ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1124/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: În recurs, după admiterea contestației în anulare se reține că prin cererea înregistrată la data de 3 iulie 2007, reclamantele P.I. și B.F. au solicitat ca în baza sentinței ce se va pronunța pârâta SC N. SRL Cajvana reprezentată prin administratori M.D. și M.I. să fie obligată să-și ridice construcțiile amplasate pe suprafața de 644 mp teren identificată cadastral cu p.f. din C.F. a comunei cadastrale Cajvana. În motivarea acțiunii, reclamantele arată că sunt proprietarele suprafeței de 644 mp teren ce se identifică cadastral cu p.f. Pe acest teren M.G. și B.T. au ridicat construcția fără autorizație, apoi, după ce au fost obligați să ridice acea construcție prin Decizia nr. 1018/2004 a Curții de Apel Suceava pe cheltuiala lor au înstrăinat-o cu rea credință numiților M.D.

și M.I., administratori ai SC N. SRL care sunt rude cu vânzătorii. Cum hotărârea prin care s-a dispus ridicarea construcției este opozabilă noilor proprietari, așa cum de altfel a considerat și Judecătoria Rădăuți prin sentința nr. 488 din 9 februarie 2007 apare nejustificată poziția executorului judecătoresc care refuză să o pună în executare pe considerentul că aceasta nu este opozabilă societății pârâte. Întrucât societatea cumpărătoare este succesoare în drepturile vânzătorilor și, pentru ca hotărârea să fie opozabilă pârâtei se impune ca aceasta să fie obligată la ridicarea construcției, adică să respecte decizia Curții de Apel Suceava.

S-a mai arătat de reclamante că anterior au solicitat instanței de judecată calea unei acțiuni pauliene, anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți, însă instanța de judecată le-a respins acțiunea pe considerentul că pârâta dobânditoare cu titlu particular și executarea Deciziei nr. 1018/2004 a Curții de Apel Suceava se poate face și împotriva terților dobânditori, chiar dacă executorul judecătoresc refuză executarea. Prin sentința nr. 4093 din 23 octombrie 2007 Judecătoria Rădăuți a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Rădăuți și pe cale de consecință a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava. Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că una din părți este o societate comercială, iar obiectul cauzei este nepatrimonial.

Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, - prin sentința nr. 11 din 14 ianuarie 2008 a admis acțiunea și a obligat pârâta să-și ridice pe cheltuiala sa construcțiile edificate pe suprafața de 644 mp teren situate în intravilanul comuna Cajvana la locul numit „D.C.” identic cu p.f. din C.F. al comunei cadastrale Cajvana. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 744 din 20 februarie 1997 a Judecătoriei Rădăuți și din Decizia nr. 1018 din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava - ambele irevocabile că reclamantele sunt proprietarele terenului în litigiu, constând în suprafața de 644 m 2 teren (identic cu p.f.

din C.F. a comunei cadastrale Cajvana ). Tot în mod irevocabil s-a reținut (prin Decizia nr. 1018 din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava), că pe această suprafață de teren numiții M.G. și B.T. au ridicat o construcție cu rea - credință, cunoscând că terenul aparține altor persoane și ignorând interdicția de a construi dispusă prin hotărâre judecătorească. Pentru aceste motive, prin decizia evocată s-a admis acțiunea formulată de reclamante și s-a dispus obligarea pârâților M.G. și B.T. de a ridica pe cheltuiala lor construcțiile edificate pe suprafața de 644 m 2 teren situat în intravilanul comunei Cajvana la locul numit „D.C." identică cu p.f. din C.F. din C.F. a comunei cadastrale Cajvana . Ulterior acestui moment, numitul M.G., ignorând și de această dată hotărârea instanței, cu rea - credință, a înstrăinat către SC N. SRL Cajvana (reprezentată prin M.D.

și I.) construcția cu privire la care prin Decizia nr. 1018 din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava, s-a dispus ridicarea. Având în vedere că așa cum s-a arătat anterior, terenul pe care s-a edificat construcția aflată în prezent în proprietatea pârâtei SC N. SRL Cajvana, aparține reclamantelor, că acestea și-au exprimat disponibilitatea de a ceda pârâtei terenul pe care se află construcția, sub condiția de a fi despăgubite, că pârâta nu a dat curs acestui demers. În această situație s-a făcut aplicabilitatea dispozițiilor art. 494 alin. (1), (2), (3) C. proc. civ. Curtea de Apel Suceava, s ecția comercială, contencios administrativ și fiscal, - prin Decizia nr. 107 din 15 septembrie 2008 a admis apelul declarat de pârâta SC N. SRL Cajvana, a desființat sentința Tribunalului Suceava și a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Rădăuți.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar, a reținut că acțiunea reclamantelor privește apărarea unui drept real imobiliar, fiind astfel de necontestat caracterul său patrimonial, în acest sens pronunțându-se și Decizia nr. 32/2008 a secțiilor unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În atare situație având în vedere valoarea litigiului dedus judecății în conformitate cu prevederile art. 1 pct. 1 și art. 2 pct. 9 lit. a) și art. 282 1 alin. (1) C. proc. civ. competența aparține Judecătoriei Rădăuți. Cu privire la recursul reclamantelor, Înalta Curte în considerarea dispozițiilor art. 306 C. proc. civ. care prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților, a pus în discuție excepția de necompetență materială a Judecătoriei Rădăuți.

Astfel prin sentința nr. 4093 din 23 octombrie 2007 Judecătoria Rădăuți a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă intrată în puterea lucrului judecat. La data declinării nu era pronunțată decizia secțiilor unite și nu poate avea efect retroactiv cu atât mai mult cu cât declinarea de competență a devenit irevocabilă. În aceste condiții competența de soluționare a fondului cauzei aparține Tribunalului Suceava, astfel că în mod greșit instanța de apel a procedat la desființarea sentinței criticate, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantele P.I. și B.F. împotriva Deciziei nr. 107 din 15 septembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe . Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2010.