ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1051/2008

Asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin notificarea înregistrată la

Prefectura județului Prahova sub nr. 823 din 10 august 2001, reclamantele B.F.

și P.M. au cerut, în temeiul Legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii constând în

:

-

contravaloarea imobilului situat în comuna Scorțeni, satul Bordeni;

- contravaloarea terenului aferent

în suprafață de 7202,6 mp;

- contravaloarea imobilului

existent, chiar dacă prezintă o uzură;

- contravaloarea bunurilor imobile ce au fost

demolate :

-

contravaloarea

bunurilor mobile care, prin încorporare, au

devenit imobile.

Soluționând notificarea, Primarul comunei Scorțeni, prin dispoziția nr.

488 din 8 octombrie 2004, a respins notificarea înregistrată sub nr. 823 din 10

august 2001.

Adresându-se Tribunalului Prahova,

la 10 noiembrie 2004, reclamantele P.M. și B.F. au contestat, în temeiul Legii

nr. 10/2001, dispoziția nr. 488 din 8 octombrie 2004 emisă de Primarul comunei

Scorțeni solicitând anularea dispoziției și plata unor despăgubiri pentru

bunurile preluate de la autorii reclamantelor și anume: patru grajduri, una

casă compusă din trei camere, patru magazii, un șopron și un cazan de țuică.

La data de 7 ianuarie 2005, V.N.G.,

V.S., C.E., D.S. și B.M. au formulat o „cerere de intervenție în nume colectiv”

solicitând aceleași drepturi ca și reclamantele și susținând că au formulat

aceleași pretenții printr-o notificare înregistrată sub nr. 241/2001.

Prin încheierea din 7 ianuarie 2005,

Tribunalul Prahova, secția civilă, a respins cererea de intervenție „în nume

colectiv” cu motivarea că dispoziția nr. 488/2004 emisă de Primarul comunei

Scorțeni privește numai pe reclamantele contestatoare.

La data de 15 aprilie 2005, a

formulat cerere de intervenție în interes propriu C.S.Ș. solicitând anularea

dispozițiilor nr. 488/2004 și nr. 19/2005 și acordarea despăgubirilor pentru

imobilele menționate în cererea de chemare în judecată introdusă de reclamante.

Intervenientul a arătat, în cuprinsul cererii, că, alături de ceilalți

contestatori, este îndreptățit la măsuri reparatorii, în înțelesul Legii nr. 10/23001,

deoarece cu toții sunt moștenitori ai fostului proprietar, defunctul V.N.N.

Soluționând litigiul în primă

instanță, Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 999 din 11

noiembrie 2005, a respins atât acțiunea (contestația) formulată de reclamantele

P.M. și F.B. cât și cererea de intervenție în interes propriu formulată de C.S.

Prin aceeași sentință, tribunalul a respins și contestația conexă (dosarul nr.

934/2005) formulată de V.N.G., D.S. și C.E. împotriva dispoziției nr. 19 din 21

ianuarie 2005 emisă de Primăria comunei Scorțeni ca fiind rămasă fără obiect.

Prin această din urmă dispoziție a fost respinsă solicitarea petiționarilor

V.G., C.E., B.M., V.S., D.S., B.F. și P.M. de acordare a despăgubirilor bănești

pentru imobilele demolate ulterior exproprierii bunurilor fostului proprietar

V.N.N.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, prin decizia nr. 99 din 24 mai 2006, a respins ca nefondate apelurile

declarate de B.F., P.M., V.N.G., C.E. și D.S. împotriva sentinței civile nr.

999/2005 a Tribunalului Prahova.

Împotriva deciziei curții de apel au

declarat recurs reclamanții P.M., B.F. și V.N.G.

Prin recursul declarat, reclamanta

P.M. a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. susținând, în

esență, că împreună cu reclamanta B.F., este persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii, așa încât acțiunea trebuia admisă așa cum a fost formulată.

La rândul său, reclamanta B.F., prin

recursul declarat, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ. și a solicitat să fie casate atât hotărârea instanței de apel cât și

hotărârea primei instanțe, și rejudecând pricina să-i fie acordate despăgubiri

pentru construcțiile anexe și pentru bunurile mobile menționate în cererea de

chemare în judecată.

Reclamantul V.N.G. a arătat prin

recursul declarat că se consideră „frustrat de drepturile privind despăgubirile

ce i se cuvin” de pe urma izgonirii din casă a bunicului său V.N.N. Prin acest

recurs nu a fost precizat niciunul din motivele de nelegalitate reglementate

prin art. 304 C. proc. civ., iar recurentul nu și-a completat motivarea

inițială a acestei căi de atac.

Recursurile declarate nu sunt

întemeiate.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost

reglementat regimul juridic al unor imobile care au fost preluate în mod abuziv

în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit art. 3 alin. (1) și art.

4 alin. (2) din această lege, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând

în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice,

proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, de

prevederile legii beneficiind și moștenitorii legali sau testamentari ai

persoanelor fizice îndreptățite.

În prezentul litigiu au fost cerute

măsuri reparatorii, în înțelesul Legii nr. 10/2001, pentru imobilele, teren și

construcții, situate în comuna Scorțeni, care au fost preluate în mod abuziv de

la fostul proprietar V.N.N. Atât reclamantele cât și intervenienții se

consideră îndreptățiți la măsuri reparatorii în calitate de moștenitori ai

fostului proprietar.

Printr-o notificare înregistrată sub

nr. 241 din 20 iunie 2001, reclamantele și intervenienții C.E., B.M., V.S.,

D.S. și V.G. au cerut restituirea în natură a imobilelor constând în teren și

construcții. Această notificare (fila 59 din dosarul primei instanțe) a fost,

însă, semnată doar de reclamantele B.F. și P.M.

Notificarea din 20 iunie 2001 a fost

soluționată prin dispoziția nr. 352 din 7 decembrie 2002 emisă de primarul

comunei Scorțeni în sensul că a fost respinsă cererea de restituire în natură

și s-a propus acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent.

Printr-o altă dispoziție, nr. 63 din

30 ianuarie 2004, emisă tot de primarul comunei Scorțeni, s-a dispus

restituirea în natură a terenului în suprafață de 7000 mp și a casei cu 5

camere și anexe către B.F., P.M., C.E., B.M., V.S., D.S. și V.G.

Primarul comunei Scorțeni a mai emis

o dispoziție, nr. 19 din 21 ianuarie 2005, prin care a fost respinsă cererea

formulată de cele două reclamante și de cei cinci intervenienți pentru

acordarea unor despăgubiri bănești cu privire la celelalte bunuri (mobile și

imobile demolate) preluate în anul 1949 de la fostul proprietar V.N.N.

Dispoziția nr. 19 din 21 ianuarie

2005 emisă de primarul comunei Scorțeni a fost anulată prin sentința civilă nr.

496 din 11 mai 2005 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia

civilă nr. 1006 din 6 octombrie 2005 a Curții de Apel Ploiești.

Prin dispoziția nr. 488 din 8

octombrie 2004 emisă de primarul comunei Scorțeni, contestată în prezentul

litigiu, a fost respinsă notificarea din 10 august 2001, formulată de cele două

reclamante. Respingerea notificării a fost motivată arătându-se că terenul de

7000 mp și construcția (fosta casă de locuit) au fost restituite în natură

moștenitorilor prin dispoziția nr. 63 din 30 ianuarie 2004, iar cu privire la

celelalte bunuri (grajduri, cotețe, magazie, polată, mobile încorporate, alte

terenuri) s-a arătat că nu s-a dovedit preluarea, administrarea și demolarea de

către comuna Scorțeni, terenurile agricole au un regim juridice reglementat

prin Legea fondului funciar, iar terenul petrolifer este deținut de o societate

comercială.

Nu sunt întemeiate susținerile

făcute prin recursurile declarate de reclamantele B.F. și P.M. că instanța

trebuia să dispună acordarea unor măsuri reparatorii pentru construcțiile anexe

care au fost demolate și pentru bunurile mobile încorporate. Instanța de apel,

ca de altfel și prima instanță „a motivat făcând trimitere la toate probele

administrate, că nu există dovezi că aceste bunuri ar fi fost preluate, demolate

ori deținute o perioadă de timp de către unitatea notificată. În atare

situație, nu existau temeiuri de fapt pentru ca instanța să dispună, pentru

aceste bunuri, măsuri reparatorii constând în despăgubiri. Pe parcursul

procesului, atât în fața primei instanțe cât și în instanța de apel, pârâta

comuna Scorțeni s-a apărat că nu a deținut niciodată bunurile imobile anexe și

imobilele încorporate, așa încât această deținere fiind discutată în

contradictoriu de părți, nu se poate reproșa instanței că nu a pus în discuția

părților apărarea respectivă.

Cu privire la recursul declarat de

V.N.G. se constată că, prin acest recurs, nu a fost precizat niciun motiv de

nelegalitate a deciziei pronunțate de instanța de apel. Susținerea făcută de

acest recurent, că se consideră frustrat de drepturile ce i se cuvin de pe urma

izgonirii din casă a bunicului său, nu face posibilă încadrarea într-unul din

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Instanța de recurs

nu constată nici existența unui motiv de nelegalitate de ordine publică apt să

poată fi invocat din oficiu.

Decizia instanței de apel cuprinde

motivele pe care se sprijină și care nu sunt contradictorii, iar instanța nu a

interpretat greșit actul juridic dedus judecății. Decizia instanței de apel a

fost dată cu aplicarea corectă a legii.

În consecință, recursurile

exercitate în cauză vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de

reclamanții V.N.G., P.M. și B.F. împotriva deciziei nr. 99 din 24 mai 2006

pronunțată de Cutea de Apel Ploiești, Secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 18 februarie 2008.