ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3124/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

La data de 17 octombrie 2008

contestatoarea B.M.A. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 6063 din

1 octombrie 2008 emisă de Primăria comunei Vernești prin care i-a fost respinsă

cererea formulată în baza Legii nr. 10/2001.

În motivarea contestației sale a

arătat că, prin sentința civilă nr. 209 din 7 martie 2008 a Tribunalului Buzău,

intimata Primăria comunei Vernești a fost obligată să emită o dispoziție prin

care să-i soluționeze notificarea înregistrată sub nr. 652/2001.

Prin adresa nr. 6063/2008 i s-a

comunicat faptul că notificarea nu a fost depusă în termen legal și unitatea

care trebuia să o soluționeze era SC R. Săhăteni.

Prin sentința civilă nr. 554 din 27

mai 2009 a Tribunalului Buzău, secția civilă a fost respinsă ca neîntemeiată

contestația.

Pentru a dispune astfel, prima

instanță, a reținut, în esență, următoarele:

Prin notificarea înregistrată la nr.

652/2001 autorul reclamantei A.C. a solicitat Prefecturii Buzău, despăgubiri

bănești în cuantum de 1 miliard lei vechi, reprezentând c/val. bunurilor

imobile și mobile preluate abuziv de stat în anul 1948, situate pe raza comunei

Vernești, jud. Buzău.

Ulterior, Prefectura Buzău i-a

comunicat notificatorului că unitatea investită cu soluționarea notificării

este Primăria Vernești, iar aceasta din urmă a emis dispoziția nr. 6063 din 1

octombrie 2008 prin care a fost respinsă notificarea formulată de autorul

reclamantei, cu motivarea că imobilul se afla în administrarea SC R. Săhăteni,

societate aflată în faliment.

Potrivit probelor aflate la dosar,

s-a dovedit că SC R. Săhăteni a fost notificată de către contestatoare,

notificarea aflându-se în curs de soluționare.

Referitor la terenul ce face

obiectul notificării, tribunalul a reținut, că acesta se află în extravilanul

comunei Vernești, în tarlaua 70 și a făcut în temeiul Legii nr. 18/1991

obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea acționarilor SC R.

Săhăteni, fiind emis în acest sens titlul de proprietate nr. 891/85 din 10

decembrie 2002.

S-a constatat că, potrivit

raportului de expertiză, efectuat în cauză, acest titlu de proprietate a fost

ulterior anulat, iar în prezent, dreptul de proprietate asupra terenului

notificat a fost reconstituit, conform Legii nr. 18/1991, în favoarea numitului

E.M.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel, contestatoarea B.M.A., criticând-o ca nelegală și netemeinică

întrucât în mod greșit prima instanță nu i-a acordat despăgubiri bănești pentru

construcțiile ce i-au aparținut autorului său, că intimata nu a dovedit că

imobilul nu s-a aflat în patrimoniul său.

A mai susținut, că în mod greșit

prima instanță a reținut că ar fi notificat-o pe SC R. Săhăteni, purtând doar o

corespondență cu aceasta pentru a afla dacă intimata i-a comunicat notificarea.

Prin decizia nr. 152 din 19

octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de

contestatoarea B.M.A.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel, a reținut, următoarele:

Prin probele administrate de prima

instanță, intimata Primăria comunei Vernești a dovedit că nu deține calitatea

de unitatea deținătoare a imobilului notificat astfel cum se prevede în

dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 republicată, întrucât din adresa nr.

3778 din 19 august 2008 (f. 32 dosar fond) se menționează că imobilul notificat

nu figurează în evidențele intimatei, coroborată cu declarațiile martorilor

audiați la cererea contestatoarei (f. 79 și 80 dosar fond) astfel încât acest

capăt de cerere a fost corect respins.

În ceea ce privește cea de-a doua

critică formulată prin care s-a susținut că intimata nu i-ar fi comunicat

apelantei identitatea deținătorului imobilului, curtea a reținut că și această

critică este nefondată întrucât prin adresa nr. 6063 din 1 octombrie 2008 a

fost încunoștiințată că unitatea deținătoare a imobilului notificat este SC R. Săhăteni,

care a preluat fostul I.A.S. al localității.

Procedând astfel, instanța a

respectat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, iar apelanta

s-a adresat lichidatorului judiciar al SC R. Săhăteni, dând curs adresei nr.

6063/2008, solicitându-i să ia măsurile care se impun față de notificarea

înregistrată la nr. 652/2001.

În raport de conținutul explicit al

acestei adrese efectuată de apelantă, curtea a înlăturat critica acesteia potrivit

căreia, ar fi purtat doar o corespondență.

A reținut ca nefondată și critica că

terenul ce face obiectul notificării s-ar afla în intravilanul localității

întrucât raportul de expertiză dispus în cauză infirmă susținerile contestatoarei.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs reclamanta B.M.A. invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând în esență următoarele critici:

- potrivit art. 27 alin. (5) din

Legea nr. 10/2001, pârâta avea obligația să comunice persoanei îndreptățite

unitatea deținătoare a imobilului din litigiu.

Sub acest aspect recurenta a arătat

că, de la data formulării notificării și până la data la care Tribunalul Buzău

a obligat intimata să procedeze la soluționarea notificării, aceasta nu a luat

nicio măsură în vederea respectării dispozițiilor legale mai sus arătate.

Mai mult decât atât, la data la care

s-a efectuat comunicarea, respectiv 2009, SC R. Săhăteni era radiată din

evidențele Oficiului Registrului Comerțului.

Raportat la aceste elemente,

recurenta a apreciat că, motivarea instanței de apel în sensul că s-a adresat

lichidatorului unității deținătoare care trebuie să ia măsuri pentru

soluționarea notificării, este în afara legii, întrucât lichidatorul nu mai are

posibilitatea să efectueze acte în numele SC R. S.A. care nu mai există.

De asemenea, instanța de apel, își

întemeiază soluția pe „mențiunea expresă” făcută de intimată că bunul nu se

află în patrimoniul său, evitând să facă vreo referire la dispozițiile legale

care obligau intimata să facă dovada transferului dreptului de proprietate.

În ceea ce privește suprafața de

imobil notificat, recurenta a precizat că notificarea a fost formulată atât

pentru construcții cât și pentru terenul aferent acestora, iar titlul pentru

care s-a reconstituit dreptul de proprietate al antecesorului său nu cuprinde

aceste teren, nefiind luat în discuție.

Față de cele expuse, recurenta a

solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fond

admiterea cererii așa cum a fost formulată.

Verificând legalitatea deciziei

recurate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul

declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

Antecesorul contestatoarei, A.C. cu

notificarea înregistrată sub nr. 652/2001 a solicitat Prefecturii Buzău să fie

despăgubit cu suma de 1 miliard lei reprezentând c/val. bunurilor mobile și

imobile preluate abuziv de către stat, în anul 1948, situate pe raza jud.

Buzău.

Așa cum rezultă din notificarea

aflată la fila 19 dosar fond, bunurile în litigiu au fost date în administrarea

I.A.S. Vernești, jud. Buzău, fiind folosite la început drept locuință pentru

muncitorii sezonieri, după care au fost transformate în depozit și magazie,

pentru ca ulterior întreaga construcție să fie demolată.

A mai arătat notificatorul că,

bunurile preluate abuziv erau amplasate pe suprafața de 2000 mp, și constau din

corpul de casă principal …….(….) și bunurile mobile de uz gospodăresc.

Ulterior, cu adresa nr. 6594 din 20

martie 2007 Prefectura Buzău comunică contestatoarei că în conformitate cu

prevederile Legii nr. 10/2001 unitatea investită cu soluționarea notificării

este Primăria comunei Vernești.

La rândul ei, Primăria comunei

Vernești a emis dispoziția 6063 din 1 octombrie 2008 prin care respinge

notificarea cu motivarea că imobilul notificat nu se află în administrarea sa,

ci în administrarea SC R. Săhăteni, aflată în procedura falimentului și care a

preluat activele I.A.S. Vernești.

În aceste condiții, recurenta se

adresează lichidatorului judiciar SC E.C. SRL Buzău, solicitându-i să ia

măsurile necesare care se impun în calitate de unitate deținătoare, față de

notificarea nr. 652/2001.

În raport de conținutul notificării,

din care rezultă în mod evident că bunurile mobile și imobile preluate abuziv

de Statul Român în 1948 au fost date în administrarea I.A.S. Vernești, unitatea

deținătoare nu poate fi decât SC R. Săhăteni aflată în procedura falimentului.

Prin urmare, SC R. Săhăteni prin

lichidator judiciar are obligația de a soluționa notificarea nr. 652/2001

formulată de antecesorul contestatoarei cum corect au reținut și cele două

instanțe.

În raport cu cele expuse, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge recursul declarat de reclamanta B.M.A.

împotriva deciziei civile nr. 152 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel

Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

mai 2010.