ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5392/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5392/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului civil de față; Prin cererea înregistrată sub nr. 1505 din 14 august 2001 pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamanta N.M. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Comunei Broșteni, județul Vrancea și SC V.P.C. SRL din comuna Broșteni, județul Vrancea, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună restituirea în natură a suprafeței de 2.500 mp teren situat în comuna Broșteni, județul Vrancea, precum și la plata unor despăgubiri materiale pentru construcția amplasată pe acest teren, demolată în anul 1963. Prin sentința civilă nr. 110 din 30 mai 2002, Tribunalul Vrancea a respins, ca nefondată, cererea privind restituirea în natură a suprafeței de 2.500 mp teren și ca prematur capătul de cerere privind plata despăgubirilor bănești.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantei, în calitate de moștenitoare a defunctului L.I., i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, pentru suprafața de 1.500 mp teren limitrof cu cel solicitat în cauza de față, întrucât cel solicitat este ocupat de construcții. De asemenea, s-a reținut că și fratelui reclamantei, numitul L.V., i s-a reconstituit, tot în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate pentru suprafața de 1.500 mp teren intravilan, pe vechiul amplasament, astfel că întregul teren a fost restituit moștenitorilor. În ceea ce privește despăgubirile bănești pentru construcție, cererea a fost apreciată ca prematur formulată, notificarea reclamantei urmând a fi transmisă la Prefectura Județului Vrancea, competentă a stabili despăgubirile.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta, iar Curtea de Apel Galați prin decizia civilă nr. 69 A din 10 noiembrie 2002 a admis apelul și a schimbat în parte sentința, obligând pârâta Primăria comunei Broșteni la plata sumei de 165.972.858 lei, cu titlu de despăgubiri pentru construcția demolată. Cu privire la celălalt capăt de cerere, s-a reținut că terenul nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, întrucât dreptul de proprietate i s-a reconstituit în baza Legii nr. 18/1991. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta Primăria comunei Broșteni. Prin decizia civilă nr. 869 din 321 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta N.M.; a fost admis recursul declarat de pârâta comuna Broșteni; a fost casată decizia recurată și s-a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel, instanța supremă a reținut că recursul reclamantei este nefondat, întrucât terenul pretins a fost cuprins în suprafața validată de Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 și, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu mai intră sub incidența acestei din urmă legi. În ceea ce privește recursul declarat de către pârâtă, s-a reținut că la dosarul cauzei a fost depus un înscris nou, respectiv cererea fratelui recurentei, numitul L.V., care la data de 17 februarie 1962 a solicitat Primăriei comunei Broșteni autorizarea demolării construcției, ceea ce ar conduce la concluzia că respectiva construcție nu s-ar fi demolat prin metodele abuzive ale statului, ci la cererea fostului proprietar, ceea ce ar face inaplicabile prevederile Legii nr. 10/2001.
Dar cum acest înscris nu a fost cunoscut de către instanțele fondului și cum împrejurarea de fapt prelevată impune completarea probatoriului pe acest aspect, a fost casată decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecare.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la nr. 751/44/2007 și s-a administrat proba cu expertiză grafoscopică care a concluzionat că cererea intitulată „Tovarășe Președinte” datată 17 februarie 1962, nu a fost scrisă și semnată de aceeași persoană care a scris și semnată cererea intitulată „Domnule Primar” datată 16 mai 1991, prin urmare, nefiind scrisă de fratele reclamantei . Prin decizia civilă nr. 86/A din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă, a fost admis apelul declarat de reclamantă; a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 110 din 30 mai 2002 a Tribunalului Vrancea și s-a constatat că reclamanta are dreptul la despăgubiri în cuantum de 16.598 lei ce urmează a fi achitate conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Instanța de apel a reținut că susținerea pârâtei cu privire la demolarea la cerere a imobilului nu a fost dovedită și că această construcție a fost demolată abuziv, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) și (8) din Legea nr. 10/2001, reclamanta fiind îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent. Cum din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că valoarea actualizată a imobilului este de 16.598 lei, instanța de apel a constatat că reclamanta are dreptul la despăgubiri prin echivalent în acest cuantum. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, reținând că, pentru suprafața de teren, dreptul de proprietate i-a fost reconstituit în baza Legii nr. 18/1991.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta comuna Broșteni, prin primar, criticând-o sub următoarele aspecte. Decizia Curții de Apel Galați este nelegală în ce privește obligarea la plata despăgubirilor, întrucât acest capăt de cerere este prematur formulat, notificarea reclamantei urmând a fi transmisă Prefecturii Vrancea pentru a stabili cuantumul despăgubirilor. Se susține, de asemenea, că nu s-a făcut dovada certă a faptului că bunul pentru care s-au stabilit despăgubiri a fost preluat abuziv, cele stabilite de expertul grafoscopic fiind neconcludente în acest sens și, prin urmare, nu sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. 1 coroborate cu cele ale art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001.
S-a mai criticat faptul că instanța de apel și-a depășit competența materială atunci când a stabilit cuantumul despăgubirilor, deoarece acestea se stabilesc printr-o procedură specială și nu de către instanță. Analizând decizia recurată, prin raportare la motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerente ce urmează : Nu poate fi reținută critica referitoare la nelegalitatea deciziei recurate în ceea ce privește obligarea la plata despăgubirilor, deoarece instanța de apel nu a obligat la plata despăgubirilor și a constatat doar că reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru construcția demolată.
După apariția Legii nr. 247/2005, care a modificat Legea nr. 10/2001, competența de stabilire a cuantumului despăgubirilor revine Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor și nu Prefecturii Vrancea, cum era în vechea reglementare a Legii nr. 10/2001, astfel încât acest capăt de cerere nu apare ca prematur formulat. În ceea ce privește critica privind nedovedirea faptului că respectiva construcție a fost demolată abuziv, acest aspect vizează temeinicia deciziei recurate și nu mai poate fi examinat în calea de atac a recursului, întrucât pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.
Este adevărat că în actuala formă a Legii nr. 10/2001, cuantumul despăgubirilor este stabilit după o procedură specială de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar faptul că instanța de apel a reținut o valoare aproximativă rezultată din raportul de expertiză efectuat în cauză, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, nu poate conduce la concluzia că decizia este nelegală, acest cuantum fiind doar un punct de pornire în ce privește evaluare ape care o va face Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, reclamanta având deschisă calea unei eventuale acțiuni în fața instanței de contencios administrativ, în cazul în care va fi nemulțumită de cuantumul despăgubirilor stabilite.
Ceea ce interesează în mod esențial, este faptul dacă reclamanta este persoană îndreptățită la despăgubiri prin echivalent pentru construcția demolată, or acest lucru a fost stabilit în mod legal de către instanța de apel. Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria comunei Broșteni împotriva deciziei nr. 86A din data de 24 aprilie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 mai 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.