ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3124/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 17 octombrie 2008 contestatoarea B.M.A. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 6063 din 1 octombrie 2008 emisă de Primăria comunei Vernești prin care i-a fost respinsă cererea formulată în baza Legii nr. 10/2001. În motivarea contestației sale a arătat că, prin sentința civilă nr. 209 din 7 martie 2008 a Tribunalului Buzău, intimata Primăria comunei Vernești a fost obligată să emită o dispoziție prin care să-i soluționeze notificarea înregistrată sub nr. 652/2001. Prin adresa nr. 6063/2008 i s-a comunicat faptul că notificarea nu a fost depusă în termen legal și unitatea care trebuia să o soluționeze era SC R. Săhăteni. Prin sentința civilă nr. 554 din 27 mai 2009 a Tribunalului Buzău, secția civilă a fost respinsă ca neîntemeiată contestația.

Pentru a dispune astfel, prima instanță, a reținut, în esență, următoarele: Prin notificarea înregistrată la nr. 652/2001 autorul reclamantei A.C. a solicitat Prefecturii Buzău, despăgubiri bănești în cuantum de 1 miliard lei vechi, reprezentând c/val. bunurilor imobile și mobile preluate abuziv de stat în anul 1948, situate pe raza comunei Vernești, jud. Buzău. Ulterior, Prefectura Buzău i-a comunicat notificatorului că unitatea investită cu soluționarea notificării este Primăria Vernești, iar aceasta din urmă a emis dispoziția nr. 6063 din 1 octombrie 2008 prin care a fost respinsă notificarea formulată de autorul reclamantei, cu motivarea că imobilul se afla în administrarea SC R. Săhăteni, societate aflată în faliment.

Potrivit probelor aflate la dosar, s-a dovedit că SC R. Săhăteni a fost notificată de către contestatoare, notificarea aflându-se în curs de soluționare. Referitor la terenul ce face obiectul notificării, tribunalul a reținut, că acesta se află în extravilanul comunei Vernești, în tarlaua 70 și a făcut în temeiul Legii nr. 18/1991 obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea acționarilor SC R. Săhăteni, fiind emis în acest sens titlul de proprietate nr. 891/85 din 10 decembrie 2002. S-a constatat că, potrivit raportului de expertiză, efectuat în cauză, acest titlu de proprietate a fost ulterior anulat, iar în prezent, dreptul de proprietate asupra terenului notificat a fost reconstituit, conform Legii nr. 18/1991, în favoarea numitului E.M.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, contestatoarea B.M.A., criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit prima instanță nu i-a acordat despăgubiri bănești pentru construcțiile ce i-au aparținut autorului său, că intimata nu a dovedit că imobilul nu s-a aflat în patrimoniul său. A mai susținut, că în mod greșit prima instanță a reținut că ar fi notificat-o pe SC R. Săhăteni, purtând doar o corespondență cu aceasta pentru a afla dacă intimata i-a comunicat notificarea. Prin decizia nr. 152 din 19 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea B.M.A.

Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reținut, următoarele: Prin probele administrate de prima instanță, intimata Primăria comunei Vernești a dovedit că nu deține calitatea de unitatea deținătoare a imobilului notificat astfel cum se prevede în dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 republicată, întrucât din adresa nr. 3778 din 19 august 2008 (f. 32 dosar fond) se menționează că imobilul notificat nu figurează în evidențele intimatei, coroborată cu declarațiile martorilor audiați la cererea contestatoarei (f. 79 și 80 dosar fond) astfel încât acest capăt de cerere a fost corect respins.

În ceea ce privește cea de-a doua critică formulată prin care s-a susținut că intimata nu i-ar fi comunicat apelantei identitatea deținătorului imobilului, curtea a reținut că și această critică este nefondată întrucât prin adresa nr. 6063 din 1 octombrie 2008 a fost încunoștiințată că unitatea deținătoare a imobilului notificat este SC R. Săhăteni, care a preluat fostul I.A.S. al localității. Procedând astfel, instanța a respectat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, iar apelanta s-a adresat lichidatorului judiciar al SC R. Săhăteni, dând curs adresei nr. 6063/2008, solicitându-i să ia măsurile care se impun față de notificarea înregistrată la nr. 652/2001. În raport de conținutul explicit al acestei adrese efectuată de apelantă, curtea a înlăturat critica acesteia potrivit căreia, ar fi purtat doar o corespondență.

A reținut ca nefondată și critica că terenul ce face obiectul notificării s-ar afla în intravilanul localității întrucât raportul de expertiză dispus în cauză infirmă susținerile contestatoarei. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta B.M.A. invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență următoarele critici: - potrivit art. 27 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, pârâta avea obligația să comunice persoanei îndreptățite unitatea deținătoare a imobilului din litigiu. Sub acest aspect recurenta a arătat că, de la data formulării notificării și până la data la care Tribunalul Buzău a obligat intimata să procedeze la soluționarea notificării, aceasta nu a luat nicio măsură în vederea respectării dispozițiilor legale mai sus arătate.

Mai mult decât atât, la data la care s-a efectuat comunicarea, respectiv 2009, SC R. Săhăteni era radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului. Raportat la aceste elemente, recurenta a apreciat că, motivarea instanței de apel în sensul că s-a adresat lichidatorului unității deținătoare care trebuie să ia măsuri pentru soluționarea notificării, este în afara legii, întrucât lichidatorul nu mai are posibilitatea să efectueze acte în numele SC R. S.A. care nu mai există. De asemenea, instanța de apel, își întemeiază soluția pe „mențiunea expresă” făcută de intimată că bunul nu se află în patrimoniul său, evitând să facă vreo referire la dispozițiile legale care obligau intimata să facă dovada transferului dreptului de proprietate.

În ceea ce privește suprafața de imobil notificat, recurenta a precizat că notificarea a fost formulată atât pentru construcții cât și pentru terenul aferent acestora, iar titlul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate al antecesorului său nu cuprinde aceste teren, nefiind luat în discuție. Față de cele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată. Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Antecesorul contestatoarei, A.C. cu notificarea înregistrată sub nr. 652/2001 a solicitat Prefecturii Buzău să fie despăgubit cu suma de 1 miliard lei reprezentând c/val.

bunurilor mobile și imobile preluate abuziv de către stat, în anul 1948, situate pe raza jud. Buzău. Așa cum rezultă din notificarea aflată la fila 19 dosar fond, bunurile în litigiu au fost date în administrarea I.A.S. Vernești, jud. Buzău, fiind folosite la început drept locuință pentru muncitorii sezonieri, după care au fost transformate în depozit și magazie, pentru ca ulterior întreaga construcție să fie demolată. A mai arătat notificatorul că, bunurile preluate abuziv erau amplasate pe suprafața de 2000 mp, și constau din corpul de casă principal …….(….) și bunurile mobile de uz gospodăresc. Ulterior, cu adresa nr. 6594 din 20 martie 2007 Prefectura Buzău comunică contestatoarei că în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 unitatea investită cu soluționarea notificării este Primăria comunei Vernești.

La rândul ei, Primăria comunei Vernești a emis dispoziția 6063 din 1 octombrie 2008 prin care respinge notificarea cu motivarea că imobilul notificat nu se află în administrarea sa, ci în administrarea SC R. Săhăteni, aflată în procedura falimentului și care a preluat activele I.A.S. Vernești. În aceste condiții, recurenta se adresează lichidatorului judiciar SC E.C. SRL Buzău, solicitându-i să ia măsurile necesare care se impun în calitate de unitate deținătoare, față de notificarea nr. 652/2001. În raport de conținutul notificării, din care rezultă în mod evident că bunurile mobile și imobile preluate abuziv de Statul Român în 1948 au fost date în administrarea I.A.S. Vernești, unitatea deținătoare nu poate fi decât SC R. Săhăteni aflată în procedura falimentului.

Prin urmare, SC R. Săhăteni prin lichidator judiciar are obligația de a soluționa notificarea nr. 652/2001 formulată de antecesorul contestatoarei cum corect au reținut și cele două instanțe. În raport cu cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge recursul declarat de reclamanta B.M.A. împotriva deciziei civile nr. 152 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2010.