ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 25/2017

Decizia nr. 25/2017 Asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscală, la data de 15 iulie 2011 sub nr. x/86/2011, astfel cum a fost completată, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții SC C. SRL, D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., C.C., D.D. și Municipiul Rădăuți-prin primar, au solicitat obligarea pârâtei SC C. SRL la ridicarea, prin demolare, a construcției bloc, situată în Municipiul Rădăuți, județ Suceava, pe cheltuiala acesteia, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 2274 din 5 aprilie 2012, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscală, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți, având în vedere faptul că reclamanții au solicitat ridicarea prin demolare a construcției situată în Municipiul Rădăuți, motivat de faptul că prin sentința nr. 606 din 25 ianuarie 2011 definitivă și irevocabilă s-a dispus anularea autorizației de construire din 2008 pentru această construcție. În acest sens, instanța a reținut că dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ. conferă plenitudine de competență pentru judecata de primă instanță pentru toate cererile și procesele, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 13 C. proc. civ., litigiul privitor la un imobil este de competența instanței pe teritoriul căruia se află imobilul, fără ca părțile să aibă dreptul de a stabili o altă instanță, competența fiind una teritorială. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 29 mai 2012. Pârâta SC C. SRL, a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Rădăuți și a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția civilă, apreciind valoarea imobilului la suma de 1 milion euro. Prin încheierea de ședință din 12 septembrie 2012, instanța a respins excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Rădăuți, obiectul cererii de chemare în judecată nefiind evaluabil în bani pentru a putea antrena, în funcție de valoare, competența tribunalului, secția civilă, conform art. 2 lit. b) C. proc.

civ. din anul 1865, respectiv a admis excepția lipsei capacității de folosință a Municipiului Rădăuți-prin primar, având în vedere prevederile art. 77 din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ teritoriale constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primărie, și care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale activității locale, așa încât acesta nu are personalitate juridică distinctă.

În urma admiterii acestei excepții, celelalte două invocate nu mai pot fi analizate, anume excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Rădăuți nu mai prezintă relevanță, cât timp deja s-a constatat că nu are capacitate de folosință și din acest motiv nu poate sta în judecată, iar excepția lipsei calității procesuale active nu a fost însușită de ceilalți pârâți, care au rămas în proces și care ar fi avut interes să o invoce. Prin sentința civilă nr. 349 din 21 ianuarie 2013, Judecătoria Rădăuți a admis acțiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții A. și B. și a obligat pârâta SC C. SRL să ridice, prin demolare, pe cheltuiala acesteia, construcția bloc situată în mun.

Rădăuți, județ Suceava, amplasată pe parcela cu nr. cadastral topografic din C.F. Rădăuți - nr. C.F. vechi. Totodată a obligat pârâta SC C. SRL Rădăuți să plătească reclamanților suma de 1.008,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 16 noiembrie 2004 de notar E.E, reclamanții A. și B. au dobândit dreptul de proprietate asupra parcelor nr. 34/4, în suprafață de 78 mp și nr. 1896/2, în suprafață de 337 mp, cu care s-au intabulat în C.F. Rădăuți, iar la data de 3 iulie 2007 au obținut autorizația de construire nr. 268, eliberată de Primăria Municipiului Rădăuți, pentru edificarea unei locuințe unifamiliale tip S+P+M, pe parcela 1896/2.

Asupra terenului limitrof, pârâta SC C. SRL a obținut, prin cumpărare, dreptul de proprietate pentru parcela 6916, în suprafață de 437 mp, înscrisă în C.F.

Rădăuți, conform contractului autentificat din 27 martie 2008 de notar E.E, obținând apoi autorizația de construire din 17 iunie 2008 a Primăriei Rădăuți pentru construcția unui bloc tip D+P+3E+M (12 apartamente), pe parcela 6919 (în loc de parcela 6916). Prin sentința nr. 2143 din 9 septembrie 2008, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1602 din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă, Tribunalul Suceava, la cererea reclamanților A. și B. înregistrată la data de 11 iulie 2008, în procedura ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL, a dispus sistarea construcției - subsol+parter+3 nivele+mansardă - situată în Municipiul Rădăuți, județ Suceava, aflată în faza edificării fundației, proprietatea pârâtei, până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a autorizației de construire ce formează obiectul Dosarului nr. x/86/2008 al Tribunalului Suceava.

În baza titlului executoriu reprezentat de această hotărâre judecătorească, în Dosarul execuțional nr. x/2008 instrumentat de Biroul Asociat Executori Judecătorești, F. Rădăuți, la data de 19 decembrie 2008 a fost emisă, pentru debitorul SC C. SRL somație, pentru sistarea construcției totodată, conform procesului-verbal încheiat la data de 10 februarie 2009, executorul judecătoresc i-a pus în vedere debitoarei, prin reprezentant, să respecte obligația statuată pe cale judecătorească.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. x din 17 iulie 2008, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții SC C. SRL și primarul Municipiului Rădăuți, au solicitat anularea autorizației de construire din 17 iunie 2008 emisă de Primăria Municipiului Rădăuți, cererea fiind admisă prin sentința nr. 606 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava, irevocabilă prin respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de pârâți, prin Decizia nr. 2013 din 2 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava.

S-a reținut, în esență, că autorizația de construire a fost eliberată în aceeași zi cu Avizul Direcției Sanitare și înainte de obținerea autorizației sub aspect urbanistic, cu nerespectarea dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 50/1991, fațada dinspre V-SV a clădirii reclamanților fiind complet umbrită la solstițiul de iarnă, contrar prevederilor art. 2 din Ordinul nr. 536/1997, înălțimea construcției, de aproximativ 17 m, depășește înălțimea din proiect, de 15,68 m, afectând în mod direct și însorirea casei reclamanților, construcția menționată în autorizația de construire, având în realitate P+4 niveluri, depășește cu peste 2 niveluri regimul de înălțime din zonă, care este P - (P+M) + (P+1), contrar prevederilor art. 31 alin. (1) din H.G.

nr. 525/1996, apoi etajul blocului prezintă o consolă de 0,95 m spre proprietatea reclamanților, iar zona celor 4 etaje încalcă prevederile art. 611 C. civ. din anul 1864, distanța în zona etajelor 1-4 fiind de 1 m, în loc de 1,90 m, distanța între casa reclamanților și blocul construit de societatea pârâtă nepermițând intervenția în regim de urgență, conform prevederilor art. 24 din H.G. nr. 525/1996. În cauza de față, reclamanții, prevalându-se de hotărârea menționată, prin care au obținut anularea autorizației de construire emisă constructorului, au pretins înlăturarea consecințelor păgubitoare ca urmare a existenței unei construcții fără respectarea ansamblului general a normelor edictate pentru edificarea unei construcții, având legitimare procesuală activă.

Deși sistarea construcției blocului s-a dispus din anul 2008, pârâta SC C. SRL, cu rea-credință, a continuat lucrările, organul emitent al autorizației anulate rămânând în pasivitate, raportat la prevederile art. 24 și următoarele din Legea nr. 50/1991, ba mai mult, constructorului i-au fost emise încă două autorizații de Primăria Municipiului Rădăuți din 10 decembrie 2009 și din 7 aprilie 2011 - pentru construirea unei camere uscătorie pe terasa blocului prin modificarea proiectului la blocul D+P+3E+M în D+P+4E+cameră uscătorie, apoi modificare proiect din D+P5E parțial în D+P+5E total și extindere spațiu comercial (2 balcoane), în condițiile în care, potrivit art. 24 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/199, continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, potrivit legii, constituie infracțiune.

Astfel, s-a reținut că din moment ce la edificarea construcției constructorul nu a respectat servituțile legale de vedere și de distanță a construcțiilor, cauzând reclamanților prejudicii, în condițiile art. 998-999 C. civ. din anul 1864, căci construcția proprietatea acestora - casă de locuit, anume fațada dinspre V-SV, este complet umbrită la solstițiul de iarnă, contrar prevederilor art. 2 din Ordinul nr. 536/1997, respectiv distanța între casa reclamanților și blocul construit de societatea pârâtă nu permite intervenția în regim de urgență, conform prevederilor art. 24 din H.G. nr. 525/1996, așa cum s-a reținut, cu putere de lucru judecat prin sentința nr. 606 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava, constructorului îi revine obligația de a demola imobilul.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel pârâta SC C. SRL și pârâții D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., C.C., D.D. Tribunalul Suceava, prin Decizia civilă nr. 251 din 19 iunie 2013 a admis apelurile, cu consecința anulării sentinței civile nr. 349 din 21 ianuarie 2013 a Judecătoriei Rădăuți și reținerii cauzei pentru soluționare pe fond, având în vedere că potrivit art. 88 alin. (1) C. proc. civ., judecata se poate realiza după citarea părților, ori conform relațiilor obținute de la Serviciul de Evidență Informatizată a Populației Rădăuți a rezultat că pârâții persoane fizice au fost citați la alte adrese decât cele de domiciliu.

De asemenea a fost în mod greșit soluționată excepția necompetenței materiale, întrucât față de valoarea intabulată se depășește suma de 500.000 lei, conform art. 2 lit. b) C. proc. civ., competența aparține Tribunalului. Prin sentința nr. 137 din 27 octombrie 2015, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de Municipiul Rădăuți-prin primar, a admis excepția lipsei capacității procesuale a Municipiului Rădăuți-prin primar, respingând acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu acest pârât, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC C. SRL, respingând acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu această pârâtă, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., C.C., D.D.

și a respins cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedite. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut cu privire la excepția lipsei capacității procesuale a Primăriei Rădăuți, față de acțiunea reclamanților, care au înțeles să cheme în judecată o unitate funcțională care, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind administrația locală, este subordonată instituției primarului pentru a aduce la îndeplinire dispozițiile acestuia sau a consiliului local, neavând însă personalitate juridică pentru a-și exercita drepturile și obligațiile, excepția lipsei capacității procesuale apare întemeiată. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC C. SRL, tribunalul a reținut că aceasta a fost parte în procedura de ridicare a imobilului și eliberarea autorizației de construire.

Prin urmare, în condițiile în care reclamanții ar fi dorit continuarea acestor demersuri trebuiau să se îndrepte la instanța de contencios administrativ. Or, atâta timp cât hotărârea de declinare a Secției de contencios administrativ a Tribunalului Suceava nu a fost atacată, față de susținerile reclamanților de aplicare a dispozițiilor de drept comun, respectiv art. 998-999 C. civ., Tribunalul a constatat că, atât timp cât se solicită demolarea unei clădiri, calitatea procesuală pasivă în raporturile de drept comun aparține titularilor dreptului de proprietate care, conform contractelor de vânzare-cumpărare, aparține pârâților persoane fizice. Cum nu există dovada că SC C. SRL deține în proprietate nicio parte din clădire, excepția lipsei calității procesuale pasive apare ca întemeiată.

A mai reținut tribunalul, că nu este întemeiată nici excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de Primăria Rădăuți, întrucât conform acțiunii, aceștia invocă faptul că le este împiedicată folosința proprietății prin activitatea culpabilă a constructorului, astfel că, față de calitatea de proprietar prejudiciat, reclamanții au calitatea procesuală activă de a solicita înlăturarea prejudiciului. Pe fondul acțiunii, Tribunalul a constatat că prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat, în baza unei acțiuni în răspundere civilă delictuală - fapte culpabile imputabile constructorului și Primarului care a eliberat autorizația de construcție - demolarea unui imobil de apartamente aflat în proprietatea persoanelor fizice care invocă buna credință la momentul dobândirii.

Ori, în lipsa notării litigiilor în cartea funciară pentru opozabilitate, reclamanții nu pot susține reaua credință a dobânditorilor. Chiar dacă există neconcordanțe cu privire la numărul parcelei funciare la momentul autorizării construcției, care ar fi dus la ineficiența înscrierii, Tribunalul a considerat că pentru a putea înlătura buna credință a pârâților este necesar a se dovedi că aceștia cunoșteau viciile care afectau imobilul, la data dobândirii sau anterior.

Chiar dacă apare ca dovedită reaua credință atât a constructorului, care nu a respectat hotărârea judecătorească de sistare a lucrărilor - sentința civilă nr. 2143/2008 a Tribunalului Suceava - cât și a primarului Municipiului Rădăuți care, deși prin sentința civilă nr. 291/2011 a Tribunalul Suceava, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 2013/2011 a Curții de Apel Suceava, a cunoscut care sunt elementele de nelegalitate, a emis alte două autorizații, respectiv din 2009 și din 2011 pentru extinderea imobilului, aceste aspecte nu se pot răsfrânge asupra dobânditorilor de bună credință, decât în măsura în care aceștia le-au cunoscut.

În condițiile în care reclamanții nu au efectuat toate demersurile necesare pentru indisponibilizarea imobilului în favoarea constructorului, tribunalul a analizat efectele răspunderii civile delictuale a unui cocontractant față de dobânditorul de bună credință, conform art. 998 C. civ., cel ce cauzează un prejudiciu altei persoane sau proprietății este dator a-l repara. În acest context, s-a reținut ca fiind dovedite faptele culpabile ale constructorului și autorității administrativ teritoriale, dar nu și ale dobânditorilor persoane fizice și prin urmare, pentru acoperirea prejudiciului reclamanții trebuie să dovedească că operațiunea de demolare reprezintă cea mai adecvată soluție pentru acoperirea prejudiciului, or, la dosarul cauzei nu există probe în acest sens.

Astfel, tribunalul a considerat că pârâții persoane fizice nu au cunoscut, la data dobândirii, faptele culpabile ale constructorului, astfel că din punct de vedere juridic aceștia nu au preluat riscurile la momentul vânzării, iar pe de altă parte, sub aspect delictual, nu se poate reține nici o faptă culpabilă a acestora, astfel că, solicitarea de obligare a acestora la demolarea construcției apare ca nefondată. Cât privește constructorul, atâta timp cât la momentul soluționării litigiului acesta nu mai deținea calitatea de proprietar, el nu poate deține calitate procesuală pasivă de titular al obligației de demolare, reclamanții urmând să-și satisfacă repararea prejudiciului prin despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții A. și B., criticând sentința pentru netemeinicie, arătând că au dovedit existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, toate acestea în concurs cu existența unei vinovății. Prin Decizia nr. 51 din 5 februarie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, a admis apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 137 din 27 octombrie 2015 a Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, a anulat în parte sentința atacată și în rejudecare: A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC C. SRL și în consecință: A admis în parte acțiunea față de pârâta SC C. SRL pe care a obligat-o la ridicarea (prin demolare) a construcției bloc situată în municipiul Rădăuți, jud. Suceava, pe cheltuiala acestei pârâte.

A obligat pârâta SC C. SRL să plătească reclamanților suma de 5.775,3 lei cheltuieli de judecată din toate ciclurile procesuale, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței care nu sunt contrare prezentei. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că apare evidentă prejudicierea reclamanților prin faptele săvârșite de pârâta SC C. SRL în condițiile art. 998 - 999 C. civ. din anul 1864 incident în cauză, care a încălcat flagrant și în deplină cunoștință de cauză textele legale evocate, precum și toate hotărârile judecătorești pronunțate anterior. În acest sens, s-a apreciat că apărările formulate pe parcursul judecății prezentei cauze în diferitele cicluri procesuale parcurse, nu au putut fi luate în considerare, acestea nefiind în concordanță cu realitatea și nici cu dispozițiile legale incidente în vigoare, de asemenea fiind irelevantă lipsa calității de proprietar în prezent a pârâtei, necesare fiind îndeplinirea cerințelor art. 998 și 999 C. civ.

raportat la art. 480 C. civ. vechi, potrivit căruia „proprietatea este dreptul cel are cineva de a se bucura (…) de un lucru în mod exclusiv și absolut”. În ceea ce privește solicitarea apelanților de a fi obligată „în tandem” cu pârâta SC C. SRL și Primăria municipiului Rădăuți, la ridicarea construcției din litigiu, instanța de apel a apreciat că aceștia nu au combătut prin motivarea apelului soluția instanței de fond, respectiv admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a Municipiului Rădăuți - prin primar, cu consecința respingerii acțiunii față de acest pârât, sens în care a constatat că prima instanță a reținut corect, în raport de dispozițiile Legii nr. 215/2001, că reclamanții au chemat în judecată o unitate funcțională care este subordonată primarului, conform art. 77 din această lege, pentru a duce la îndeplinire dispozițiile acestuia sau ale Consiliului local, neavând însă personalitate juridică pentru a-și exercita drepturile și obligațiile.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții A. și B., pârâta SC C. SRL Rădăuți și pârâții D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B. și C.C. Prin recursul declarat de reclamanții A. și B., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., s-a solicitat admiterea acestuia, casarea în parte a deciziei atacate, având în vedere critica formulată doar sub aspectul neantrenării răspunderii civile delictuale a Municipiului Rădăuți - prin primar, la ridicarea construcției pe cheltuiala acesteia în solidar cu cea a pârâtei SC C. SRL. În memoriul de recurs, recurenții arată că autorizația de construcție din 17 iunie 2008 a fost anulată prin sentința civilă nr. 606 din 25 ianuarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. x/86/2008 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă la Curtea de Apel Suceava, aspect în temeiul căruia și-au întemeiat acțiunea.

În acest context, consideră că pârâtul Municipiul Rădăuți - prin primar a dat dovadă de neglijență și a emis autorizația de construcție, fără analizarea logisticii și a actelor administrative necesare pentru emiterea în condiții legale a actului administrativ, ulterior anulat, însă în timpul procesului având ca obiect „anulare act administrativ” aceasta a mai emis alte două autorizații din 10 decembrie 2009 și din 7 aprilie 2011 rezultând în final un bloc de D+P+5E.

Mai arată recurenții, că pe parcursul procesului ap ărarea pârâtelor a acreditat ideea că cele două autorizații au fost emise în scopul înlăturării deficiențelor din prima autorizație, aspect contrazis de ultimul raport de expertiză efectuat în cauză, în sensul că cele două autorizații nu reduceau nici volumul și înălțimea blocului, ci o sporeau, astfel că, pârâtul Municipiului Rădăuți - prin primar ar fi fost degrevat de r ăspunderea civilă dacă, ulterior emitea autorizații care să se circumscrie în limitele hotărârii judecătorești pronunțate în anularea primei autorizații. Prin recursul declarat de pârâții D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B.

și C.C., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., s-a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel pentru ca aceasta să se pronunțe în limitele învestirii sale conform motivelor de apel. Un prim motiv de recurs vizeaz ă faptul că instanța de apel a evocat prin decizia recurată fondul pricinii, deși instanța de fond a respins acțiunea pe o excepție, respectiv lipsa calității procesuale pasive a SC C. SRL Rădăuți, vânzătoarea apartamentelor deținute de pârâții persoane fizice în blocul de locuințe a cărui demolare s-a dispus, reclamanții neformulând nicio critică în acest sens prin apelul formulat.

Acest aspect, susțin recurenții, îi vizează direct întrucât, în raport cu această soluție nelegală le-au fost prejudiciate și drepturile acestora, față de împrejurarea că prin decizia atacată, instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. De asemenea, în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenții consideră că instanța nu putea verifica motivele de apel decât în măsura învestirii sale, această excepție nu a fost pusă în discuția părților, întrucât prin motivele de apel formulate, reclamanții nu au criticat sentința sub acest aspect, criticile lor vizând doar fondul cauzei. Mai susțin recurenții, că h ot ărârea pronunțată este lipsită de temei legal, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., întrucât în ceea ce îi privește pe pârâții dobânditori ai apartamentelor din construcția în litigiu, nu a fost analizată în nici un fel buna sau reaua credință a acestora, formulată de reclamanți ca motiv de apel, deși în cuprinsul sentinței civile nr. 137 din 27 octombrie 2015 s-a menționat expres în dispozitiv că se respinge ca nefondată acțiunea reclamanților față de pârâții persoane fizice, dobânditori de bună credință. În acest context, recurenții consider ă că, așa cum dreptul de proprietate al reclamanților este garantat de lege, la fel și dreptul de proprietate al dobânditorilor de bună credință ar trebui garantat, impunându-se a fi analizate efectele răspunderii civile delictuale a unui cocontractant față se dobânditorul de bună credință și implicit a se constata că operațiunea de demolare a unui bloc cu 19 apartamente nu reprezintă soluția adecvată pentru acoperirea prejudiciului reclamanților care nici în prezent nu și-au edificat imobilul.

Prin recursul declarat de pârâta SC C. SRL întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7 și 9 C. proc. civ. , se solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel, pentru a se pronunța în limitele învestirii sale, potrivit memoriului de apel al reclamanților. În memoriul de recurs, recurenta susține că în mod greșit instanța de apel a admis apelul formulat de reclamanți, cu consecința admiterii acțiunii și obligarea la ridicarea construcției bloc situată în Rădăuți, pe cheltuiala sa și a pârâtului Municipiul Rădăuți, fără a se critica modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC C. SRL.

În acest context, se susține că s unt incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, câtă vreme reclamanții nu au criticat soluția instanței de fond cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC C. SRL, ci au invocat direct chestiuni care țin de fondul raportului de drept substanțial, însușite în final de instanța de apel în urma evocării fondului cauzei. Or, de vreme ce cauza a fost soluționată în fața primei instanțe pe excepție, iar modalitatea de soluționare a excepției nu a fost criticată pe calea apelului de către reclamanți, rezultă că nu era posibilă evocarea directă a fondului pricinii de instanța de apel.

Tot în același context, recurenta susține că devin incidente și dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2), care prevăd că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.

Astfel, omisiunea de a pune o excep ție în dezbaterea contradictorie a părților și de a o soluționa echivalează cu încălcarea de către instanță a dreptului părților la apărare, fiindcă procedând în acest mod, instanța de apel a privat părțile de posibilitatea de a o susține, întrucât s-a evocat direct fondul cauzei, fără a se fixa un termen în acest sens, părțile neputându-și exprima dreptul de a solicita eventuale alte probatorii în susținerea și combaterea acesteia. În ceea ce privește fondul raportului de drept litigios, recurenta apreciază că hotărârea atacată este nelegală în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit cărora, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În acest context, recurenta susține că î ntreaga motivare a instanței de apel este greșită, întrucât nu s-a arătat motivul care a vizat soluția de respingere în rejudecare a excepției evocate și că această motivare se bazează pe reaua-credință a pârâtei SC C. SRL în continuarea efectuării lucrărilor de construcție la blocul de locuințe, în contextul în care reclamanții A. și B. ar fi obținut o serie de hotărâri judecătorești favorabile acestora.

Pe de alt ă parte, recurenta mai arată că în mod contradictoriu a reținut instanța de apel că pârâții-persoane fizice nu au fost părți în litigiile în care recurenta-pârâtă a figurat ca parte, motivat de faptul că acele contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate ulterior finalizării dosarelor în instanță, dar și că încheierea contractelor de vânzare-cumpărare cu pârâții-persoane fizice a avut loc în perioada octombrie 2009, deci anterior finalizării litigiului având ca obiect anularea Autorizației de construire din 17 iunie 2008. În ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susține că au fost greșit interpretate și aplicate prevederile art. 998, 999 C. civ.

În opinia recurentei, solicitarea obligării acesteia la demolare nu putea fi admisă prin raportare la dispozițiile dreptului comun - art. 998, 999 C. civ., prevederi cu caracter general, întrucât în cauză sunt incidente norme cu caracter special, prevăzute de Legea nr. 50/1991, care au prioritate față de cele de drept comun. Acest act normativ stabile ște regimul juridic al autorizării construcțiilor, impunând deopotrivă pentru persoanele fizice și juridice, în calitatea lor de constructori, anumite obligații și, în același timp, impunând autorității administrative atribuții de control pentru respectarea disciplinei în construcții. Sub un alt aspect, recurenta arată că reclaman ții s-au apărat atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin cererea de apel în dovedirea pretinsului prejudiciu „recunoscut" de Curtea de Apel Suceava, în sensul că la edificarea construcției nu s-au fi respectat servituțile legale de vedere și de distanță a construcțiilor.

Totodată, se susține că instan ța de apel reține legat de acest prejudiciu că prin încălcarea „flagrantă" de către pârâta SC C. SRL a dispozițiilor art. 2 din Ordinul 536 din 23 iunie 1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației, a dispozițiilor art. 611 C. civ., precum și a prevederilor art. 24 din H.G. nr. 525/1996, a fost dovedit prejudiciul cauzat reclamanților A. și B., motiv pentru care se impunea admiterea pretențiilor formulate în cauză. Prin întâmpinările depuse de recurenții-reclamanții A. și B. la data de 4 august 2016 și intimatul-pârât Municipiul Rădăuți - prin primar la data de 27 mai 2016 s-a solicitat respingerea recursurilor declarate în cauză ca nefondate.

Recurenta-pârâtă SC C. SRL Rădăuți, prin întâmpinarea depusă la 1 noiembrie 2016, a solicitat admiterea recursului declarat de pârâții persoane fizice și respingerea recursului declarat de recurenții-reclamanții A. și B. Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursurile pârâților SC C. SRL și ale persoanelor fizice pârâți sunt fondate urmând a fi admise, iar recursul reclamanților A. și B. este nefondat și va fi respins, pentru următoarele considerente: Recursul declarat de pârâta SC C. SRL. În ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, întrucât instanța de apel a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei SC C. SRL.

O altfel de solu ție este nelegală, deoarece instanța de apel a acordat reclamanților mai mult decât au cerut, având în vedere limitele învestirii acestei instanțe, raportat la dispozițiile art. 295 și 297 C. proc. civ. În acest sens, instanța de recurs constată că instanța de apel a soluționat fondul cauzei, deși instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC C. SRL , fiind respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu această parte, ignorându-se totodată faptul că apelanții-reclamanți nu au adus vreo critică soluției primei instanțe referitoare la soluționarea excepției lipsei calității procesual pasive a acestei pârâte. Astfel, prin admiterea apelului și evocarea fondului cauzei, în condițiile în care excepția nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților, se constată că recurenta SC C. SRL a fost prejudiciată, întrucât a fost privată de o cale de atac, fiindu-i încălcat în acest mod dreptul la apărare.

Anularea sentinței în primă instanță, în vederea evocării fondului cauzei, ar fi presupus fixarea unui termen, pentru a fi puse în discuție eventuale alte probatorii în combaterea acțiunii reclamanților, iar admiterea apelului și anularea în tot a procedurii urmate și a hotărârii atacate, ce impunea reținerea cauzei pentru soluționarea fondului, potrivit dispozițiilor art. 297 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. , ar fi trebuit să determine citarea părților și fixarea unui termen de judecată în acest sens.

Relevante în acest sens sunt și considerentele instanței de apel, referitoare la pârâtul Municipiul Rădăuți-prin primar, când a reținut că reclamanții nu au combătut, prin motivarea apelului, soluția instanței de fond, respectiv admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a Municipiului Rădăuți-prin primar, cu consecința respingerii acțiunii față de acest pârât, în condițiile în care acest aspect era identic și în raport cu pârâta SC C. SRL , cât timp reclamanții nu au criticat modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesual pasive a acestei pârâte de către prima instanță. Critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, cu excepția celor pentru dezlegarea cărora este necesară administrarea de dovezi, situație în care vor fi unite cu fondul cauzei; cu respectarea principiului contradictorialității părților care guvernează procesul civil. Prin urmare, se constată că aceste dispozi ții au fost încălcate de către instanța de apel, câtă vreme a fost dată o soluție contrară celei pronunțate de către prima instanță cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC C. SRL, în condițiile în care aceasta nu a fost învestită, prin cererea de apel, cu critici legate de modul de soluționare a excepției, fiind astfel evocat fondul cauzei fără a se stabili, în prealabil, că în mod greșit a fost soluționată excepția de către prima instanță.

V ătămarea pârâtei SC C. SRL apare ca evidentă prin aceea că a fost pusă în imposibilitate de a-și susține pretențiile și de a se apăra. În acest context, a părarea pârâtei-recurente întemeiată pe dispozițiile art. 137 alin. (1) și (2) C. proc. civ., urmează a fi considerată ca întemeiată, Înalta Curte apreciind norma legală evocată ca fiind incidentă în cauză, întrucât omisiunea de a pune o excep ție în dezbaterea contradictorie a părților, în lipsa unor motive de apel care să vizeze chestiunea respectivă și de a o soluționa echivalează cu încălcarea de către instanță a principiului contradictorialității și a dreptului părților la apărare. Procedând în acest mod, instanța de apel a privat părțile de posibilitatea de a o susține, întrucât s-a evocat direct fondul cauzei, fără a se fixa un termen în acest sens, părțile neputându-și exprima dreptul de a solicita eventuale alte probatorii în susținerea și combaterea acesteia.

Critica subsumată de pârâtă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează admiterea pretențiilor deduse judecății, respectiv obligarea pârâtei SC C. SRL la ridicarea, prin demolare, a construc ției bloc, situată în municipiul Rădăuți, județ Suceava, pe cheltuiala acesteia, pretenție întemeiată pe dispozițiile art. 998, 999 C. civ., care în opinia sa nu se justifică.

Aceasta deoarece, a t ât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin cererea de apel s-a invocat faptul că prin sentința civilă nr. 606/2008 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă a fost anulată Autorizația de construire din 17 iunie 2008 emisă de Primarul municipiului Rădăuți, corespunzătoare ridicării unui bloc D+P+3E+M situat în str. x, însă, până la data formulării acțiunii de față, respectiv anterior soluționării irevocabile a litigiului având ca obiect anulare autorizație de construire, toate apartamentele din blocul în litigiu au fost înstrăinate către pârâții persoane fizice chemați în judecată alături de pârâta

SC C. SRL.

Prin urmare, la data formul ării prezentei acțiuni, pârâta SC C. SRL nu mai avea calitatea de proprietar al construcției bloc, întrucât toate apartamentele au fost înstrăinate, iar din această perspectivă se constată că această parte nu avea calitate procesual pasivă în cauză, întrucât nu există identitate între pârât și titularul obligației care intră în conținutul raportului de drept material dedus judecății. Astfel, față de susținerile reclamanților de aplicare a dispozițiilor de drept comun, respectiv art. 998-999 C. civ., Înalta Curte constată că, atât timp cât se solicită demolarea unei clădiri, calitatea procesuală pasivă în raporturile de drept comun aparține titularilor dreptului de proprietate care, conform contractelor de vânzare-cumpărare, aparține pârâților persoane fizice.

În acest sens, Înalta Curte constată că, în mod greșit, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat reclaman ților, instanța de apel a dispus obligarea pârâtei SC C. SRL , care nu mai are calitatea de proprietar, la demolarea blocului de locuințe, asupra căruia au dobândit dreptul de proprietate pârâții-persoane fizice, în calitate de dobânditori de bună credință. Recursul declarat de pârâții -persoane fizice D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B.

și C.C.: Într-un prim motiv de recurs, recurenții susțin că prin decizia recurată, instanța de apel a evocat fondul pricinii, deși instanța de fond a respins acțiunea pe o excepție, respectiv lipsa calității procesuale pasive a SC C. SRL Rădăuți și că în raport cu această soluție nelegală le-au fost prejudiciate și drepturile acestora, întrucât prin decizia atacată, instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Recurenții consideră că instanța nu putea verifica motivele de apel decât în măsura învestirii sale, această excepție nefiind pusă în discuția părților, întrucât prin motivele de apel formulate, reclamanții nu au criticat sentința sub acest aspect, criticile lor vizând doar fondul cauzei, iar din această perspectivă, Înalta Curte constată că într-adevăr, instanța de apel a examinat chestiuni procedurale, precum calitatea procesuală pasivă a pârâtei SC C. SRL fără să fi fost învestită prin cererea de apel cu o asemenea solicitare. Prin urmare, criticile subsumate motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 6 C. proc. civ. sunt întemeiate. Tot în acest context recurenții apreciază, în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., ce reglementează ca motiv de recurs situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, faptul că instanța de apel a cuprins în considerentele deciziei atacate motive ce au format convingerea instanței și au condus la soluția dată, care însă nu au legătură cu aceasta și care nu susțin soluția pronunțată. Astfel, motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele avute în vedere de instanță la pronunțarea soluției, în raport de care să poată exercita calea de atac împotriva acesteia, iar instanța ierarhic superioară să poată cenzura legalitatea și temeinicia acesteia. Din perspectiva evocată, criticile recurenților întemeiate pe art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. nu apar ca fiind ca fiind fondate. În ceea ce privește critica recurenților, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în care susțin că prin decizia atacată nu a fost analizată în nici un fel buna sau reaua credință a acestora, formulată de reclamanți în apel, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs vizează aspecte ce privesc situația de fapt, iar motivul de nelegalitate a fost invocat cu scopul de a repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludența lor în ceea ce privește fondul cauzei, aspect ce nu este permis în această fază procesuală. Această concluzie are în vedere faptul că în calea de atac extraordinară a recursului nu se pot face critici care vizează administrarea probelor, acestea constituind chestiuni de netemeinicie și nu de nelegalitate.

Recursul declarat de reclamanții A. și B. În argumentarea memoriului de recurs, recurenții critică decizia atacată doar sub aspectul neantrenării răspunderii civile delictuale a Municipiului Rădăuți - prin primar, la ridicarea construcției pe cheltuiala acesteia, în solidar cu cea a pârâtei SC C. SRL. În acest context, recurenții consideră că pârâtul Municipiul Rădăuți - prin primar a dat dovadă de neglijență când a emis autorizația de construcție, fără analizarea logisticii și a actelor administrative necesare pentru emiterea în condiții legale a actului administrativ, ulterior anulat, și că cele două autorizații emise ulterior nu au avut ca scop înlăturarea deficiențelor constatate din prima autorizație, aspect ce ar fi îndreptățit degrevarea de r ăspundere civilă a pârâtului Municipiului Rădăuți - prin primar.

Această critică este nefondată și va fi înlăturată, având în vedere că prin apelul formulat împotriva sentinței nr. 137 din 27 octombrie 2015 a Tribunalului Suceava, fără a se critica modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiului Rădăuți - prin primar s-a solicitat admiterea apelului și, în consecință, admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtei SC C. SRL la ridicarea construcției bloc situată în Rădăuți, pe cheltuiala acesteia și a pârâtului Municipiul Rădăuți.

Or, de vreme ce față de pârâții SC C. SRL și Municipiul Rădăuți, cauza a fost soluționată în fața primei instanțe pe excepție, modalitatea de soluționare a excepției nefiind criticată pe calea apelului de către reclamanți, Înalta Curte constată că nu este posibilă evocarea directă a fondului cauzei de către instanța de apel și implicit, nu se poate solicita instanței de recurs admiterea recursului și, pe fond, antrenarea răspunderii delictuale și a pârâtului Municipiului Rădăuți, în solidar cu răspunderea pârâtei SC C. SRL. Din această perspectivă, se constată că în ceea ce îl privește pe pârâtul Municipiul Rădăuți-prin primar, instanța de apel a reținut în mod corect că reclamanții nu au combătut, prin motivarea apelului, soluția instanței de fond, respectiv admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Rădăuți-prin primar, cu consecința respingerii acțiunii față de acest pârât.

Având în vedere că au fost apreciate ca fiind fondate criticile bazate pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și 6 C. proc. civ., cu raportare la art. 314 din același cod, de natură să atragă modificarea deciziei recurate, cererea recurentei-pârâte SC C. SRL Rădăuți privind obligarea recurenților-reclamanți A. și B. la plata cheltuielilor de judecată efectuate în această fază procesuală, urmează a fi admisă. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite recursurile declarate de pârâta SC C. SRL Rădăuți și de pârâții D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B.

și C.C., împotriva Deciziei nr. 51 din 5 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, și în consecință, va modifica decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 137 din 27 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, pe care o păstrează în tot. Va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva aceleiași decizii, pe care îi va obliga, în temeiul art. 274 C. proc. civ., să plătească recurentei-pârâte SC C. SRL Rădăuți suma de 11.004 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform chitanței și notei de calcul depuse la fila 89 dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâta SC C. SRL Rădăuți și de pârâții D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B. și C.C., împotriva Deciziei nr. 51 din 5 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, și în consecință: Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 137 din 27 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, pe care o păstrează în tot. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurenții-reclamanți A. și B. să plătească recurentei-pârâte SC C. SRL Rădăuți suma de 11.004 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 201 7 .