ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3306/2010

Asupra recursului

civil de față,

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 432 din 10 iunie 2008,

Tribunalul Vrancea, secția civilă, a respins excepția prematurității acțiunii

și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A.T.C. în contradictoriu

cu Primăria Panciu.

A dispus restituirea

în natură, prin compensare, a suprafețelor de 7425 mp teren situat în Panciu,

lângă P., 590 mp intravilan Panciu T16, P1618, 7.883 mp situat în Panciu, str.

I.

Prin încheierea din

cameră de consiliu din 26 iunie 2008, Tribunalul Vrancea a dispus îndreptarea

erorii materiale din dispozitivul sentinței, în sensul înscrierii suprafeței de

5.904 mp în loc de 590 mp.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că cererea reclamantei nu este prematură, deoarece

pârâta nu a răspuns notificării transmise în termen și că problema calității de

persoană îndreptățită a reclamantei a fost soluționată prin sentințele civile

nr. 431, 464, 495, 508 și 509/2006 ale Tribunalului Vrancea, rămase definitive

și devenite irevocabile.

Tribunalul a mai

constatat că identificarea vechiului amplasament este greu de stabilit în lipsa

unui document topografic, iar reclamanta nu a pus la dispoziție suficiente acte

de identificare, astfel încât a luat în calcul suprafețele de teren pe care

comisia de specialitate le-a pus la dispoziție.

Prin Decizia nr. 21A

din 19 ianuarie 2009, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul

declarat de Primăria orașului Panciu împotriva sentinței, pe care a schimbat-o

în parte, în sensul că a dispus acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din

Legea nr. 247/2005 pentru suprafața de 11.416 mp teren intravilan pe raza

orașului Panciu.

Instanța de apel a

reținut că dreptul de proprietate al autorului reclamantei este dovedit pentru

suprafața de teren de cel mult 11.416 mp și nu pentru 21.212 mp, așa cum a

reținut instanța de fond.

Instanța de apel a

mai constatat că amplasamentul terenului solicitat nu a putut fi identificat,

situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 28 din Legea nr. 10/2001.

Cât privește

suprafețele de teren atribuite în compensare, instanța de apel a constatat că

acestea au fost luate de pe lista analitică a primăriei și nu de pe lista

anexă, întocmită conform art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 și că sunt

ocupate de construcții.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.

Invocând dispozițiile

art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia este

nelegală, deoarece a reținut în mod greșit că a făcut dovada dreptului de

proprietate doar pentru suprafața de teren de 11.416 mp, în condițiile în care

înscrisurile aflate la dosar dovedesc că autorul ei a avut în proprietate

21.212 mp teren.

Recurenta a mai

arătat că instanța de apel a respins în mod greșit măsura compensării, deoarece

suprafețele de teren au fost oferite în compensare de pârâta însăși.

În ceea ce privește

încadrarea în drept a recursului declarat, se constată că doar criticile

privind greșita înlăturare a măsurii compensării permit încadrarea recursului

în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Criticile privind

întinderea suprafeței de teren ce a aparținut autorilor reclamantei nu sunt

critici de legalitate, ci de temeinicie, deoarece se referă la modul în care

instanța de apel a făcut aprecierea probelor administrate în cauză.

Or, după abrogarea

dispozițiilor art. 304 pct. 11 C. proc. civ., aprecierea probelor nu poate face

obiect de analiză în recurs.

De altfel,

reclamanta, în afara certificatului fiscal din anul 1949 și a înscrisului din 2

iulie 1934, nu a mai depus alte acte care să ateste dreptul de proprietate al

autorilor săi, iar constatările instanței de apel sunt în conformitate cu cele

două înscrisuri menționate, deoarece au avut în vedere atât imobilele ce

aparțineau lui A.V., cât și cele ce aparțineau lui A.G.

În ceea ce privește

criticile care permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., acestea sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Prin cererea

completatoare, formulată la data de 16 octombrie 2007 la instanța de fond,

reclamanta a solicitat să i se acorde în compensare alte bunuri și servicii, în

echivalent valoric cu terenul ce a aparținut autorilor săi.

Urmare acestei

cereri, tribunalul a pus în vedere pârâtei să depună la dosar lista cu imobile

disponibile, iar Primăria Panciu s-a conformat dispozițiilor instanței depunând

la dosar lista cu imobilele ce urmează a fi restituite în baza Legii nr.

10/2001, dar și lista analitică a imobilelor aflate în domeniul public al

localității.

Instanța de apel a

înlăturat măsura compensării, constatând că imobilele atribuite în compensare

au fost selectate din lista analitică și nu din lista alcătuită potrivit art. 1

alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată.

La dosar, însă, nu se

află nici o dovadă din care să rezulte că primăria ar fi depus lista pe care

avea obligația să o întocmească conform dispozițiilor legale, iar instanța nu a

făcut verificări cu privire la imobilele din lista pe care primăria a

înaintat-o în urma dispozițiilor instanței.

De altfel, pe

parcursul judecății în primă instanță, pârâta a întreținut o stare de confuzie

cu privire la imobilele disponibile și a depus la dosar tot felul de liste,

fără a indica cu precizie ce anume conțin ele.

Se constată, așadar,

că circumstanțele cauzei nu au fost pe deplin stabilite în ceea ce privește posibilitatea

acordării măsurii compensării, prioritară față de măsura acordării de

despăgubiri în echivalent, astfel încât se impune casarea deciziei atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași curți de apel.

La rejudecare se va

verifica, prin toate mijloacele de probă, inclusiv prin efectuarea unei noi

expertize, dacă pârâta s-a conformat obligațiilor impuse de art. 1 alin. (5)

din Legea nr. 10/2001, republicată, de a publica și actualiza periodic lista cu

imobilele disponibile, dacă există imobile disponibile, care ar putea fi

atribuite în compensare și se va analiza situația imobilelor menționate în

lista depusă de pârâtă la instanța de fond privind imobilele ce ar putea fi

date în compensare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta A.T.C. împotriva Deciziei nr. 21A din 19 ianuarie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția civilă, pe care o casează.

Trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 mai 2010.

Procesat

de GGC - NN