ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7462/2007

Deliberând, în condițiile art.

256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Buzău, secția civilă, la 18 octombrie

2002, ca efect al declinării

competenței prin sentința civilă nr. 1788 din 10 octombrie 2002 pronunțată de

Judecătoria Râmnicu Sărat, reclamanta P.S.A. a chemat în judecată

pe pârâții Consiliul

Local al Comunei Murgești și Primăria Comunei Murgești pentru ca

instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să

dispună obligarea pârâților la restituirea în

natură

a casei nr. 6 aflată în comuna Murgești, sat Murgești, județ Buzău precum și la

plata

sumei de 231.400.000 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a

arătat că în anul 1952, din cauza

terorii

comuniste, tatăl reclamantei, preot în sat, a fost nevoit să se ascundă și să

părăsească gospodăria. Primăria a folosit casa ca sediu pentru centru de

colectare a laptelui și apoi ca

grădiniță de copii.

În anul 1962, tatăl reclamantei a încheiat cu

președintele CAP „Victoria

Socialismului"

un act intitulat antecontract de donație, însă acest act a fost încheiat sub

presiunea

organelor locale.

Prin sentința civilă nr. 200

din 7 aprilie 2004 Tribunalul Buzău, secția civilă, a admis

contestația și a dispus

remiterea notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind despăgubiri bănești

pentru imobilele preluate de la R.P. spre competentă

soluționare Prefecturii Buzău.

A fost respinsă ca prematur formulată contestația

vizând soluționarea notificării

pentru

imobilele preluate de la reclamantă și tatăl acesteia, V.S.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că referitor la defunctul V.S.

reclamanta a formulat în termen

legal notificare în baza Legii nr. 10/2001, însă aceasta nu a fost încă

soluționată de Primăria Murgești. Faptul că reclamanta stăpânește imobilul și i

s-a

indicat

să promoveze acțiune în justiție, nu complinește obligația unității căreia i

s-a adresat

notificarea de a se

pronunța prin dispoziție motivată.

În conformitate cu dispozițiile

Legii nr. 10/2001 competența instanței judecătorești

este de a soluționa contestațiile împotriva

deciziilor sau dispozițiilor emise. întrucât dispoziția nu a fost încă emisă,

contestația este prematură.

Cât privește notificarea prin

care s-a solicitat restituirea prin echivalent bănesc a

imobilelor ce au aparținut

bunicului reclamantei, aceasta a fost soluționată de primar, care nu

avea competență față de dispozițiile art. 36

din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr.

1819 din 8 iunie 2004 a Curții

de Apel Ploiești, secția civilă. Sentința a fost schimbată în

parte în sensul că

pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 1.500.000 lei

reprezentând cheltuieli de judecată. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale

hotărârii.

În considerentele hotărârii sale instanța de apel a

arătat că, în condițiile în care restituirea în natură a imobilului construcție

nu mai era posibilă, deoarece acesta nu mai

exista

la data notificării, pârâta avea obligația de a remite notificarea Prefecturii

Buzău în

vederea acordării de

despăgubiri bănești. Prima instanță a dispus în mod corect anularea

dispoziției

nr. 1 din 16 octombrie 2003 și trimiterea notificării către Prefectura Buzău,

pentru competentă soluționare.

În mod corect prima instanță a

respins ca prematură contestația formulată împotriva modului în care a fost

soluționată notificarea privind restituirea imobilelor care au aparținut

defunctului V.S., pentru că pârâta nu a

soluționat notificarea formulată de reclamantă.

Reclamanta a depus la dosarul

primei instanțe chitanța prin care face dovada plății onorariului de avocat în

cuantum de 1.500.000 lei. Reclamanta nu a făcut dovada efectuării

cheltuielilor de

transport, biletele de tren pentru datele de 3 februarie 2004 și 15 martie 2004

necorespunzând termenelor de

judecată în fața instanței.

Împotriva hotărârii date în apel a declarat recurs

apelanta reclamantă critica, nemotivată în drept, vizând următoarele aspecte.

Gospodăria V.S. a fost dată în folosință, nu cedată

statului printr-un antecontract de vânzare-cumpărare, așa cum se afirmă în

sentință. Nici tribunalul și nici curtea de apel nu s-au pronunțat asupra

acestui abuz.

Din 4 august 1993 recurenta

locuiește în casa ce a aparținut lui V.S., dar în

continuare aceasta se află înregistrată la Primăria

Murgești.

Recurenta a cerut cu titlu de

cheltuieli de judecată 1.500.000 lei, onorariu de avocat,

300.000 lei notificări și

1.076.000 lei cheltuieli de transport. Dacă ar fi cunoscut dosarul,

instanța de apel ar fi

constatat că reclamanta a fost prezentă la toate termenele de judecată,

iar cele două bilete de transport CFR au avut

rolul să arate valorile acestor deplasări și, implicit, suma totală cerută cu

titlu de cheltuieli de transport.

Trebuia amendat primarul pentru că nu a respectat

dispozițiile legale și anume trimiterea notificărilor Prefecturii Buzău.

La termenul din 14 martie 2006,

în temeiul art. 46 din Legea nr. 10/2001 instanța a

suspendat judecata recursului

în vederea soluționării notificării pe cale administrativă.

Pricina a fost repusă pe rol la solicitarea

recurentei care a făcut dovada că prin

Dispoziția

nr. 20 din 30 martie 2006 Primarul comunei Murgești a restituit în natură

imobilul

casă de locuit și terenul

aferent în suprafață de 2145 mp situat în comuna Murgești, județ

Buzău.

În raport de înscrisul nou

depus în etapa recursului, Înalta Curte a apreciat că motivul de recurs vizând

nelegalitatea soluției privitoare la restituirea în natură a casei nr. 6 aflată

în

comuna Murgești, sat

Murgești, județ Buzău a rămas fără obiect.

Cât privește critica având ca obiect neacordarea

tuturor cheltuielilor de judecată

efectuate

înaintea primei instanțe, instanța de recurs a apreciat că aceasta este

neîntemeiată

pentru următoarele considerente:

Obligarea părții care cade în pretenții la plata

cheltuielilor de judecată este

condiționată

de dovedirea acestor cheltuieli. Asemenea oricărui prejudiciu a cărui reparare

se

solicită, și în cazul sumelor

solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată trebuie să fie dovedit

cu

certitudine cuantumul acestora precum și efectuarea lor.

Instanța de apel nu putea să prezume, doar din faptul

că la dosar au fost depuse

tichete de tren

pentru date la care nu fuseseră fixate termene de judecată, că pentru fiecare

termen

reclamanta s-a deplasat la sediul instanței în acest mod.

P

e de altă parte,

nu s-a probat cuantumul notificărilor transmise, însă, și în situația în care

s-ar fi făcut această dovadă, suma plătită rămânea în sarcina reclamantei, de

vreme ce în

temeiul unor

dispoziții legale a avut obligația de a depune notificările. în lipsa acestor

notificări, pârâta nu avea obligația restituirii benevole.

Instanța de recurs nu se poate pronunța decât în

limitele criticii formulate prin motivele de recurs în termenul impus de art.

303 alin. (1) C. proc. civ. Așadar, împrejurarea că în momentul dezbaterilor

finale recurenta a solicitat și restituirea unui teren, nu obligă instanța la

analiza legalității hotărârii sub acest aspect, deoarece nu au fost formulate

critici cu privire la teren.

Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința

rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamanta P.S.A. împotriva deciziei nr. 1819 din

8 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2007