ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1124/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

În recurs, după admiterea contestației în

anulare se reține că prin cererea înregistrată la data de 3 iulie 2007,

reclamantele

P.I.

și B.F. au solicitat ca în baza sentinței ce se va pronunța pârâta

SC N. SRL Cajvana

reprezentată prin administratori M.D. și M.I. să fie obligată să-și ridice

construcțiile amplasate pe suprafața de 644 mp teren identificată cadastral cu

p.f. din C.F. a comunei cadastrale Cajvana.

În motivarea

acțiunii, reclamantele arată că sunt proprietarele suprafeței de 644 mp teren

ce se identifică cadastral cu p.f.

Pe acest teren M.G.

și B.T. au ridicat construcția fără autorizație, apoi, după ce au fost obligați

să ridice acea construcție prin Decizia nr. 1018/2004 a Curții de Apel Suceava

pe cheltuiala lor au înstrăinat-o cu rea credință numiților M.D. și M.I.,

administratori ai SC N. SRL care sunt rude cu vânzătorii.

Cum hotărârea prin

care s-a dispus ridicarea construcției este opozabilă noilor proprietari, așa

cum de altfel a considerat și Judecătoria Rădăuți prin sentința nr. 488 din 9

februarie 2007 apare nejustificată poziția executorului judecătoresc care

refuză să o pună în executare pe considerentul că aceasta nu este opozabilă

societății pârâte.

Întrucât societatea

cumpărătoare este succesoare în drepturile vânzătorilor și, pentru ca hotărârea

să fie opozabilă pârâtei se impune ca aceasta să fie obligată la ridicarea

construcției, adică să respecte decizia Curții de Apel Suceava.

S-a mai arătat de

reclamante că anterior au solicitat instanței de judecată calea unei acțiuni

pauliene, anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți, însă

instanța de judecată le-a respins acțiunea pe considerentul că pârâta

dobânditoare cu titlu particular și executarea Deciziei nr. 1018/2004 a Curții

de Apel Suceava se poate face și împotriva terților dobânditori, chiar dacă

executorul judecătoresc refuză executarea.

Prin sentința nr. 4093

din 23 octombrie 2007 Judecătoria Rădăuți a admis excepția de necompetență

materială a Judecătoriei Rădăuți și pe cale de consecință a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru

a se pronunța astfel s-a reținut că una din părți este o societate comercială,

iar obiectul cauzei este nepatrimonial.

Tribunalul Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, - prin sentința nr. 11 din 14

ianuarie 2008 a admis acțiunea și a obligat pârâta să-și ridice pe cheltuiala

sa construcțiile edificate pe suprafața de 644 mp teren situate în intravilanul

comuna

Cajvana

la locul numit „D.C.” identic cu p.f. din C.F. al comunei cadastrale Cajvana.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de fond

a

reținut

astfel

cum rezultă din sentința civilă nr. 744 din 20 februarie 1997 a Judecătoriei

Rădăuți și din Decizia nr. 1018 din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava - ambele

irevocabile că reclamantele sunt proprietarele terenului în litigiu, constând

în suprafața de 644 m

2

teren (identic cu

p.f. din C.F. a

comunei cadastrale Cajvana

).

Tot

în mod irevocabil s-a reținut (prin Decizia nr. 1018 din 19 aprilie 2004 a

Curții de Apel Suceava), că pe această suprafață de teren numiții M.G. și B.T.

au ridicat o construcție cu rea - credință, cunoscând că terenul aparține altor

persoane și ignorând interdicția de a construi dispusă prin hotărâre

judecătorească.

Pentru aceste motive,

prin decizia evocată s-a admis acțiunea formulată de reclamante și s-a dispus

obligarea pârâților M.G. și B.T. de a ridica pe cheltuiala lor construcțiile

edificate pe suprafața de 644 m

2

teren situat în intravilanul

comunei Cajvana la locul numit „D.C." identică cu p.f. din C.F.

din C.F. a comunei

cadastrale Cajvana

.

Ulterior

acestui moment, numitul M.G., ignorând și de această dată hotărârea instanței,

cu rea - credință, a înstrăinat către SC N. SRL Cajvana (reprezentată prin M.D.

și I.) construcția cu privire la care prin Decizia nr. 1018 din 19 aprilie 2004

a Curții de Apel Suceava, s-a dispus ridicarea.

Având în vedere că

așa cum s-a arătat anterior, terenul pe care s-a edificat construcția aflată în

prezent în proprietatea pârâtei SC N. SRL Cajvana, aparține reclamantelor, că

acestea și-au exprimat disponibilitatea de a ceda pârâtei terenul pe care se

află construcția, sub condiția de a fi despăgubite, că pârâta nu a dat curs

acestui demers.

În această situație

s-a făcut aplicabilitatea dispozițiilor art. 494 alin. (1), (2), (3)

C. proc. civ.

Curtea de Apel

Suceava, s

ecția

comercială, contencios administrativ și fiscal, - prin Decizia nr. 107 din 15

septembrie 2008 a admis apelul declarat de pârâta

SC N. SRL Cajvana, a

desființat sentința Tribunalului Suceava și a trimis cauza spre competentă

soluționare Judecătoriei Rădăuți.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de control judiciar, a reținut că acțiunea reclamantelor

privește apărarea unui drept real imobiliar, fiind astfel de necontestat

caracterul său patrimonial, în acest sens pronunțându-se și Decizia nr. 32/2008

a secțiilor unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În atare situație

având în vedere valoarea litigiului dedus judecății în conformitate cu

prevederile art. 1 pct. 1 și art. 2 pct. 9 lit. a) și art. 282

1

alin.

(1)

C.

proc. civ. competența aparține Judecătoriei Rădăuți.

Cu privire la

recursul reclamantelor,

Înalta

Curte în considerarea dispozițiilor art. 306

C. proc. civ. care prevede că motivele

de ordine publică pot fi invocate și din oficiu instanța de recurs, care însă

este obligată să le pună în dezbaterea părților, a pus în discuție excepția de

necompetență materială a Judecătoriei Rădăuți.

Astfel prin sentința nr.

4093 din 23 octombrie 2007 Judecătoria Rădăuți a declinat competența de

soluționare a cauzei Tribunalului Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă

intrată în puterea lucrului judecat.

La data declinării nu

era pronunțată decizia secțiilor unite și nu poate avea efect retroactiv cu

atât mai mult cu cât declinarea de competență a devenit irevocabilă.

În aceste condiții

competența de soluționare a fondului cauzei aparține Tribunalului Suceava,

astfel că în mod greșit instanța de apel a procedat la desființarea sentinței

criticate, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 3

C. proc. civ.

Văzând dispozițiile art.

312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamantele P.I. și B.F.

împotriva Deciziei nr. 107 din 15

septembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe

.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2010.