ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3306/2010

Asupra recursului civil de față, Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința nr. 432 din 10 iunie 2008, Tribunalul Vrancea, secția civilă, a respins excepția prematurității acțiunii și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A.T.C. în contradictoriu cu Primăria Panciu. A dispus restituirea în natură, prin compensare, a suprafețelor de 7425 mp teren situat în Panciu, lângă P., 590 mp intravilan Panciu T16, P1618, 7.883 mp situat în Panciu, str. I. Prin încheierea din cameră de consiliu din 26 iunie 2008, Tribunalul Vrancea a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței, în sensul înscrierii suprafeței de 5.904 mp în loc de 590 mp.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că cererea reclamantei nu este prematură, deoarece pârâta nu a răspuns notificării transmise în termen și că problema calității de persoană îndreptățită a reclamantei a fost soluționată prin sentințele civile nr. 431, 464, 495, 508 și 509/2006 ale Tribunalului Vrancea, rămase definitive și devenite irevocabile. Tribunalul a mai constatat că identificarea vechiului amplasament este greu de stabilit în lipsa unui document topografic, iar reclamanta nu a pus la dispoziție suficiente acte de identificare, astfel încât a luat în calcul suprafețele de teren pe care comisia de specialitate le-a pus la dispoziție.

Prin Decizia nr. 21A din 19 ianuarie 2009, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul declarat de Primăria orașului Panciu împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a dispus acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafața de 11.416 mp teren intravilan pe raza orașului Panciu. Instanța de apel a reținut că dreptul de proprietate al autorului reclamantei este dovedit pentru suprafața de teren de cel mult 11.416 mp și nu pentru 21.212 mp, așa cum a reținut instanța de fond. Instanța de apel a mai constatat că amplasamentul terenului solicitat nu a putut fi identificat, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 28 din Legea nr. 10/2001.

Cât privește suprafețele de teren atribuite în compensare, instanța de apel a constatat că acestea au fost luate de pe lista analitică a primăriei și nu de pe lista anexă, întocmită conform art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 și că sunt ocupate de construcții. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia este nelegală, deoarece a reținut în mod greșit că a făcut dovada dreptului de proprietate doar pentru suprafața de teren de 11.416 mp, în condițiile în care înscrisurile aflate la dosar dovedesc că autorul ei a avut în proprietate 21.212 mp teren. Recurenta a mai arătat că instanța de apel a respins în mod greșit măsura compensării, deoarece suprafețele de teren au fost oferite în compensare de pârâta însăși.

În ceea ce privește încadrarea în drept a recursului declarat, se constată că doar criticile privind greșita înlăturare a măsurii compensării permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Criticile privind întinderea suprafeței de teren ce a aparținut autorilor reclamantei nu sunt critici de legalitate, ci de temeinicie, deoarece se referă la modul în care instanța de apel a făcut aprecierea probelor administrate în cauză. Or, după abrogarea dispozițiilor art. 304 pct. 11 C. proc. civ., aprecierea probelor nu poate face obiect de analiză în recurs. De altfel, reclamanta, în afara certificatului fiscal din anul 1949 și a înscrisului din 2 iulie 1934, nu a mai depus alte acte care să ateste dreptul de proprietate al autorilor săi, iar constatările instanței de apel sunt în conformitate cu cele două înscrisuri menționate, deoarece au avut în vedere atât imobilele ce aparțineau lui A.V., cât și cele ce aparțineau lui A.G.

În ceea ce privește criticile care permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Prin cererea completatoare, formulată la data de 16 octombrie 2007 la instanța de fond, reclamanta a solicitat să i se acorde în compensare alte bunuri și servicii, în echivalent valoric cu terenul ce a aparținut autorilor săi. Urmare acestei cereri, tribunalul a pus în vedere pârâtei să depună la dosar lista cu imobile disponibile, iar Primăria Panciu s-a conformat dispozițiilor instanței depunând la dosar lista cu imobilele ce urmează a fi restituite în baza Legii nr. 10/2001, dar și lista analitică a imobilelor aflate în domeniul public al localității.

Instanța de apel a înlăturat măsura compensării, constatând că imobilele atribuite în compensare au fost selectate din lista analitică și nu din lista alcătuită potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată. La dosar, însă, nu se află nici o dovadă din care să rezulte că primăria ar fi depus lista pe care avea obligația să o întocmească conform dispozițiilor legale, iar instanța nu a făcut verificări cu privire la imobilele din lista pe care primăria a înaintat-o în urma dispozițiilor instanței. De altfel, pe parcursul judecății în primă instanță, pârâta a întreținut o stare de confuzie cu privire la imobilele disponibile și a depus la dosar tot felul de liste, fără a indica cu precizie ce anume conțin ele.

Se constată, așadar, că circumstanțele cauzei nu au fost pe deplin stabilite în ceea ce privește posibilitatea acordării măsurii compensării, prioritară față de măsura acordării de despăgubiri în echivalent, astfel încât se impune casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași curți de apel. La rejudecare se va verifica, prin toate mijloacele de probă, inclusiv prin efectuarea unei noi expertize, dacă pârâta s-a conformat obligațiilor impuse de art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată, de a publica și actualiza periodic lista cu imobilele disponibile, dacă există imobile disponibile, care ar putea fi atribuite în compensare și se va analiza situația imobilelor menționate în lista depusă de pârâtă la instanța de fond privind imobilele ce ar putea fi date în compensare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.T.C. împotriva Deciziei nr. 21A din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2010. Procesat de GGC - NN