ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6712/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele: C.L. a chemat în judecată P.C. Ciorăști, județul Vrancea solicitând obligarea acesteia de a-i acorda despăgubiri și pentru construcția din paiantă situată pe terenul intravilan de 1476 m.p. din centrul satului Ciorăști, în T. 15, P. 575, 576 expropriată odată cu terenul prin Decretul nr. 127/1987 și ulterior demolată. În motivarea acțiunii reclamanta a învederat că urmare notificării nr. 1063 din 01 noiembrie 2001 adresată P.C. Ciorăști, a solicitat restituirea în natură a terenului ce a aparținut părinților săi Ș.Gh. și T. în suprafață de 750 m.p. și o despăgubire reparatorie pentru construcția demolată. Prin dispoziția nr. 69 din 28 aprilie 2006, P.C.

Ciorăști, județul Vrancea i-a restituit în natură suprafața de 1476 mp teren intravilan situat în satul Ciorăști, în T. 15, P. 575, 576 moștenitorilor foștilor proprietari, însă nu s-a făcut nici o mențiune referitor la casa demolată pentru care, potrivit art. 10 alin. (1) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 era îndrituită la despăgubiri. Tribunalul Vrancea, secția civilă, prin sentința nr. 392 din 22 mai 2008, a respins ca tardiv formulată contestația, soluție menținută de Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 277/ A din 11 decembrie 2008, care a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului. Ambele instanțe au reținut că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, decizia/dispoziția de respingere a notificării poate fi atacată de persoana îndreptățită în termen de 30 de zile de la comunicare.

Or, în speță decizia nr. 69 din 28 aprilie 2006 a Primăriei comunei Ciorăști a fost comunicată reclamantei în luna aprilie 2006, iar contestația a fost formulată la 24 martie 2008 cu depășirea termenului prevăzut de lege. Instanța de apel a consemnat și recunoașterea reclamantei formulată în fața instanței de fond la 22 mai 2008 în sensul că nu a contestat decizia în discuție, în termenul de 30 de zile prevăzut de lege deoarece a considerat „că poate să-și obțină drepturile pe cale amiabilă”. În contra deciziei nr. 277/ A din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă, a declarat recurs reclamanta C.L. susținând, în esență, că în mod greșit i s-a respins acțiunea prin care solicită obligarea P.C.

Ciorăști, județul Vrancea la acordarea despăgubirilor pentru construcțiile demolate ce au aparținut autorilor săi și pe care le solicitase și prin notificare, fiind vorba de o obligație de a face. A mai precizat că, în anul 2002, prin dispoziția nr. 26 din 05 martie 2002 emisă de Primarul comunei Ciorăști, notificarea i-a fost respinsă pentru ca ulterior, prin dispoziția nr. 69 din 28 aprilie 2006 același primar să anuleze menționata dispoziție și să-i restituie în natură terenul în litigiu fără însă a face vreo mențiune cu privire la construcțiile demolate și pentru care, prin notificare a cerut despăgubiri. În aceste condiții, greșit i s-a respins acțiunea pentru obligarea pârâtei de a emite o dispoziție pentru acordarea despăgubirilor vizând construcțiile demolate.

Recurenta nu a indicat vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., însă criticile formulate pot fi încadrate în pct. 9 al textului legal menționat. Recursul nu este fondat. Așa cum corect au reținut instanțele de fond și apel, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 reclamanta nemulțumită de modul în care i s-a soluționat notificarea, avea obligația să conteste dispoziția/decizia motivată în termen de 30 de zile de la comunicare. În speță dispoziția nr. 69 din 28 aprilie 2006 emisă de P.C. Ciorăști, județul Vrancea prin care reclamantei alături și de alți moștenitori i s-a restituit în natură terenul de 1476 m.p. situat în satul Ciorăști, județul Vrancea (prin notificare fusese cerută o suprafață de 750 m.p.

teren), fără a se face vreo mențiune asupra construcțiilor demolate în legătură cu care au fost solicitate despăgubiri, a fost comunicată reclamantei în luna aprilie 2006, în cuprinsul dispoziției făcându-se mențiunea că poate fi contestată în termen de 30 de zile de la primire. Reclamanta s-a adresat instanței de judecată în vederea acordării despăgubirilor pentru construcțiile demolate la 24 martie 2008 și a recunoscut la termenul din 22 mai 2008 că deși a primit dispoziția nr. 69 din 28 aprilie 2006 în luna aprilie 2006 nu a înțeles să o conteste întrucât a considerat că poate să-și realizeze pretențiile pe cale amiabilă. Așa se și explică de ce reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe obligația de a face (art. 1075 C. civ.), dar a solicitat ca pârâta să-i acorde despăgubiri pentru construcțiile demolate.

Instanțele au calificat corect acțiunea ca pe o contestație la dispoziția nr. 69 din 28 aprilie 2006, având în vedere că unitatea deținătoare se pronunțase deja asupra notificării formulate de reclamantă fără însă a-i acorda acesteia despăgubirile solicitate și prin urmare cea în cauză avea numai calea prevăzută de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 pentru a le obține. Astfel fiind, și întrucât reclamanta nu a respectat termenul prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.L. împotriva deciziei nr. 277/ A din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2009.