ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.12.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10437/2006

HOTĂRÂRE
18.12.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10437/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 19 aprilie 2004, reclamanții V.V.,

V.L. și V.D.I. au chemat în judecată pe pârâtele Primăria comunei Buzoiești și

SA A. Ionești, solicitând obligarea acestora la restituirea în natură a

suprafeței intravilane de 5000 mp și unei case, precum și acordarea de

despăgubiri pentru imobilele demolate (anexe și o parte din casă).

În motivarea cererii, întemeiate pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanții au susținut că:

- sunt moștenitorii defunctului

V.S.R., proprietarul suprafeței intravilane de 5000 mp, unei case cu 7 camere,

unei magazii cu părul de 24 mp, unui grajd cu fanar și unei curți și grădini de

0,5 ha, imobile care au fost preluate de stat în anul 1959, prin cedare;

- fosta G.A.C. Ionești a demolat 4

camere, magazia cu patul și grajdul cu fânar, iar cu materialele rezultate din

demolare a realizat o magazie de 360 mp, un atelier, șoproane și birouri;

-

imobilele menționate au trecut succesiv la fosta C.A.P. Ionești și

apoi, în anul 1990, la SA A. Ionești;

-

au solicitat, prin notificare formulată conform Legii nr. 10/2001,

restituirea acestor bunuri dar în anul 2002, SA A. Ionești, cu acordul

primăriei pârâte, a vândut toate utilajele, magazia, atelierul și șoproanele,

rămânând numai cu birourile;

-

ulterior anului 2002, din construcția rămasă și gardul existent au fost

furate 3 sobe de teracotă, 6 uși, 10 ferestre, o poartă metalică de 3 m. și 6

panouri de beton.

Pe

parcursul procesului, reclamanții au precizat că solicită:

-

anularea Dispoziției nr. 591 din 19 august 2004, prin care primarul comunei

Buzoiești le-a respins notificarea;

-

restituirea în natură a casei cu 3 camere și terenului de 5000 mp,

situate în comuna Buzoiești, sat Ionești;

-

stabilirea despăgubirilor cuvenite pentru construcțiile demolate (4

camere, magazie, patul și grajd);

-

obligarea pârâților la emiterea deciziei/dispoziției de acordare a

acestor măsuri reparatorii;

-

obligarea SA A. la plata sumei de 300.000.000 lei despăgubiri pentru

degradările aduse imobilului ulterior notificării.

Tribunalul Argeș, secția civilă, prin

sentința nr. 48 din 26 aprilie 2005, a admis în parte acțiunea completată și,

în consecință, a anulat dispoziția atacată, a dispus restituirea în natură,

către reclamanți, a suprafeței de 4896 mp și unei case cu 3 camere, a constatat

că aceștia sunt îndreptățiți să primească 70.447.000 lei despăgubiri pentru

construcțiile demolate (casă cu 4 camere, patul cu magazie, grajd cu fanar) și

le-a obligat pe pârâte la 8.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Totodată, instanța i-a obligat pe

reclamanți să-i plătească pârâtei SC A. suma de 17.402.000 lei, contravaloarea

îmbunătățirilor aduse casei cu 3 camere.

S-a

reținut că:

-

în anul 1926, V.R. a primit de la V.S., prin

donație, mai multe imobile, inclusiv suprafața de 5000 mp, situată în

intravilanul comunei Buzoiești, sat Ionești;

-

pe terenul menționat donatarul V.R. a edificat o

casă cu 7 camere, o magazie, un grajd și un fanar;

-

în anul 1959, anterior decesului proprietarului,

V.A., fiul acestuia, a dat o declarație prin care a cedat, în favoarea Sfatului

Popular al comunei Ionești, folosința veșnică a imobilelor tatălui său;

-

această declarație nu are nici o relevanță juridică, deoarece singurul

în măsură să dispună de imobile era proprietarul V.R., care a decedat în anul

1970;

-

imobilele au fost preluate așadar de stat fără titlu și, în anul 1991,

au ajuns la SA A. Ionești (de la C.A.P. Ionești), care, la 1 octombrie 2003, a

predat reclamanților, moștenitori ai defunctului proprietar, casa cu 3 camere;

-

expertiza efectuată în cauză a evidențiat că terenul are suprafața de

4896 mp, iar celelalte 4 camere ale casei, precum și anexele, au fost demolate;

-

potrivit art. 2, art. 3, art. 10-11 din Legea nr. 10/2001 și H.G. nr.

614/2001, reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a terenului

intravilan și a casei cu 3 camere, precum și la despăgubiri pentru

construcțiile demolate;

-

pe de altă parte, în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză,

reclamanții trebuie să-i plătească SA A. contravaloarea îmbunătățirilor aduse

casei cu 3 camere.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă,

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 91 din 19 mai 2006, a

admis apelurile declarate de pârâte, schimbând sentința, în sensul respingerii

acțiunii și a respins apelul reclamanților.

S-a

reținut că:

-

în privința suprafeței intravilane de 5000 mp, reclamanții au

beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate, conform legii fondului

funciar;

-

restituirea terenului menționat a avut loc integral dar pe un alt

amplasament deoarece amplasamentul inițial era ocupat de SA A. Ionești, care a

preluat patrimoniul fostei C.A.P.;

-

reclamanții nu au contestat titlul de proprietate emis în baza Legii

nr. 18/1991 pentru această suprafață;

-

drept consecință, potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 și pct. 8 din

H.G. nr. 489/2003, reclamanții nu mai pot beneficia de măsurile reparatorii

prevăzute de legea precizată;

-     despăgubirile acordate reclamanților au

fost stabilite printr-un raport de expertiză pe care aceștia nu l-au contestat;

-

prima instanță a stabilit corect cuantumul cheltuielilor de judecată

datorate de pârâte.

Reclamanții au declarat recurs, prin care

au solicitat restituirea în natură a terenului de 5000 mp, majorarea

cuantumului despăgubirilor la 339.795.695 lei, precum și înlăturarea obligării

lor la plata contravalorii îmbunătățirilor.

În motivarea recursului, al cărui temei juridic

nu a fost indicat, recurenții au susținut că:

-    titlul de proprietate menționat în

hotărârea atacată se referă la un teren agricol extravilan care a aparținut lui

V.S., bunicul lor și a fost luat în folosință de persoana responsabilă cu

aplicarea legii fondului funciar în satul Ionești;

-

au solicitat restituirea în natură a unui teren intravilan de 5000 mp,

preluat abuziv de la V.R. (tatăl lor) și deținut la data notificării de către

pârâta SC A. S.A. Ionești;

-

din terenul intravilan menționat, SC A. SA Ionești a vândut 4846 mp

unei alte societăți, în anul 2002, precum și 154 mp, către S.G., care în anul

2005 a ridicat aici o construcție de 40 mp;

-    valoarea reală a construcțiilor demolate

se ridică la 339.795..695 lei, iar așa zisele îmbunătățiri sunt de fapt

descompletări.

Prima critică, a cărei dezvoltare permite

încadrarea în ipotezele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., este

fondată deoarece:

-

reclamanții au solicitat, în baza Legii nr.

18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate asupra mai multor terenuri

intravilane și extravilane care au aparținut autorului lor, inclusiv suprafața

de 5000 mp în discuție;

-

în titlul de proprietate emis ca urmare a cererilor

menționate este trecută însă doar o suprafață extravilană de 5009 mp;

-

așadar, terenul intravilan în litigiu nu a fost

restituit reclamanților conform legii fondului funciar, ceea ce înseamnă că

instanța de apel a interpretat greșit titlul de proprietate emis în favoare

reclamanților și, totodată, a reținut greșit că în speță ar fi incidente

prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001;

-  de altfel, la 1 octombrie 2003, un

reprezentant al Asociației A. Ionești a predat reclamantului V.V., prin proces

verbal, terenul în discuție, precum și 3 camere existente din construcția

inițială.

Celelalte critici formulate de recurenți

presupun reanalizarea materialului probator și, ca atare, nu se regăsesc

printre motivele de recurs prevăzute limitativ de

art. 304 C. proc. civ.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)-(3) C.

proc. civ., prezentul recurs va fi admis și drept consecință, se va modifica în

parte decizia atacată, în sensul respingerii apelurilor declarate de pârâte.

Totodată, va fi menținută dispoziția

din decizie referitoare la respingerea apelului declarat de reclamanți.

Admite recursul declarat de reclamanții V.V., V.L., V.D.I.

împotriva deciziei nr. 9l/A din 19 mai 2006 a Curții de Apel Pitești, secția

civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Modifică în parte decizia recurată, în sensul

că respinge apelurile declarate de pârâtele Primăria comunei Buzoiești SC A.

S.A. Ionești, împotriva sentinței nr. 48 din 26 aprilie 2005 a Tribunalului

Argeș, secția civilă.

Menține dispoziția din decizie referitoare la

respingerea apelului declarat de reclamanții V.V., V.L., V.D.I.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 decembrie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-03-23
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2355/2005
numai cele individualizate prin pct. 6 și 9 au aparținut în proprietatea reclamantei, tribunalul a reținut că și celelalte construcții identificate de raportul de expertiză provin de pe urma acestora, constituind anexe sau dependințe la imo
ÎCCJ 2004-02-03
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 891/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 801/2002, reclamanții B.R. și V.C. au chemat în judecată pârâta S.C. E. S.A., sucursala D.F.E.E. Buzău, pentru a fi obl
ÎCCJ 2006-10-25
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8511/2006
213/1998. Însușindu-și de plano susținerile și apărările pârâtei și respingând cererea de probatorii formulate de reclamantă, astfel cum a fost solicitată prin nota de ședință (f.38 dos.), prima instanță și, consecutiv cea de apel, au rețin
ÎCCJ 2006-11-10
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9210/2006
posesia pârâtei SC R. SA Merei, deoarece pentru imobilul compus din 10 camere, denumit „Vila Zorilor”, reclamanții au fost puși în posesie, iar suprafețele de 5206 mp, 6347 mp și imobilele: cramă cu beci, magazie și bunurile mobile au făcut
ÎCCJ 2010-05-21
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3187/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 197 din 7 aprilie 2004, Tribunalul Buzău, secția civilă a respins contestația formulată de reclamantul D.V. împotriva Dispoziției nr. 109 din 18 martie 2003, emisă de Pri
Sursă