ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6712/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei constată

următoarele: C.L. a chemat în judecată P.C. Ciorăști, județul Vrancea

solicitând obligarea acesteia de a-i acorda despăgubiri și pentru construcția

din paiantă situată pe terenul intravilan de 1476 m.p. din centrul satului

Ciorăști, în T. 15, P. 575, 576 expropriată odată cu terenul prin Decretul nr.

127/1987 și ulterior demolată.

În motivarea acțiunii reclamanta a învederat

că urmare notificării nr. 1063 din 01 noiembrie 2001 adresată P.C. Ciorăști, a

solicitat restituirea în natură a terenului ce a aparținut părinților săi Ș.Gh.

și T. în suprafață de 750 m.p. și o despăgubire reparatorie pentru construcția

demolată.

Prin dispoziția nr. 69 din 28 aprilie 2006, P.C.

Ciorăști, județul Vrancea i-a restituit în natură suprafața de 1476 mp teren

intravilan situat în satul Ciorăști, în T. 15, P. 575, 576 moștenitorilor

foștilor proprietari, însă nu s-a făcut nici o mențiune referitor la casa

demolată pentru care, potrivit art. 10 alin. (1) și art. 11 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001 era îndrituită la despăgubiri.

Tribunalul Vrancea, secția civilă, prin

sentința nr. 392 din 22 mai 2008, a respins ca tardiv formulată contestația,

soluție menținută de Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 277/

A din 11 decembrie 2008, care a respins, ca nefondat, apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței tribunalului.

Ambele instanțe au reținut că potrivit art. 26

alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, decizia/dispoziția de respingere a

notificării poate fi atacată de persoana îndreptățită în termen de 30 de zile

de la comunicare.

Or, în speță decizia nr. 69 din 28 aprilie 2006

a Primăriei comunei Ciorăști a fost comunicată reclamantei în luna aprilie

2006, iar contestația a fost formulată la 24 martie 2008 cu depășirea

termenului prevăzut de lege.

Instanța de apel a consemnat și recunoașterea

reclamantei formulată în fața instanței de fond la 22 mai 2008 în sensul că nu

a contestat decizia în discuție, în termenul de 30 de zile prevăzut de lege

deoarece a considerat „că poate să-și obțină drepturile pe cale amiabilă”.

În contra deciziei nr. 277/ A din 11

decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă, a declarat recurs

reclamanta C.L. susținând, în esență, că în mod greșit i s-a respins acțiunea

prin care solicită obligarea P.C. Ciorăști, județul Vrancea la acordarea despăgubirilor

pentru construcțiile demolate ce au aparținut autorilor săi și pe care le

solicitase și prin notificare, fiind vorba de o obligație de a face.

A mai precizat că, în anul 2002, prin

dispoziția nr. 26 din 05 martie 2002 emisă de Primarul comunei Ciorăști,

notificarea i-a fost respinsă pentru ca ulterior, prin dispoziția nr. 69 din 28

aprilie 2006 același primar să anuleze menționata dispoziție și să-i restituie

în natură terenul în litigiu fără însă a face vreo mențiune cu privire la

construcțiile demolate și pentru care, prin notificare a cerut despăgubiri.

În aceste condiții, greșit i s-a respins

acțiunea pentru obligarea pârâtei de a emite o dispoziție pentru acordarea

despăgubirilor vizând construcțiile demolate.

Recurenta nu a indicat vreunul din motivele

de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., însă criticile formulate pot fi

încadrate în pct. 9 al textului legal menționat.

Recursul nu este fondat.

Așa cum corect au reținut instanțele de fond

și apel, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 reclamanta

nemulțumită de modul în care i s-a soluționat notificarea, avea obligația să

conteste dispoziția/decizia motivată în termen de 30 de zile de la comunicare.

În speță dispoziția nr. 69 din 28 aprilie 2006

emisă de P.C. Ciorăști, județul Vrancea prin care reclamantei alături și de

alți moștenitori i s-a restituit în natură terenul de 1476 m.p. situat în satul

Ciorăști, județul Vrancea (prin notificare fusese cerută o suprafață de 750 m.p.

teren), fără a se face vreo mențiune asupra construcțiilor demolate în legătură

cu care au fost solicitate despăgubiri, a fost comunicată reclamantei în luna

aprilie 2006, în cuprinsul dispoziției făcându-se mențiunea că poate fi

contestată în termen de 30 de zile de la primire.

Reclamanta s-a adresat instanței de judecată

în vederea acordării despăgubirilor pentru construcțiile demolate la 24 martie 2008

și a recunoscut la termenul din 22 mai 2008 că deși a primit dispoziția nr. 69

din 28 aprilie 2006 în luna aprilie 2006 nu a înțeles să o conteste întrucât a

considerat că poate să-și realizeze pretențiile pe cale amiabilă.

Așa se și explică de ce reclamanta și-a

întemeiat cererea de chemare în judecată pe obligația de a face (art. 1075 C.

civ.), dar a solicitat ca pârâta să-i acorde despăgubiri pentru construcțiile

demolate.

Instanțele au calificat corect acțiunea ca pe

o contestație la dispoziția nr. 69 din 28 aprilie 2006, având în vedere că

unitatea deținătoare se pronunțase deja asupra notificării formulate de

reclamantă fără însă a-i acorda acesteia despăgubirile solicitate și prin

urmare cea în cauză avea numai calea prevăzută de art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 pentru a le obține.

Astfel fiind, și întrucât reclamanta nu a

respectat termenul prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

republicată, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta C.L. împotriva deciziei nr. 277/ A din 11 decembrie 2008 a Curții de

Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

iunie 2009.