ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 25/2017
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 25/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Decizia nr. 25/2017
Asupra
recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscală, la data de 15 iulie 2011 sub nr. x/86/2011,
astfel cum a fost completată, reclamanții A. și B., în
contradictoriu cu pârâții SC C. SRL, D., E., F., G., H., I., J., K., L., M.,
N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., C.C., D.D. și
Municipiul Rădăuți-prin primar, au solicitat obligarea pârâtei SC
C. SRL la ridicarea, prin demolare, a construcției bloc, situată în
Municipiul Rădăuți, județ Suceava, pe cheltuiala acesteia,
cu cheltuieli de judecată.
Prin
sentința nr. 2274 din 5 aprilie 2012, Tribunalul Suceava, secția comercială,
de contencios administrativ și fiscală, a admis excepția de
necompetență materială și a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți,
având în vedere faptul că reclamanții au solicitat ridicarea prin
demolare a construcției situată în Municipiul Rădăuți,
motivat de faptul că prin sentința nr. 606 din 25 ianuarie 2011
definitivă și irevocabilă s-a dispus anularea autorizației
de construire din 2008 pentru această construcție.
În acest
sens, instanța a reținut că dispozițiile art. 1 pct. 1 C.
proc. civ. conferă plenitudine de competență pentru judecata de
primă instanță pentru toate cererile și procesele, cu
excepția celor date prin lege în competența altor instanțe. Pe
de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 13 C. proc. civ., litigiul
privitor la un imobil este de competența instanței pe teritoriul
căruia se află imobilul, fără ca părțile să
aibă dreptul de a stabili o altă instanță, competența
fiind una teritorială.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de
29 mai 2012.
Pârâta SC C.
SRL, a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei
Rădăuți și a solicitat declinarea competenței de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția civilă,
apreciind valoarea imobilului la suma de 1 milion euro.
Prin
încheierea de ședință din 12 septembrie 2012, instanța a
respins excepția necompetenței materiale a Judecătoriei
Rădăuți, obiectul cererii de chemare în judecată nefiind
evaluabil în bani pentru a putea antrena, în funcție de valoare,
competența tribunalului, secția civilă, conform art. 2 lit. b) C.
proc. civ. din anul 1865, respectiv a admis excepția lipsei
capacității de folosință a Municipiului
Rădăuți-prin primar, având în vedere prevederile art. 77 din
Legea nr. 215/2001, potrivit cărora primarul, viceprimarul, secretarul
unității administrativ teritoriale constituie o structură
funcțională cu activitate permanentă, denumită
primărie, și care duce la îndeplinire hotărârile consiliului
local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente
ale activității locale, așa încât acesta nu are personalitate
juridică distinctă. În urma admiterii acestei excepții,
celelalte două invocate nu mai pot fi analizate, anume excepția
lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului
Rădăuți nu mai prezintă relevanță, cât timp deja
s-a constatat că nu are capacitate de folosință și din
acest motiv nu poate sta în judecată, iar excepția lipsei
calității procesuale active nu a fost însușită de
ceilalți pârâți, care au rămas în proces și care ar fi avut
interes să o invoce.
Prin
sentința civilă nr. 349 din 21 ianuarie 2013, Judecătoria
Rădăuți a admis acțiunea astfel cum a fost precizată,
formulată de reclamanții A. și B. și a obligat pârâta SC C.
SRL să ridice, prin demolare, pe cheltuiala acesteia, construcția
bloc situată în mun. Rădăuți, județ Suceava,
amplasată pe parcela cu nr. cadastral topografic din C.F.
Rădăuți - nr. C.F. vechi. Totodată a obligat pârâta SC C.
SRL Rădăuți să plătească reclamanților suma
de 1.008,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a
hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în baza
contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 16 noiembrie 2004 de
notar E.E, reclamanții A. și B. au dobândit dreptul de proprietate
asupra parcelor nr. 34/4, în suprafață de 78 mp și nr. 1896/2,
în suprafață de 337 mp, cu care s-au intabulat în C.F.
Rădăuți, iar la data de 3 iulie 2007 au obținut
autorizația de construire nr. 268, eliberată de Primăria
Municipiului Rădăuți, pentru edificarea unei locuințe
unifamiliale tip S+P+M, pe parcela 1896/2.
Asupra
terenului limitrof, pârâta SC C. SRL a obținut, prin cumpărare,
dreptul de proprietate pentru parcela 6916, în suprafață de 437 mp,
înscrisă în C.F. Rădăuți, conform contractului autentificat
din 27 martie 2008 de notar E.E, obținând apoi autorizația de
construire din 17 iunie 2008 a Primăriei Rădăuți pentru
construcția unui bloc tip D+P+3E+M (12 apartamente), pe parcela 6919 (în
loc de parcela 6916).
Prin
sentința nr. 2143 din 9 septembrie 2008, rămasă irevocabilă
prin Decizia nr. 1602 din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, prin
care s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă, Tribunalul
Suceava, la cererea reclamanților A. și B. înregistrată la data
de 11 iulie 2008, în procedura ordonanței președințiale, în
contradictoriu cu pârâta SC C. SRL, a dispus sistarea construcției -
subsol+parter+3 nivele+mansardă - situată în Municipiul
Rădăuți, județ Suceava, aflată în faza edificării
fundației, proprietatea pârâtei, până la soluționarea
irevocabilă a cererii de anulare a autorizației de construire ce
formează obiectul Dosarului nr. x/86/2008 al Tribunalului Suceava. În baza
titlului executoriu reprezentat de această hotărâre
judecătorească, în Dosarul execuțional nr. x/2008 instrumentat
de Biroul Asociat Executori Judecătorești, F. Rădăuți,
la data de 19 decembrie 2008 a fost emisă, pentru debitorul SC C. SRL
somație, pentru sistarea construcției totodată, conform procesului-verbal
încheiat la data de 10 februarie 2009, executorul judecătoresc i-a pus în
vedere debitoarei, prin reprezentant, să respecte obligația
statuată pe cale judecătorească.
Prin
acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. x din 17
iulie 2008, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții SC
C. SRL și primarul Municipiului Rădăuți, au solicitat
anularea autorizației de construire din 17 iunie 2008 emisă de
Primăria Municipiului Rădăuți, cererea fiind admisă
prin sentința nr. 606 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava,
irevocabilă prin respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de
pârâți, prin Decizia nr. 2013 din 2 iunie 2011 a Curții de Apel
Suceava. S-a reținut, în esență, că autorizația de
construire a fost eliberată în aceeași zi cu Avizul Direcției
Sanitare și înainte de obținerea autorizației sub aspect
urbanistic, cu nerespectarea dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 50/1991,
fațada dinspre V-SV a clădirii reclamanților fiind complet
umbrită la solstițiul de iarnă, contrar prevederilor art. 2 din
Ordinul nr. 536/1997, înălțimea construcției, de aproximativ 17
m, depășește înălțimea din proiect, de 15,68 m,
afectând în mod direct și însorirea casei reclamanților,
construcția menționată în autorizația de construire, având
în realitate P+4 niveluri, depășește cu peste 2 niveluri regimul
de înălțime din zonă, care este P - (P+M) + (P+1), contrar
prevederilor art. 31 alin. (1) din H.G. nr. 525/1996, apoi etajul blocului
prezintă o consolă de 0,95 m spre proprietatea reclamanților,
iar zona celor 4 etaje încalcă prevederile art. 611 C. civ. din anul 1864,
distanța în zona etajelor 1-4 fiind de 1 m, în loc de 1,90 m,
distanța între casa reclamanților și blocul construit de
societatea pârâtă nepermițând intervenția în regim de
urgență, conform prevederilor art. 24 din H.G. nr. 525/1996.
În cauza de
față, reclamanții, prevalându-se de hotărârea
menționată, prin care au obținut anularea autorizației de
construire emisă constructorului, au pretins înlăturarea
consecințelor păgubitoare ca urmare a existenței unei
construcții fără respectarea ansamblului general a normelor
edictate pentru edificarea unei construcții, având legitimare
procesuală activă.
Deși
sistarea construcției blocului s-a dispus din anul 2008, pârâta SC C. SRL,
cu rea-credință, a continuat lucrările, organul emitent al
autorizației anulate rămânând în pasivitate, raportat la prevederile art.
24 și următoarele din Legea nr. 50/1991, ba mai mult, constructorului
i-au fost emise încă două autorizații de Primăria Municipiului
Rădăuți din 10 decembrie 2009 și din 7 aprilie 2011 -
pentru construirea unei camere uscătorie pe terasa blocului prin
modificarea proiectului la blocul D+P+3E+M în D+P+4E+cameră
uscătorie, apoi modificare proiect din D+P5E parțial în D+P+5E total și
extindere spațiu comercial (2 balcoane), în condițiile în care,
potrivit art. 24 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/199, continuarea
executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de
către organele de control competente, potrivit legii, constituie
infracțiune.
Astfel,
s-a reținut că din moment ce la edificarea construcției
constructorul nu a respectat servituțile legale de vedere și de
distanță a construcțiilor, cauzând reclamanților
prejudicii, în condițiile art. 998-999 C. civ. din anul 1864, căci
construcția proprietatea acestora - casă de locuit, anume fațada
dinspre V-SV, este complet umbrită la solstițiul de iarnă,
contrar prevederilor art. 2 din Ordinul nr. 536/1997, respectiv distanța
între casa reclamanților și blocul construit de societatea
pârâtă nu permite intervenția în regim de urgență, conform
prevederilor art. 24 din H.G. nr. 525/1996, așa cum s-a reținut, cu
putere de lucru judecat prin sentința nr. 606 din 25 ianuarie 2011 a
Tribunalului Suceava, constructorului îi revine obligația de a demola
imobilul.
Împotriva
acestei sentințe, au declarat apel pârâta SC C. SRL și pârâții D.,
E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y.,
A.A., B.B., C.C., D.D.
Tribunalul
Suceava, prin Decizia civilă nr. 251 din 19 iunie 2013 a admis apelurile,
cu consecința anulării sentinței civile nr. 349 din 21 ianuarie 2013
a Judecătoriei Rădăuți și reținerii cauzei pentru
soluționare pe fond, având în vedere că potrivit art. 88 alin. (1) C.
proc. civ., judecata se poate realiza după citarea părților, ori
conform relațiilor obținute de la Serviciul de Evidență
Informatizată a Populației Rădăuți a rezultat că
pârâții persoane fizice au fost citați la alte adrese decât cele de
domiciliu.
De asemenea a
fost în mod greșit soluționată excepția necompetenței
materiale, întrucât față de valoarea intabulată se
depășește suma de 500.000 lei, conform art. 2 lit. b) C. proc.
civ., competența aparține Tribunalului.
Prin
sentința nr. 137 din 27 octombrie 2015, Tribunalul Suceava, secția a
II-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale
active a reclamanților, invocată de Municipiul
Rădăuți-prin primar, a admis excepția lipsei
capacității procesuale a Municipiului Rădăuți-prin
primar, respingând acțiunea formulată de reclamanți în
contradictoriu cu acest pârât, a admis excepția lipsei calității
procesuale pasive a pârâtei SC C. SRL, respingând acțiunea formulată
de reclamanți în contradictoriu cu această pârâtă, a respins ca
nefondată acțiunea formulată de reclamanții A. și B.,
în contradictoriu cu pârâții D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O.,
P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., C.C., D.D. și a respins
cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată, ca
nedovedite.
Pentru a
hotărî astfel, instanța a reținut cu privire la excepția
lipsei capacității procesuale a Primăriei
Rădăuți, față de acțiunea reclamanților,
care au înțeles să cheme în judecată o unitate funcțională
care, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind administrația
locală, este subordonată instituției primarului pentru a aduce
la îndeplinire dispozițiile acestuia sau a consiliului local, neavând
însă personalitate juridică pentru a-și exercita drepturile
și obligațiile, excepția lipsei capacității procesuale
apare întemeiată.
Cu privire la
excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de
pârâta SC C. SRL, tribunalul a reținut că aceasta a fost parte în
procedura de ridicare a imobilului și eliberarea autorizației de
construire.
Prin urmare,
în condițiile în care reclamanții ar fi dorit continuarea acestor
demersuri trebuiau să se îndrepte la instanța de contencios
administrativ. Or, atâta timp cât hotărârea de declinare a Secției de
contencios administrativ a Tribunalului Suceava nu a fost atacată, față
de susținerile reclamanților de aplicare a dispozițiilor de
drept comun, respectiv art. 998-999 C. civ., Tribunalul a constatat că,
atât timp cât se solicită demolarea unei clădiri, calitatea
procesuală pasivă în raporturile de drept comun aparține
titularilor dreptului de proprietate care, conform contractelor de
vânzare-cumpărare, aparține pârâților persoane fizice.
Cum nu
există dovada că SC C. SRL deține în proprietate nicio parte din
clădire, excepția lipsei calității procesuale pasive apare
ca întemeiată.
A mai
reținut tribunalul, că nu este întemeiată nici excepția
lipsei calității procesuale active a reclamanților,
invocată de Primăria Rădăuți, întrucât conform
acțiunii, aceștia invocă faptul că le este împiedicată
folosința proprietății prin activitatea culpabilă a
constructorului, astfel că, față de calitatea de proprietar
prejudiciat, reclamanții au calitatea procesuală activă de a
solicita înlăturarea prejudiciului.
Pe fondul
acțiunii, Tribunalul a constatat că prin acțiunea
formulată, reclamanții au solicitat, în baza unei acțiuni în
răspundere civilă delictuală - fapte culpabile imputabile
constructorului și Primarului care a eliberat autorizația de
construcție - demolarea unui imobil de apartamente aflat în proprietatea
persoanelor fizice care invocă buna credință la momentul
dobândirii. Ori, în lipsa notării litigiilor în cartea funciară
pentru opozabilitate, reclamanții nu pot susține reaua
credință a dobânditorilor.
Chiar
dacă există neconcordanțe cu privire la numărul parcelei
funciare la momentul autorizării construcției, care ar fi dus la
ineficiența înscrierii, Tribunalul a considerat că pentru a putea
înlătura buna credință a pârâților este necesar a se dovedi
că aceștia cunoșteau viciile care afectau imobilul, la data
dobândirii sau anterior.
Chiar
dacă apare ca dovedită reaua credință atât a
constructorului, care nu a respectat hotărârea judecătorească de
sistare a lucrărilor - sentința civilă nr. 2143/2008 a
Tribunalului Suceava - cât și a primarului Municipiului
Rădăuți care, deși prin sentința civilă nr. 291/2011
a Tribunalul Suceava, rămasă definitivă prin Decizia civilă
nr. 2013/2011 a Curții de Apel Suceava, a cunoscut care sunt elementele de
nelegalitate, a emis alte două autorizații, respectiv din 2009
și din 2011 pentru extinderea imobilului, aceste aspecte nu se pot
răsfrânge asupra dobânditorilor de bună credință, decât în
măsura în care aceștia le-au cunoscut.
În
condițiile în care reclamanții nu au efectuat toate demersurile
necesare pentru indisponibilizarea imobilului în favoarea constructorului, tribunalul
a analizat efectele răspunderii civile delictuale a unui cocontractant
față de dobânditorul de bună credință, conform art. 998
C. civ., cel ce cauzează un prejudiciu altei persoane sau
proprietății este dator a-l repara.
În acest
context, s-a reținut ca fiind dovedite faptele culpabile ale
constructorului și autorității administrativ teritoriale, dar nu
și ale dobânditorilor persoane fizice și prin urmare, pentru
acoperirea prejudiciului reclamanții trebuie să dovedească
că operațiunea de demolare reprezintă cea mai adecvată
soluție pentru acoperirea prejudiciului, or, la dosarul cauzei nu
există probe în acest sens.
Astfel,
tribunalul a considerat că pârâții persoane fizice nu au cunoscut, la
data dobândirii, faptele culpabile ale constructorului, astfel că din
punct de vedere juridic aceștia nu au preluat riscurile la momentul
vânzării, iar pe de altă parte, sub aspect delictual, nu se poate
reține nici o faptă culpabilă a acestora, astfel că,
solicitarea de obligare a acestora la demolarea construcției apare ca
nefondată.
Cât
privește constructorul, atâta timp cât la momentul soluționării
litigiului acesta nu mai deținea calitatea de proprietar, el nu poate
deține calitate procesuală pasivă de titular al obligației
de demolare, reclamanții urmând să-și satisfacă repararea
prejudiciului prin despăgubiri.
Împotriva
acestei sentințe, au declarat apel reclamanții A. și B.,
criticând sentința
pentru netemeinicie, arătând că au dovedit existența unui
prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între prejudiciu
și fapta ilicită, toate acestea în concurs cu existența unei
vinovății.
Prin Decizia nr.
51 din 5 februarie 2016,
Curtea de Apel
Suceava, secția a II-a civilă, a admis apelul declarat de
reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 137 din 27 octombrie
2015 a Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, a anulat în parte
sentința atacată și în rejudecare:
A respins
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC C. SRL
și în consecință:
A admis în
parte acțiunea față de pârâta SC C. SRL pe care a obligat-o la
ridicarea (prin demolare) a construcției bloc situată în municipiul
Rădăuți, jud. Suceava, pe cheltuiala acestei pârâte.
A obligat
pârâta SC C. SRL să plătească reclamanților suma de 5.775,3
lei cheltuieli de judecată din toate ciclurile procesuale, fiind
menținute restul dispozițiilor sentinței care nu sunt contrare
prezentei.
Pentru a
decide astfel, instanța de apel a reținut că apare evidentă
prejudicierea reclamanților prin faptele săvârșite de pârâta SC
C. SRL în condițiile art. 998 - 999 C. civ. din anul 1864 incident în
cauză, care a încălcat flagrant și în deplină
cunoștință de cauză textele legale evocate, precum și
toate hotărârile judecătorești pronunțate anterior.
În acest
sens, s-a apreciat că apărările formulate pe parcursul
judecății prezentei cauze în diferitele cicluri procesuale parcurse,
nu au putut fi luate în considerare, acestea nefiind în concordanță
cu realitatea și nici cu dispozițiile legale incidente în vigoare, de
asemenea fiind irelevantă lipsa calității de proprietar în
prezent a pârâtei, necesare fiind îndeplinirea cerințelor art. 998 și
999 C. civ. raportat la art. 480 C. civ. vechi, potrivit căruia
„proprietatea este dreptul cel are cineva de a se bucura (…) de un lucru în mod
exclusiv și absolut”.
În ceea ce
privește solicitarea apelanților de a fi obligată „în tandem” cu
pârâta SC C. SRL și Primăria municipiului Rădăuți, la
ridicarea construcției din litigiu, instanța de apel a apreciat
că aceștia nu au combătut prin motivarea apelului soluția
instanței de fond, respectiv admiterea excepției lipsei
calității procesual pasive a Municipiului Rădăuți -
prin primar, cu consecința respingerii acțiunii față de
acest pârât, sens în care a constatat că prima instanță a
reținut corect, în raport de dispozițiile Legii nr. 215/2001, că
reclamanții au chemat în judecată o unitate funcțională
care este subordonată primarului, conform art. 77 din această lege,
pentru a duce la îndeplinire dispozițiile acestuia sau ale Consiliului
local, neavând însă personalitate juridică pentru a-și exercita
drepturile și obligațiile.
Împotriva
acestei decizii, au declarat recurs reclamanții A. și B.,
pârâta SC C.
SRL Rădăuți și pârâții D., E., F., G., H., I., J., K.,
L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B. și C.C.
Prin recursul
declarat de reclamanții A. și B.,
întemeiat pe
dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., s-a solicitat
admiterea acestuia, casarea în parte a deciziei atacate, având în vedere critica
formulată doar sub aspectul neantrenării răspunderii civile
delictuale a Municipiului Rădăuți - prin primar, la ridicarea
construcției pe cheltuiala acesteia în solidar cu cea a pârâtei SC C. SRL.
În memoriul de recurs, recurenții arată
că
autorizația de construcție din 17 iunie 2008 a fost anulată prin
sentința civilă nr. 606 din 25 ianuarie 2011 pronunțată în Dosarul
nr. x/86/2008 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă și
irevocabilă la Curtea de Apel Suceava, aspect în temeiul căruia și-au
întemeiat acțiunea.
În acest context, consideră că pârâtul
Municipiul
Rădăuți - prin primar
a dat
dovadă de neglijență
și a emis autorizația de construcție, fără analizarea
logisticii și a actelor administrative necesare pentru emiterea în
condiții legale a actului administrativ, ulterior anulat, însă în
timpul procesului având ca obiect „anulare act administrativ” aceasta a mai
emis alte două autorizații din 10 decembrie 2009 și din 7
aprilie 2011 rezultând în final un bloc de D+P+5E.
Mai arată recurenții, că pe parcursul
procesului ap
ărarea
pârâtelor a acreditat ideea că cele două autorizații au fost
emise în scopul înlăturării deficiențelor din prima
autorizație, aspect contrazis de ultimul raport de expertiză efectuat
în cauză, în sensul că cele două autorizații nu reduceau
nici volumul și înălțimea blocului, ci o sporeau, astfel
că,
pârâtul
Municipiului
Rădăuți - prin primar
ar fi fost degrevat de r
ăspunderea
civilă dacă, ulterior emitea autorizații care să se
circumscrie în limitele hotărârii judecătorești pronunțate
în anularea primei autorizații.
Prin recursul
declarat de pârâții
D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O.,
P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B. și C.C., întemeiat pe
dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., s-a solicitat
admiterea acestuia, casarea deciziei atacate
cu trimiterea cauzei
spre rejudecare instanței de apel pentru ca aceasta să se
pronunțe în limitele învestirii sale conform motivelor de apel.
Un prim motiv
de recurs vizeaz
ă
faptul că instanța de apel a evocat prin decizia recurată fondul
pricinii, deși instanța de fond a respins acțiunea pe o
excepție, respectiv lipsa calității procesuale pasive a SC C.
SRL
Rădăuți,
vânzătoarea apartamentelor deținute de pârâții persoane fizice în
blocul de locuințe a cărui demolare s-a dispus, reclamanții
neformulând nicio critică în acest sens prin apelul formulat.
Acest aspect,
susțin recurenții, îi vizează direct întrucât, în raport cu
această soluție nelegală le-au fost prejudiciate și
drepturile acestora, față de împrejurarea că prin decizia
atacată, instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv
de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
De asemenea,
în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenții consideră
că instanța nu putea verifica motivele de apel decât în măsura
învestirii sale, această
excepție nu a fost pusă în
discuția părților, întrucât prin motivele de apel formulate,
reclamanții nu au criticat sentința sub acest aspect, criticile lor
vizând doar fondul cauzei.
Mai
susțin recurenții, că h
ot
ărârea
pronunțată este lipsită de temei legal,
motiv de recurs
prevăzut de art.
304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât în ceea ce îi
privește pe pârâții dobânditori ai apartamentelor din
construcția în litigiu, nu a fost analizată în nici un fel buna sau
reaua credință a acestora, formulată de reclamanți ca motiv
de apel,
deși
în cuprinsul sentinței civile nr. 137 din 27 octombrie 2015 s-a
menționat expres în dispozitiv că se respinge ca nefondată acțiunea
reclamanților față de pârâții persoane fizice, dobânditori
de bună credință.
În acest context, recurenții consider
ă
că, așa cum dreptul de proprietate al reclamanților este
garantat de lege, la fel și dreptul de proprietate al dobânditorilor de
bună credință ar trebui garantat, impunându-se a fi analizate
efectele răspunderii civile delictuale a unui cocontractant față
se dobânditorul de bună credință și implicit a se constata
că operațiunea de demolare a unui bloc cu 19
apartamente nu
reprezintă soluția adecvată pentru acoperirea prejudiciului
reclamanților care nici în prezent nu și-au edificat imobilul.
Prin recursul
declarat de pârâta SC C. SRL
întemeiat pe dispozițiile art.
304 pct. 5,
6, 7 și 9
C.
proc. civ.
,
se solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu consecința
trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel, pentru a se
pronunța în limitele învestirii sale, potrivit memoriului de apel al
reclamanților.
În memoriul de recurs, recurenta susține că în
mod greșit instanța de apel a admis apelul formulat de
reclamanți, cu consecința admiterii acțiunii și obligarea
la ridicarea construcției bloc situată în Rădăuți, pe
cheltuiala
sa
și a
pârâtului
Municipiul
Rădăuți,
fără
a se critica modalitatea de soluționare a excepției lipsei
calității procesual pasive a pârâtei SC C. SRL.
În acest context, se susține că s
unt incidente
dispozițiile
art.
304
pct. 6
C.
proc. civ.,
potrivit
cărora, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere dacă
instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, câtă vreme
reclamanții nu au criticat soluția instanței de fond cu privire
la excepția lipsei calității procesual pasive a
pârâtei SC C.
SRL,
ci
au invocat direct chestiuni care țin de fondul raportului de drept
substanțial, însușite în final de instanța de apel în urma
evocării fondului cauzei.
Or, de vreme ce
cauza a fost soluționată în
fața primei instanțe pe excepție, iar modalitatea de
soluționare a excepției nu a fost criticată pe calea apelului de
către reclamanți, rezultă că nu era posibilă evocarea
directă a fondului pricinii de instanța de apel.
Tot în
același context, recurenta susține că devin incidente și dispozițiile
art.
304
pct. 5
C.
proc. civ., potrivit cărora, modificarea sau casarea unei hotărâri se
poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat
formele de procedură prevăzute sub sancțiunea
nulității de art. 105 alin. (2), care prevăd că actele
îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar
necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit
părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin
anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de
lege,
vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
Astfel, omisiunea de a pune o excep
ție în
dezbaterea contradictorie a părților și de a o soluționa
echivalează cu încălcarea de către instanță a
dreptului părților la apărare, fiindcă procedând în acest
mod, instanța de apel a privat părțile de posibilitatea de a o
susține, întrucât s-a evocat direct fondul cauzei, fără a se
fixa un termen în acest sens, părțile neputându-și exprima
dreptul de a solicita eventuale alte probatorii în susținerea și
combaterea acesteia.
În ceea ce
privește fondul raportului de drept litigios, recurenta apreciază
că hotărârea atacată este nelegală în raport cu dispozițiile
art.
304
pct. 7
C.
proc. civ., potrivit cărora, modificarea sau casarea unor hotărâri se
poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină
sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În acest context, recurenta susține că î
ntreaga motivare
a instanței de apel este greșită, întrucât nu s-a arătat
motivul care a vizat soluția de respingere în rejudecare a excepției
evocate și că această motivare se bazează pe
reaua-credință a
pârâtei SC C. SRL
în continuarea
efectuării lucrărilor de construcție la blocul de locuințe,
în contextul în care reclamanții A. și B. ar fi obținut o serie
de hotărâri judecătorești favorabile acestora.
Pe de alt
ă parte, recurenta mai arată
că în mod contradictoriu a reținut instanța de apel că
pârâții-persoane fizice nu au fost părți în litigiile în care
recurenta-pârâtă a figurat ca parte, motivat de faptul că acele
contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate ulterior finalizării
dosarelor în instanță, dar și că încheierea contractelor de
vânzare-cumpărare cu pârâții-persoane fizice a avut loc în perioada
octombrie 2009, deci anterior finalizării litigiului având ca obiect
anularea Autorizației de construire din 17 iunie 2008.
În ceea ce privește critica întemeiată pe
dispozițiile
art.
304
pct. 9
C.
proc. civ., recurenta susține că au
fost greșit
interpretate și aplicate prevederile art. 998, 999 C. civ.
În opinia recurentei, solicitarea obligării acesteia
la demolare nu putea fi admisă prin raportare la dispozițiile
dreptului comun - art. 998, 999 C. civ., prevederi cu caracter general,
întrucât în cauză sunt incidente norme cu caracter special, prevăzute
de Legea nr. 50/1991, care au prioritate față de cele de drept comun.
Acest act normativ stabile
ște regimul
juridic al autorizării construcțiilor, impunând deopotrivă
pentru persoanele fizice și juridice, în calitatea lor de constructori,
anumite obligații și, în același timp, impunând
autorității administrative atribuții de control pentru
respectarea disciplinei în construcții.
Sub un alt aspect, recurenta arată că reclaman
ții s-au
apărat atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin
cererea de apel în dovedirea pretinsului prejudiciu „recunoscut" de Curtea
de Apel Suceava, în sensul că la edificarea construcției nu s-au fi
respectat servituțile legale de vedere și de distanță a
construcțiilor.
Totodată, se susține că instan
ța de
apel reține legat de acest prejudiciu că prin încălcarea
„flagrantă" de către pârâta
SC C. SRL
a
dispozițiilor art. 2 din Ordinul 536 din 23 iunie 1997 pentru aprobarea
Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de
viață al populației, a dispozițiilor art. 611 C. civ.,
precum și a prevederilor art. 24 din H.G. nr. 525/1996, a fost dovedit prejudiciul
cauzat reclamanților A. și B., motiv pentru care se impunea admiterea
pretențiilor formulate în cauză.
Prin
întâmpinările depuse de recurenții-reclamanții A. și B. la
data de 4 august 2016 și intimatul-pârât Municipiul Rădăuți
- prin primar la data de 27 mai 2016 s-a solicitat respingerea recursurilor
declarate în cauză ca nefondate.
Recurenta-pârâtă
SC C. SRL Rădăuți, prin întâmpinarea depusă la 1 noiembrie
2016, a solicitat admiterea recursului declarat de pârâții persoane fizice
și respingerea recursului declarat de recurenții-reclamanții A.
și B.
Analizând
decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului
de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată
că recursurile pârâților SC C. SRL și ale persoanelor fizice pârâți
sunt fondate urmând a fi admise, iar recursul reclamanților A. și B.
este nefondat și va fi respins, pentru următoarele considerente:
Recursul
declarat de pârâta SC C. SRL.
În ceea ce privește critica întemeiată pe
dispozițiile art. 304 pct. 6
C. proc. civ., Înalta Curte constată
că este întemeiată, întrucât instanța de apel a admis în mod
greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a
recurentei SC C. SRL.
O altfel de solu
ție este nelegală, deoarece
instanța de apel a acordat reclamanților mai mult decât au cerut,
având în vedere limitele învestirii acestei instanțe, raportat la
dispozițiile art. 295 și 297
C. proc. civ.
În
acest sens, instanța de recurs constată că instanța de apel
a soluționat fondul cauzei, deși instanța de fond a admis
excepția lipsei calității procesuale pasive a
pârâtei SC C.
SRL
,
fiind respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu
această parte, ignorându-se totodată faptul că
apelanții-reclamanți nu au adus vreo critică soluției
primei instanțe referitoare la soluționarea excepției lipsei
calității procesual pasive a acestei pârâte.
Astfel, prin admiterea apelului și evocarea fondului
cauzei, în condițiile în care excepția nu a fost pusă în
discuția contradictorie a părților, se constată că
recurenta SC
C. SRL
a
fost prejudiciată, întrucât a fost privată de o cale de atac,
fiindu-i încălcat în acest mod dreptul la apărare.
Anularea sentinței în primă instanță,
în vederea evocării fondului cauzei, ar fi presupus fixarea unui termen,
pentru a fi puse în discuție eventuale alte probatorii în combaterea
acțiunii reclamanților, iar admiterea apelului și anularea în
tot a procedurii urmate și a hotărârii atacate, ce impunea
reținerea cauzei pentru soluționarea fondului, potrivit
dispozițiilor art. 297 alin. (2) teza a II-a
C. proc. civ.
, ar fi
trebuit să determine citarea părților și fixarea unui termen
de judecată în acest sens.
Relevante în acest sens sunt și considerentele
instanței de apel, referitoare la
pârâtul Municipiul
Rădăuți-prin primar, când a reținut că
reclamanții nu au combătut, prin motivarea apelului, soluția
instanței de fond, respectiv admiterea excepției lipsei
calității procesual pasive a Municipiului Rădăuți-prin
primar, cu consecința respingerii acțiunii față de acest
pârât, în condițiile în care acest aspect era identic și în raport cu
pârâta
SC
C. SRL
,
cât timp reclamanții nu au criticat modalitatea de soluționare a
excepției lipsei calității procesual pasive a acestei pârâte de
către prima instanță.
Critica
întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5
C. proc. civ. este
întemeiată, având în vedere dispozițiile art.
137 alin. (1) și
(2)
C.
proc. civ., potrivit cărora,
instanța se va pronunța mai întâi
asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond
care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, cu
excepția celor pentru dezlegarea cărora este necesară
administrarea de dovezi, situație în care vor fi unite cu fondul cauzei;
cu respectarea principiului contradictorialității părților
care guvernează procesul civil.
Prin urmare,
se constată că
aceste
dispozi
ții
au fost încălcate de către instanța de apel, câtă vreme a
fost dată o soluție contrară celei pronunțate de către
prima instanță cu privire la excepția lipsei calității
procesual pasive a pârâtei
SC C. SRL,
în condițiile
în care aceasta nu a fost învestită, prin cererea de apel, cu critici
legate de modul de soluționare a excepției, fiind astfel evocat
fondul cauzei fără a se stabili, în prealabil, că în mod
greșit a fost soluționată excepția de către prima
instanță. V
ătămarea
pârâtei
SC C. SRL apare ca
evidentă prin aceea că a fost pusă în imposibilitate de
a-și susține pretențiile și de a se apăra.
În acest context, a
părarea pârâtei-recurente
întemeiată pe dispozițiile art.
137 alin. (1) și
(2)
C.
proc. civ., urmează a fi considerată ca întemeiată, Înalta Curte
apreciind norma legală evocată ca fiind incidentă în cauză,
întrucât
omisiunea
de a pune o excep
ție
în dezbaterea contradictorie a părților, în lipsa unor motive de apel
care să vizeze chestiunea respectivă și de a o soluționa
echivalează cu încălcarea de către instanță a principiului
contradictorialității și a dreptului părților la
apărare. Procedând în acest mod, instanța de apel a privat
părțile de posibilitatea de a o susține, întrucât s-a evocat
direct fondul cauzei, fără a se fixa un termen în acest sens,
părțile neputându-și exprima dreptul de a solicita eventuale
alte probatorii în susținerea și combaterea acesteia.
Critica subsumată de pârâtă motivului de
nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează
admiterea
pretențiilor deduse judecății, respectiv
obligarea pârâtei SC
C. SRL la ridicarea, prin demolare, a construc
ției bloc,
situată în municipiul Rădăuți, județ Suceava, pe
cheltuiala acesteia, pretenție întemeiată pe dispozițiile art. 998,
999 C. civ., care în opinia sa nu se justifică.
Aceasta deoarece, a
t
ât prin cererea de
chemare în judecată, cât și prin cererea de apel s-a invocat faptul
că prin sentința civilă nr. 606/2008 a Tribunalului Suceava,
rămasă definitivă și irevocabilă a fost anulată
Autorizația de construire din 17 iunie 2008 emisă de Primarul
municipiului Rădăuți, corespunzătoare ridicării unui
bloc D+P+3E+M situat în str. x, însă, până la data formulării acțiunii
de față, respectiv anterior soluționării irevocabile a
litigiului având ca obiect anulare autorizație de construire, toate apartamentele
din blocul în litigiu au fost înstrăinate către pârâții persoane
fizice chemați în judecată alături de pârâta
SC C. SRL.
Prin urmare, la data formul
ării prezentei
acțiuni, pârâta
SC C. SRL
nu mai avea calitatea de proprietar al
construcției bloc, întrucât toate apartamentele au fost înstrăinate,
iar din această perspectivă se constată că această
parte nu avea calitate procesual pasivă în cauză, întrucât nu
există identitate între pârât și titularul obligației care
intră în conținutul raportului de drept material dedus
judecății.
Astfel,
față
de susținerile reclamanților de aplicare a dispozițiilor de
drept comun, respectiv art. 998-999 C. civ., Înalta Curte constată
că, atât timp cât se solicită demolarea unei clădiri, calitatea
procesuală pasivă în raporturile de drept comun aparține
titularilor dreptului de proprietate care, conform contractelor de
vânzare-cumpărare, aparține pârâților persoane fizice.
În acest sens, Înalta Curte constată că, în mod
greșit, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat reclaman
ților,
instanța de apel a dispus obligarea pârâtei
SC C. SRL
, care nu mai
are calitatea de proprietar, la demolarea blocului de locuințe, asupra
căruia au dobândit dreptul de proprietate pârâții-persoane fizice, în
calitate de
dobânditori
de bună credință.
Recursul
declarat de pârâții
-persoane fizice
D., E., F., G., H., I.,
J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B. și C.C.:
Într-un prim
motiv de recurs, recurenții susțin că prin decizia
recurată,
instanța
de apel a evocat fondul pricinii, deși instanța de fond a respins
acțiunea pe o excepție, respectiv lipsa calității
procesuale pasive a SC C. SRL
Rădăuți și că
în raport cu
această soluție nelegală le-au fost prejudiciate și
drepturile acestora, întrucât prin decizia atacată, instanța de apel
a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv de recurs prevăzut de
dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Recurenții
consideră că instanța nu putea verifica motivele de apel decât
în măsura învestirii sale, această
excepție nefiind
pusă în discuția părților, întrucât prin motivele de apel
formulate, reclamanții nu au criticat sentința sub acest aspect,
criticile lor vizând doar fondul cauzei, iar din această perspectivă,
Înalta Curte constată că într-adevăr, instanța de apel a examinat
chestiuni procedurale, precum calitatea procesuală pasivă a
pârâtei SC C.
SRL fără să fi fost învestită prin cererea de apel cu o
asemenea solicitare.
Prin urmare,
criticile subsumate motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 6 C. proc.
civ. sunt întemeiate.
Tot în acest
context recurenții apreciază, în considerarea dispozițiilor
art.
304 pct. 7 C.
proc. civ., ce
reglementează
ca motiv de recurs situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe
care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine
de natura pricinii, faptul
că instanța de apel a cuprins în
considerentele deciziei atacate motive ce
au format convingerea instanței
și au condus la soluția dată, care însă nu au
legătură cu aceasta și care nu susțin soluția
pronunțată.
Astfel, motivarea
hotărârii este necesară pentru ca părțile să
cunoască motivele avute în vedere de instanță la
pronunțarea soluției, în raport de care să poată exercita
calea de atac împotriva acesteia, iar instanța ierarhic superioară
să poată cenzura legalitatea și temeinicia acesteia.
Din
perspectiva evocată, criticile recurenților întemeiate pe
art.
304 pct. 7 C.
proc. civ. nu apar ca fiind ca fiind fondate.
În ceea ce
privește critica recurenților, întemeiată pe dispozițiile
art.
304 pct. 9 C.
proc. civ., în care susțin că prin decizia atacată nu a fost
analizată în nici un fel buna sau reaua credință a acestora,
formulată de reclamanți în apel, Înalta Curte constată că
acest motiv de recurs vizează aspecte ce privesc
situația de
fapt, iar motivul de nelegalitate a fost invocat cu scopul de a repune în
discuție probele și de a solicita instanței de recurs să
reconsidere concludența lor în ceea ce privește fondul cauzei, aspect
ce nu este permis în această fază procesuală.
Această
concluzie are în vedere faptul că în calea de atac extraordinară a
recursului nu se pot face critici care vizează administrarea probelor,
acestea constituind chestiuni de netemeinicie și nu de nelegalitate.
Recursul
declarat de reclamanții A. și B.
În
argumentarea memoriului de recurs, recurenții critică decizia
atacată doar sub aspectul neantrenării răspunderii civile
delictuale a Municipiului Rădăuți - prin primar, la ridicarea
construcției pe cheltuiala acesteia, în solidar cu cea a pârâtei SC C. SRL.
În acest
context, recurenții consideră că pârâtul
Municipiul
Rădăuți - prin primar
a dat
dovadă de neglijență
când a emis autorizația de construcție, fără analizarea
logisticii și a actelor administrative necesare pentru emiterea în
condiții legale a actului administrativ, ulterior anulat, și că
cele două autorizații emise ulterior nu au avut ca scop
înlăturarea deficiențelor constatate din prima autorizație,
aspect ce ar fi îndreptățit
degrevarea de r
ăspundere
civilă a
pârâtului
Municipiului
Rădăuți - prin primar.
Această
critică este nefondată și va fi înlăturată, având în
vedere că prin apelul formulat împotriva sentinței nr. 137 din 27
octombrie 2015 a Tribunalului Suceava, fără a se critica modalitatea
de soluționare a excepției lipsei calității procesuale
pasive a
pârâtului
Municipiului
Rădăuți - prin primar s-a solicitat admiterea apelului și,
în consecință, admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtei SC C.
SRL la ridicarea construcției bloc situată în Rădăuți,
pe cheltuiala acesteia și a pârâtului Municipiul Rădăuți.
Or,
de vreme ce față de pârâții SC C. SRL și Municipiul
Rădăuți, cauza a fost soluționată în fața primei
instanțe pe excepție, modalitatea de soluționare a
excepției nefiind criticată pe calea apelului de către
reclamanți, Înalta Curte constată că nu este posibilă evocarea
directă a fondului cauzei de către instanța de apel și
implicit, nu se poate solicita instanței de recurs admiterea recursului
și, pe fond, antrenarea răspunderii delictuale și a pârâtului
Municipiului Rădăuți, în solidar cu răspunderea pârâtei SC
C. SRL.
Din
această perspectivă, se constată că în ceea ce îl
privește pe pârâtul Municipiul Rădăuți-prin primar,
instanța de apel a reținut în mod corect că reclamanții nu
au combătut, prin motivarea apelului, soluția instanței de fond,
respectiv admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive
a Municipiului Rădăuți-prin primar, cu consecința
respingerii acțiunii față de acest pârât.
Având în
vedere că au fost apreciate ca fiind fondate criticile bazate pe motivele
de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și 6 C. proc. civ., cu
raportare la art. 314 din același cod, de natură să atragă modificarea
deciziei recurate, cererea recurentei-pârâte SC C. SRL Rădăuți privind
obligarea recurenților-reclamanți A. și B. la plata
cheltuielilor de judecată efectuate în această fază
procesuală, urmează a fi admisă.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.
civ., va admite recursurile declarate de pârâta SC C. SRL Rădăuți
și de pârâții D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R.,
S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B. și C.C., împotriva Deciziei nr. 51
din 5 februarie 2016
pronunțată de Curtea
de Apel
Suceava, secția a II-a civilă, și în
consecință, va modifica decizia atacată în sensul că
respinge apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva
sentinței nr. 137 din 27 octombrie 2015
pronunțată
de Tribunalul
Suceava, secția a II-a civilă, pe care o
păstrează în tot.
Va respinge
ca nefondat recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva
aceleiași decizii, pe care îi va obliga, în temeiul art. 274 C. proc. civ.,
să plătească recurentei-pârâte SC C. SRL Rădăuți suma
de 11.004 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform chitanței
și notei de calcul depuse la fila 89 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D
E
Admite
recursurile declarate de pârâta SC C. SRL Rădăuți și de
pârâții D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U.,
V., X., Z., Y., A.A., B.B. și C.C., împotriva Deciziei nr. 51 din 5
februarie 2016
pronunțată de Curtea de Apel
Suceava, secția a II-a civilă, și în consecință:
Modifică
decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de
reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 137 din 27
octombrie 2015
pronunțată de Tribunalul
Suceava,
secția a II-a civilă, pe care o păstrează în tot.
Respinge ca
nefondat recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva
aceleiași decizii.
Obligă
recurenții-reclamanți A. și B. să plătească
recurentei-pârâte SC C. SRL Rădăuți suma de 11.004 lei, cu titlu
de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 18
ianuarie
201
7
.