legii nu are a examina decât motive de nelegalitate ale hotărârii atacate în ipotezele prevăzute de situațiile enumerate la art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

În consecință, se va analiza dacă hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Norma de drept pusă în discuție este art. 315 C. proc. civ.

Prin aceste dispoziții, pe care își întemeiază argumentele recurenta, s-a statuat că în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Din punctul de vedere al analizei propuse se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia de casare nr. 2915 din 07 octombrie 2014 a statuat asupra necesității analizării apărărilor formulate în cauză, cu referire la înlăturarea celor două expertize solicitate a fi administrate, cu indicația ca instanța de apel să exercite rol activ în aflarea adevărului și dezlegarea cauzei dedusă judecății.

Actele dosarului au relevant că la primul termen de judecată la care instanța a fost învestită cu rejudecarea cauzei, instanța de apel a pus în vedere părților să precizeze care sunt solicitările adresate instanței, criticile pe care și le mențin și probatoriile pe care le solicită a fi administrate, reinterpretate sau completate.

Se mai constată că la termenul din 06 aprilie 2015, datorită poziției exprimate de ambele părți, care nu au putut ajunge la un punctaj comun cu privire la sumele invocate prin acțiune și prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat încuviințarea unui supliment la raportul de expertiză în specialitatea construcții, iar instanța a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, care a fost efectuat de către expertul E. La acest supliment al raportului de expertiză pârâta a formulat obiecțiuni, iar prin răspunsul la obiecțiuni, expertul a arătat că își menține concluziile arătate mai sus.

De asemenea, Înalta Curte reține că instanța de apel, în rejudecare, a coroborat întregul material probator administrat în cauză de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată la 07 aprilie 2008, și anume înscrisuri, interogatoriu, audieri de martori, cercetare la fața locului, efectuarea de expertize în specialitatea construcții și în specialitatea contabilitate, și anume expertiza în construcții efectuată de expert L., expertiza în construcții expert E., expertiză contabilă extrajudiciară expert M., supliment raport de expertiză expert E.

În raport de aceste precizări, Înalta Curte constată că, instanța de apel s-a conformat indicațiilor din decizia de casare, potrivit art. 315 C. proc. civ. referitoare la necesitatea lămuririi aspectelor legate de obiectul contractului de antrepriză, de prețul convenit, prețul achitat și de lucrările efectuate de antreprenor, decizia pronunțată fiind legală din acest punct de vedere.

Cu privire la nemotivarea deciziei, art. 304 pct. 7 C. proc. civ., critica astfel cum a fost invocată, se referă la lipsa argumentelor în ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 30 din H.G. nr. 273/1994, precum și în ceea ce privește factura emisă pentru suma de 144.964 lei, iar Înalta Curte constată existența argumentelor concordante în susținerea soluției, cu privire la aceste motive de apel, instanța de apel prin decizia sa a luat în examinare toate criticile relevante ale pârâtei cu privire la sentința atacată, modalitatea de analiză neconstituind în sine, motive de apel.

În consecință, față de cele ce preced potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.

În ceea ce privește cererea intimatului C. de obligarea a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de exercitarea prezentei căi de atac, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ, urmează să o admită în parte, reținând următoarele:

Înalta Curte constată că în dovedirea cheltuielilor de judecată efectuate, intimatul a solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 10.000 lei reprezentând onorariu de avocat, precum și a cheltuielilor de transport în sumă de 1149 lei. Verificând dovezile depuse în susținerea cererii, Înalta Curte observă că în susținerea onorariului de avocat a fost depus contractul de asistență juridică, înscris care nu face dovada efectivă a plății sumei solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SRL împotriva Deciziei civile nr. 913/A din 19 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta SC B. SRL la plata sumei de 1.149 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatului C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iunie 2016.

Procesat de GGC - CT