ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 477/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8.03.2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 227.851,29 RON reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. x din 8.08.2011 și a sumei de 272.086,03 RON reprezentând penalități de întârziere calculate conform art. 20.4 din Contractul de antrepriză construcții nr. 101 din 28.02.2011.

Prin sentința civilă nr. 155 din 7 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., a fost obligată pârâta S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 74.532,4 RON către reclamantă; a fost obligată pârâta la plata penalităților în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere, calculate asupra sumei de 74.532,4 RON începând cu data de 13.08.2011 și până la plata efectivă a debitului, fără a depăși suma de 22.786 RON și s-a respins în rest acțiunea; a fost obligată pârâta la 5.800 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la 28.02.2011 între părțile din prezentul litigiu a intervenit contractul de antrepriză construcții nr. 101, prin care antreprenorul S.C. A. S.R.L. se obliga să execute, în favoarea beneficiarului S.C. B. S.R.L. toate lucrările privind execuția, livrarea și montajul elementelor prefabricate din beton, pachetul de izolație al acoperișului și respectiv închiderile perimetrale pentru proiectul Construire Hală de depozitare nr. 1 în suprafață construită de 6.242,40 mp și suprafață desfășurată de 7.100 mp, amplasat în Parcul Logistic B. situat în loc. Ghiroda, jud. Timiș, pe suprafața înscrisă în cartea funciară nr. x

Potrivit art. 2.4 din contract, beneficiarul s-a obligat să plătească prețul lucrărilor executate de antreprenor, în sumă totală de 530.000 euro, plus TVA, conform graficului de plăți indicat în Anexa nr. 3 la contract, sub rezerva executării lucrărilor în condițiile contractual stabilite și al stadiilor fizice acceptate.

Pe parcursul executării lucrărilor, la data de 08 august 2011 reclamanta a emis factura fiscală nr. x, pentru execuție, transport și montaj elemente prefabricate, în valoare de 227.861,29 RON, echivalentul a 43.320 euro plus TVA, factura fiind emisă după semnarea, de către reprezentanții părților a SAL 8, cu anexa aferentă acesteia din care rezultă că lucrările au fost efectuate în totalitate.

Din probatoriul administrat, s-a constatat că acoperișul halei a fost realizat cu deficiențe calitative astfel că prima instanță a apreciat că valoarea lucrărilor de remediere se impune a fi scăzută din factura finală.

Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 74.532,4 RON către reclamantă.

În ceea ce privește solicitarea de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere, tribunalul, în temeiul art. 1066 C. civ. și art. 20.4 alin. (2) din contract, a dispus obligarea pârâtei la plata unor penalități în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere, calculate asupra sumei efectiv datorată, de 74.532,4 RON, începând cu data de 13.08.2011 și până la data plății efective, reținând că suma datorată cu titlu de penalități nu va putea depăși valoarea de 22.786 RON, aceasta deoarece părțile au stabilit, la art. 20.4 alin. (2), teza finală, că penalitățile nu pot depăși 10% din valoarea facturilor emise.

Împotriva sentinței civile nr. 155 din 7 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, au declarat apel atât reclamanta S.C. A. S.R.L., cât și pârâta S.C. B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 90/A din 2 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, s-a respins apelul reclamantei, s-a admis apelul pârâtei, s-a schimbat sentința apelată și s-a respins acțiunea reclamantei.

S-au respins excepțiile inadmisibilității apelului, invocate de reclamantă raportat la apelul formulat de pârâtă împotriva încheierii de ședință din 07.06 2013 și a încheierii din 21.06 2013, pronunțate de Tribunalul Timiș în același dosar.

S-a respins apelul declarat de pârâtă împotriva încheierilor din 07.06 2013 și 21.06 2013, pronunțate de Tribunalul Timiș în același dosar.

S-a respins cererea de suplimentare a onorariilor formulate de experții C., D., E. și a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor parțiale de judecată în sumă de 3.413 RON.

În motivarea acestei soluții, în baza probatoriului administrat, s-a reținut, în esență, neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate de către reclamantă, iar excepția de neexecutare a contractului fiind găsită întemeiată, s-a constatat că apelul reclamantei este neîntemeiat iar apelul pârâtei este întemeiat, motiv pentru care s-a dispus schimbarea sentinței apelate și respingerea acțiunii reclamantei.

La data de 7 aprilie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar F.. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 90/A din 2 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei menționate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În argumentarea motivelor de casare invocate, s-a arătat, în esență, că hotărârea instanței de apel se fundamentează pe considerente contrare concluziilor rezultate din probele administrate în cauză, că au fost nesocotite dispozițiile contractuale cu referire la aplicabilitatea excepției de neexecutare a contractului și că soluția atacată este lipsită de temei legal.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L a invocat excepția inadmisibilității recursului și pe fondul cauzei, respingerea acestuia ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a arătat cu privire la excepția inadmisibilității recursului că în opinia sa, pretențiile sale sunt peste limita prag prevăzută de lege iar pe fondul recursului, a susținut că decizia atacată este nelegală având în vedere că instanța a reținut incidența unor norme legale ce nu sunt aplicabile speței.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 8 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La 24 noiembrie 2016, intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L a depus punct de vedere la raport prin care a arătat că achiesează la concluzia raportorului, potrivit căreia soluția este de respingere a recursului ca inadmisibil.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 246-248 și ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 227.851,29 RON reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. x din 8.08.2011 și a sumei de 272.086,03 RON reprezentând penalități de întârziere calculate conform art. 20.4 din Contractul de antrepriză construcții nr. 101 din 28.02.2011.

Potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civila și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Conform art. 98 alin. (2) C. proc. civ., pentru stabilirea valorii obiectului cererii, nu se au în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea.

În speță, acțiunea dedusă judecății este evaluabilă în bani, valoarea pretenției principale fiind în sumă de 227.851,29 RON și penalități de întârziere în cuantum de 272.086,03 RON, sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de dispozițiile legale menționate anterior.

În raport cu dispozițiile legale evocate, se constată că decizia recurată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, prin urmare, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ., pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

În ceea ce privește cererea intimatei-pârâte de obligare a recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată a fi neîntemeiată și o va respinge reținând a nu fi întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 452 C. proc. civ., sub aspectul dovezii întinderii acestora, având în vedere că înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele x/56) nu sunt de natură a face dovada solicitată, în lipsa împuternicirii avocațiale care să ateste serviciile efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar F.. împotriva deciziei civile nr. 90/A din 2 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Respinge cererea intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L. privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2017.