ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1051/2008

Asupra recursurilor civile de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin notificarea înregistrată la Prefectura județului Prahova sub nr. 823 din 10 august 2001, reclamantele B.F. și P.M. au cerut, în temeiul Legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii constând în : - contravaloarea imobilului situat în comuna Scorțeni, satul Bordeni; - contravaloarea terenului aferent în suprafață de 7202,6 mp; - contravaloarea imobilului existent, chiar dacă prezintă o uzură; - contravaloarea bunurilor imobile ce au fost demolate : - contravaloarea bunurilor mobile care, prin încorporare, au devenit imobile. Soluționând notificarea, Primarul comunei Scorțeni, prin dispoziția nr. 488 din 8 octombrie 2004, a respins notificarea înregistrată sub nr. 823 din 10 august 2001. Adresându-se Tribunalului Prahova, la 10 noiembrie 2004, reclamantele P.M.

și B.F. au contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 488 din 8 octombrie 2004 emisă de Primarul comunei Scorțeni solicitând anularea dispoziției și plata unor despăgubiri pentru bunurile preluate de la autorii reclamantelor și anume: patru grajduri, una casă compusă din trei camere, patru magazii, un șopron și un cazan de țuică. La data de 7 ianuarie 2005, V.N.G., V.S., C.E., D.S. și B.M. au formulat o „cerere de intervenție în nume colectiv” solicitând aceleași drepturi ca și reclamantele și susținând că au formulat aceleași pretenții printr-o notificare înregistrată sub nr. 241/2001. Prin încheierea din 7 ianuarie 2005, Tribunalul Prahova, secția civilă, a respins cererea de intervenție „în nume colectiv” cu motivarea că dispoziția nr. 488/2004 emisă de Primarul comunei Scorțeni privește numai pe reclamantele contestatoare.

La data de 15 aprilie 2005, a formulat cerere de intervenție în interes propriu C.S.Ș. solicitând anularea dispozițiilor nr. 488/2004 și nr. 19/2005 și acordarea despăgubirilor pentru imobilele menționate în cererea de chemare în judecată introdusă de reclamante. Intervenientul a arătat, în cuprinsul cererii, că, alături de ceilalți contestatori, este îndreptățit la măsuri reparatorii, în înțelesul Legii nr. 10/23001, deoarece cu toții sunt moștenitori ai fostului proprietar, defunctul V.N.N. Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 999 din 11 noiembrie 2005, a respins atât acțiunea (contestația) formulată de reclamantele P.M. și F.B. cât și cererea de intervenție în interes propriu formulată de C.S.

Prin aceeași sentință, tribunalul a respins și contestația conexă (dosarul nr. 934/2005) formulată de V.N.G., D.S. și C.E. împotriva dispoziției nr. 19 din 21 ianuarie 2005 emisă de Primăria comunei Scorțeni ca fiind rămasă fără obiect. Prin această din urmă dispoziție a fost respinsă solicitarea petiționarilor V.G., C.E., B.M., V.S., D.S., B.F. și P.M. de acordare a despăgubirilor bănești pentru imobilele demolate ulterior exproprierii bunurilor fostului proprietar V.N.N. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 99 din 24 mai 2006, a respins ca nefondate apelurile declarate de B.F., P.M., V.N.G., C.E. și D.S. împotriva sentinței civile nr. 999/2005 a Tribunalului Prahova. Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs reclamanții P.M., B.F.

și V.N.G. Prin recursul declarat, reclamanta P.M. a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. susținând, în esență, că împreună cu reclamanta B.F., este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, așa încât acțiunea trebuia admisă așa cum a fost formulată. La rândul său, reclamanta B.F., prin recursul declarat, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat să fie casate atât hotărârea instanței de apel cât și hotărârea primei instanțe, și rejudecând pricina să-i fie acordate despăgubiri pentru construcțiile anexe și pentru bunurile mobile menționate în cererea de chemare în judecată. Reclamantul V.N.G. a arătat prin recursul declarat că se consideră „frustrat de drepturile privind despăgubirile ce i se cuvin” de pe urma izgonirii din casă a bunicului său V.N.N.

Prin acest recurs nu a fost precizat niciunul din motivele de nelegalitate reglementate prin art. 304 C. proc. civ., iar recurentul nu și-a completat motivarea inițială a acestei căi de atac. Recursurile declarate nu sunt întemeiate. Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile care au fost preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din această lege, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, de prevederile legii beneficiind și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

În prezentul litigiu au fost cerute măsuri reparatorii, în înțelesul Legii nr. 10/2001, pentru imobilele, teren și construcții, situate în comuna Scorțeni, care au fost preluate în mod abuziv de la fostul proprietar V.N.N. Atât reclamantele cât și intervenienții se consideră îndreptățiți la măsuri reparatorii în calitate de moștenitori ai fostului proprietar. Printr-o notificare înregistrată sub nr. 241 din 20 iunie 2001, reclamantele și intervenienții C.E., B.M., V.S., D.S. și V.G. au cerut restituirea în natură a imobilelor constând în teren și construcții. Această notificare (fila 59 din dosarul primei instanțe) a fost, însă, semnată doar de reclamantele B.F. și P.M. Notificarea din 20 iunie 2001 a fost soluționată prin dispoziția nr. 352 din 7 decembrie 2002 emisă de primarul comunei Scorțeni în sensul că a fost respinsă cererea de restituire în natură și s-a propus acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent.

Printr-o altă dispoziție, nr. 63 din 30 ianuarie 2004, emisă tot de primarul comunei Scorțeni, s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 7000 mp și a casei cu 5 camere și anexe către B.F., P.M., C.E., B.M., V.S., D.S. și V.G. Primarul comunei Scorțeni a mai emis o dispoziție, nr. 19 din 21 ianuarie 2005, prin care a fost respinsă cererea formulată de cele două reclamante și de cei cinci intervenienți pentru acordarea unor despăgubiri bănești cu privire la celelalte bunuri (mobile și imobile demolate) preluate în anul 1949 de la fostul proprietar V.N.N. Dispoziția nr. 19 din 21 ianuarie 2005 emisă de primarul comunei Scorțeni a fost anulată prin sentința civilă nr. 496 din 11 mai 2005 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1006 din 6 octombrie 2005 a Curții de Apel Ploiești.

Prin dispoziția nr. 488 din 8 octombrie 2004 emisă de primarul comunei Scorțeni, contestată în prezentul litigiu, a fost respinsă notificarea din 10 august 2001, formulată de cele două reclamante. Respingerea notificării a fost motivată arătându-se că terenul de 7000 mp și construcția (fosta casă de locuit) au fost restituite în natură moștenitorilor prin dispoziția nr. 63 din 30 ianuarie 2004, iar cu privire la celelalte bunuri (grajduri, cotețe, magazie, polată, mobile încorporate, alte terenuri) s-a arătat că nu s-a dovedit preluarea, administrarea și demolarea de către comuna Scorțeni, terenurile agricole au un regim juridice reglementat prin Legea fondului funciar, iar terenul petrolifer este deținut de o societate comercială.

Nu sunt întemeiate susținerile făcute prin recursurile declarate de reclamantele B.F. și P.M. că instanța trebuia să dispună acordarea unor măsuri reparatorii pentru construcțiile anexe care au fost demolate și pentru bunurile mobile încorporate. Instanța de apel, ca de altfel și prima instanță „a motivat făcând trimitere la toate probele administrate, că nu există dovezi că aceste bunuri ar fi fost preluate, demolate ori deținute o perioadă de timp de către unitatea notificată. În atare situație, nu existau temeiuri de fapt pentru ca instanța să dispună, pentru aceste bunuri, măsuri reparatorii constând în despăgubiri. Pe parcursul procesului, atât în fața primei instanțe cât și în instanța de apel, pârâta comuna Scorțeni s-a apărat că nu a deținut niciodată bunurile imobile anexe și imobilele încorporate, așa încât această deținere fiind discutată în contradictoriu de părți, nu se poate reproșa instanței că nu a pus în discuția părților apărarea respectivă.

Cu privire la recursul declarat de V.N.G. se constată că, prin acest recurs, nu a fost precizat niciun motiv de nelegalitate a deciziei pronunțate de instanța de apel. Susținerea făcută de acest recurent, că se consideră frustrat de drepturile ce i se cuvin de pe urma izgonirii din casă a bunicului său, nu face posibilă încadrarea într-unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Instanța de recurs nu constată nici existența unui motiv de nelegalitate de ordine publică apt să poată fi invocat din oficiu. Decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se sprijină și care nu sunt contradictorii, iar instanța nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății. Decizia instanței de apel a fost dată cu aplicarea corectă a legii.

În consecință, recursurile exercitate în cauză vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de reclamanții V.N.G., P.M. și B.F. împotriva deciziei nr. 99 din 24 mai 2006 pronunțată de Cutea de Apel Ploiești, Secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 februarie 2008.