ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1246/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 13 martie 2008 pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamanții I.J.E. și I.V.M. chemat în judecată Primăria Panciu și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să anuleze dispoziția nr. 310128/2008 emisă de pârâtă și să dispună restituirea în natură a suprafeței de 420 mp pe vechiul amplasament și despăgubiri bănești pentru construcția amplasată pe aceasta. Prin sentința civilă nr. 654 din 09 octombrie 2008, Tribunalul Vrancea a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția nr. 310128/2008 emisă de Primăria Panciu, a dispus restituirea către reclamanți, prin compensare, a suprafeței de 435 mp teren intravilan și a constatat dreptul reclamanților la despăgubiri pentru imobilul construcție compus din 2 camere și grajd.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele: Prin actul autentificat sub nr. 107 din 07 mai 1954 la Notariatul de Stat Panciu, autoarea reclamanților, I.M., a cumpărat suprafața de 262 mp loc de casă din terenul în suprafața totală de 420 mp situat în Panciu. La data de 16 august 1954, a fost încheiat un înscris sub semnătură privată între I.M. și B.C. având ca obiect „partea indiviză din imobilul situat în Panciu, aparținând lui B.C. În ceea ce privește construcțiile edificate pe acest teren s-a reținut că acestea au existat și au fost formate dintr-o casă compusă din două camere și un garaj din cărămidă, în suprafață totală de 90 mp. Din înscrisurile depuse, din declarațiile martorilor și din raportul de expertiză tehnică efectuat, a rezultat că terenul și casa au fost preluate fără titlu de stat în anii 1965-1967, construcția a fost demolată, iar pe teren s-au edificat blocuri de locuințe, parcare auto și trotuar.

Reclamanților li s-a reconstituit, în temeiul Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate pentru o suprafață de 300 mp, dar, în realitate, aceasta măsoară doar 210 mp. În anul 1999, Primăria Panciu a solicitat efectuarea unui schimb de teren deoarece ce-l reconstituit în favoarea reclamanților este necesar unor utilități publice ale Oborului Panciu. Prin raportul de expertiză s-a identificat o suprafață de teren liberă de 435 mp situată în str. L., T.55, pc.733/1 pe care reclamanții o solicită a le fi acordată în compensare.

Instanța a apreciat că în cauză s-a dovedit că autoarea reclamanților a deținut o suprafață de teren de 420 mp și o construcție în str. L. nr. 54 din Municipiul Panciu și că acestea au fost preluate de stat fără titlu, construcția fiind în prezent demolată, iar terenul ocupat de utilități publice, situație care se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001, astfel încât reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent conform art. 1 alin. (2) din Lege. Prin urmare, Tribunalul Vrancea a dispus anularea dispoziției nr. 310128/2008 emisă de Primăria Panciu și restituirea către reclamanți, prin compensare, a suprafeței de 435 mp teren intravilan, constatând, totodată, dreptul reclamanților la despăgubiri pentru imobilul construcție compus din 2 camere și grajd.

La data de 04 februarie 2009 reclamanții au formulat o cerere întemeiată pe prevederile art. 281 C. proc. civ., apreciind că, din eroare, instanța a omis să insereze suma de 9570 lei în dispozitivul hotărârii pronunțate, sumă stabilită prin raportul de expertiză și care se cuvine reclamanților, ca urmare a diferenței de valoare dintre terenul ce li se cuvenea și cel acordat în compensare. Prin încheierea din data de 06 februarie 2009, Tribunalul Vrancea a respins, ca nefondată, cererea formulată întrucât acestea nu întrunește condițiile prevăzute de art. 281 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri au declarat apel reclamanții, iar prin decizia civilă nr. 211/A din 17 iunie 2009, Curtea de Apel Galați a admis apelul și a schimbat în tot încheierea în sensul că a admis cererea și a dispus îndreptarea erorii materiale (omisiunii) strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 654 din 09 octombrie 2008 a Tribunalului Vrancea în sensul că a dispus restituirea în compensare a suprafeței de 435 mp intravilan T55 P733/1 și a constatat dreptul la despăgubiri pentru diferența valorică în sumă de 9570 lei. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: Din motivarea hotărârii rezultă că instanța și-a întemeiat soluția pe concluziile raportului de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expert M.M.

Acesta a avut ca obiective să identifice terenul pe vechiul amplasament, să evalueze suprafața de 210 mp situată în T55 P733 și, în aceeași tarla, să identifice o suprafață liberă ce poate fi acordată în compensare, ținând seama și de diferența de valoare dintre cele două terenuri. Întrucât suprafața de 210 mp pe care reclamanții au primit-o deja în baza Legii nr. 18/1991 era necesară Primăriei Panciu pentru Oborul Panciu, la propunerea acestei instituții, reclamanții au fost de acord să restituie această suprafață și să primească în compensare 435 mp teren și 9570 lei. Acestea au fost concluziile raportului de expertiză tehnică imobiliară. În baza acestui raport de expertiză, instanța a reținut că poate fi acordată în compensare suprafața de 435 mp iar reclamanții urmează să restituie suprafața de 210 mp.

În condițiile în care instanța n-a făcut altceva decât să ia act de înțelegerea intervenită între părți, apare ca o simplă omisiune (eroare materială) faptul că n-a înserat și dreptul la despăgubiri în sumă de 9570 lei pentru diferența de valoare a terenului. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs Primăria orașului Panciu. Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate în legătură cu decizia recurată: 1. Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) Curtea de Apel, în loc sa judece cererea de apel formulată de reclamanți împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, a extins apelul și împotriva sentinței civile nr. 654/2008, iar prin decizia dată a admis apelul și a acordat mai mult decât s-a cerut.

2. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Decizia recurată este nelegală, întrucât neacordarea de  despăgubiri în completarea măsurii de compensare, nu înseamnă o omisiune în sensul prevederilor art. 281 C. proc. civ. În plus, hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, întrucât compensarea cu alte bunuri prevede acordul părților fără alte măsuri în completare, iar despăgubirile bănești se acordă numai pentru bunuri imposibil de restituit, cuantumul despăgubirilor fiind stabilit potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar nu de către instanțele de judecată pe baza expertizelor judiciare.

Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente: 1. Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 6 teza 1 C. proc. civ., ar putea fi invocat numai în măsura în care, instanța de apel, admițând apelul declarat în cauză, ar fi schimbat soluția primei instanțe și, pronunțându-se asupra fondului pretențiilor, ar fi acordat mai mult decât ar fi constituit obiectul cererilor deduse judecății. Or, prin decizia recurată, instanța de apel a soluționat apelul declarat împotriva încheierii prin care prima instanță s-a pronunțat asupra unei cereri formulate în temeiul art. 281 C. proc.

civ. Găsind întemeiat apelul cu care a fost investită, Curtea de Apel a admis cererea de îndreptare a erorii materiale fără a cerceta temeinicia pretențiilor deduse judecății. Prin urmare, nu se poate susține că, rezolvând o cerere formulată în procedura permisă de art. 281 C. proc. civ., instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut prin cererile de chemare în judecată, fondul pretențiilor deduse judecății nefiind cercetat prin decizia recurată. Prin urmare, critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi primită. 2. Este însă fondată susținerea vizând interpretarea greșită făcută de instanța de apel în legătură cu prevederile art. 281 C. proc. civ. În temeiul art. 281 C. proc.

civ. pot fi îndreptate erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri. Așa cum rezultă din cuprinsul textului de lege menționat, pe această cale nu pot fi remediate aspecte de fond ale raportului juridic dintre părți, astfel de aspecte neputând fi circumscrie noțiunii de eroare materială sau de omisiune, în sensul art. 281 C. proc. civ. Cererea reclamanților prin care au solicitat instanței ca, în temeiul art. 281 C. proc. civ., să constate omisiunea de a le acorda suma de 9570 lei ce li se cuvine în urma măsurii compensării dispuse de prima instanță, nu se încadrează în ipotezele avute în vedere de legiuitor pentru îndreptarea unei hotărâri în procedura reglementată de art. 281 C. proc.

civ. Nepronunțarea instanței asupra dreptului reclamanților de a încasa respectiva sumă de bani cu titlu de despăgubiri nu reprezintă o simplă omisiune în sensul art. 281 C. proc. civ., ci vizează un aspect ce ține de fondul pretențiilor deduse judecății. Stabilirea acestui drept în favoarea reclamanților presupune aprecieri asupra temeiniciei cererilor formulate de părți, astfel încât omisiunea instanței de a constata existența acestui drept, nu poate fi circumscrisă unei omisiuni materiale în sensul art. 281 C. proc. civ. Prin urmare, constatând că instanța de apel a făcut o greșită interpretarea în cauză a prevederilor art. 281 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica conform art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. decizia recurată în sensul că, în temeiul art. 296 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți împotriva încheierii pronunțate la data de 06 septembrie 2009 de Tribunalul Vrancea. Criticile formulate prin motivele de recurs vizând nelegalitatea deciziei recurate atrasă de încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 sub aspectul posibilității instanței de a dispune compensarea cu alte bunuri și de a calcula cuantumul despăgubirilor nu vor fi analizate de instanța de recurs. Aceste critici vizează dezlegările date în cauză sub aspectul fondului pretențiilor deduse judecății, pe când obiectul prezentului recurs l-a constituit decizia instanței de apel pronunțată în soluționarea unei cereri întemeiate pe prevederile art. 281 C. proc.

civ., procedură care nu implică analizarea fondului raportului juridici.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 328 din 28 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul reclamanților I.J.E. și I.V.M. împotriva încheierii de ședință din data de 06 septembrie 2009 a Tribunalului Vrancea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.