ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1102/2010

Asupra cauzei de fața, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 558 din 9 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția civilă, în dosarul nr. 1605/91/2008, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții D.D. și D.M., ambii cu domiciliul în mun. Focșani str. Vlahuță în contradictoriu cu pârâta P. Focșani, pentru restituire imobil, potrivit Legii nr. 10/2001. A obligat pârâtul C.J. Vrancea să restituie în natură reclamanților suprafața de 629,77 mp. teren intravilan situat în str. Lupeni cu vecinii: D.G. familia S. A admis excepția invocată de pârâta P.M. Focșani și a constatat că nu are calitate procesuală pasivă cu privire la acest capăt de cerere. A obligat pârâta P.M. Focșani să emită decizie pentru plata despăgubirilor privind imobilul casă de locuit.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele: În fapt, dispoziția nr. 505 din 10 decembrie 2001 și raportul de expertiză anexă la acesta probează ca reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite pentru suprafața totală de 926,59 mp., teren și casa de locuit care au fost expropriate în baza Decretului de expropriere nr. 18 din 22 ianuarie 1980. Din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că suprafața identificată de 629,77 mp. se află situată în aceiași parcelă nr. 9105 în care se găsește terenul restituit anterior deci pe vechiul amplasament. În aceste condiții, ar fi fost inutilă revenirea instanței la expertul cauzei pentru explicații potrivit susținerii reprezentantului pârâtului C.J.

Vrancea. Aceiași expertiză probează că terenul este ocupat parțial de un garaj neautorizat și nu de alte construcții. În concluzie, apărarea pârâtului nu este susținută de probatorii și este contrară legilor speciale. În spiritul și litera legilor pământului „apartenența terenurilor de domeniul public” putea opera după finalizarea operațiunilor imperative de retrocedare proprietăți private garantate constituțional, acțiune nefinalizată nici în acest moment. Pe de altă parte, la poziția nr. 261 din inventar se înregistrează 10000 mp. teren fără precizarea amplasamentului topo iar investiția și preluarea acesteia rămâne o simplă susținere. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul C.J.

Vrancea, iar prin decizia civilă nr. 168 din 19 mai 2009 a Curții de Apel Galați s-a respins, ca nefundat, apelul reținându-se următoarele considerente: Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că într-adevăr C.J. Vrancea a fost introdus în cauză ulterior depunerii raportului de expertiză tehnică și ca urmare a faptului că suprafața de teren solicitată figura ca aparținând acestuia. La momentul introducerii în cauză, pârâtul nu a înțeles să invoce motivul tardivității acțiunii, singura apărare constând în invocarea faptului că terenul revendicat de reclamanți face parte din domeniul public, incluzându-se în suprafața de 12.067 m.p., care este afectată de construcția Spitalului Materno-Infantil, investiția respectivă fiind preluată de la Ministerul Sănătății, în baza O.G.

nr. 70/2002. Mai mult, susține apelantul ca nu există o hotărâre de sistare a lucrărilor, acestea urmând a fi realizate în funcție de fondurile ce vor fi alocate. În acest sens, a depus la dosar Ordinul nr. 70/2002 privind administrarea unităților sanitare publice de interes județean și local, copia Hot. Nr. 36 din 29 martie 1996 a Primăriei Focșani, avizul nr. 111 din 23 aprilie 1996 al Ministerului Agriculturii și Alimentației, Hot. Nr. 86 din 29 august 1996 a Consiliului Local Focșani și 4 planuri de situație. Cum, din actele depuse la dosar a rezultat că ar fi avut loc un schimb de teren, respectiv prin Hot. Nr. 36 din 29 martie 1996 între C.L. Focșani și M.S. - Spitalul Județean Vrancea, fără însă a fi identificată suprafața respectivă, Curtea a pus în discuția părților necesitatea completării raportului de expertiză efectuată la fond, în sensul precizării dacă suprafața restituită reclamanților, cea de 692,77 m.p.

se suprapune pe suprafața de teren afectată de investiția invocată. Completarea la raportul de expertiză tehnică efectuată în cauză concluzionează următoarele: terenul în litigiu se suprapune peste terenul aflat în posesia Spitalului Județean Vrancea, în urma cedării suprafeței de 6498 m.p, dar fără a se preciza cum a intrat acest teren în proprietatea C.L. Focșani pentru ca, ulterior, sa se fi făcut schimbul și nici cum, pe același teren au fost puși în posesie numiții M.D., M.M. și R., așa cum rezultă din Anexa 1 pusă la dispoziție de C.J. Vrancea. Mai mult, se precizează că, în prezent, pe terenul cu suprafața de 6498 m.p., mai precis chiar pe porțiunea unde au fost restituie proprietățile M., M. și R., este construit un ansamblu de locuințe, care nu are nicio legătură cu Spitalul Județean Vrancea, așa-zisul deținător al terenului din care face parte și terenul în litigiu.

Coroborând probele administrate în cauză, respectiv actele depuse în apărare de apelantul-pârât cu concluziile raportului de expertiză, inclusiv schița anexă dosar apel, s-a constatat că soluția pronunțată de Tribunalul Vrancea este pe deplin justificată, restituirea în natură a suprafeței de 629,77 m.p. către reclamanți fiind posibilă și aceasta având în vedere că pârâta a oscilat între a recunoaște dreptul de proprietate al acestora, faptul că diferența rămasă nerestituită face parte integrantă din suprafața inițială (conform contractului de vânzare-cumpărare invocat de reclamanți), susținând total nejustificat fie că nu s-ar fi identificat acest teren, fie că același teren ar fi fost restituit altor 3 persoane (mai mult sau mai puțin îndreptățite) și în final, că ar fi afectat de investiții.

În fine, deși în susținerea motivelor de apel, apelanta a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive, trebuie precizat că, prin apărările invocate în fond, a recunoscut implicit că are calitate procesuală pasivă, astfel că și această excepție va fi respinsă ca nefondată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C.J. Vrancea solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea hotărârii sub următoarele aspecte: Recurentul susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției tardivității acțiunii. Pe fondul cauzei se susține ca instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii și a poziției procesuale exprimate prin care s-a învederat doar faptul că terenul se află în domeniul public, ceea ce nu înseamnă o revendicare a dreptului de proprietate a reclamanților.

Instanța de apel (mai susține reclamantul) nu a ținut seama că a probat că terenul de 629,77 mp. nu a aparținut niciodată reclamanților, cu atât mai mult cu cât această suprafață nu are aceleași limite cu cele ce reies din titlul de proprietate al reclamanților. În aceeași idee, recurentul invocă reaua credință a expertului N.D. în identificarea parcelei de teren, ce face parte din domeniul public și nu poate fi restituit. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Instanța de apel a examinat hotărârea apelată prin prisma principiului „tantum deslutum quantum apelatum”.

Astfel, obiectul dedus judecății îl constituie obligarea pârâtului la restituirea suprafeței de 629,77 mp cu privire la care primarul nu a emis o decizie motivată . Această suprafață de teren a format obiectul notificării făcută în temeiul Legii nr. 10/2001, notificare nesoluționată. Ca atare, față de obiectul dedus judecății, excepția tardivității acțiunii este nu numai nefondată dar și neavenită; cum de altfel bine a reținut acest aspect și instanța de apel. Instanța de apel în temeiul art. 295 C. proc. civ., a dispus completarea raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză tocmai pentru aflarea adevărului obiectiv în ce privește situația juridică reală a terenului din litigiu. Astfel, raportul de expertiză (completat) a concluzionat că faptic terenul din litigiu se suprapune peste terenul aflat în posesia Spitalului Județean Vrancea, în urma cedării terenului de 6498 mp (dar fără a se preciza cum a intrat acest teren în proprietatea C.L.

Focșani, pentru ca ulterior să se fi putut realiza schimbul, și nici cum pe același teren au fost puși în posesie numiții M.D., M.M. și R.). Or, față de concluziile expertizei efectuate în cauză, și anexa nr. l, instanța de apel a făcut o legală interpretare și aplicare a legii, a raporturilor juridice dintre părți, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefundat, recursul declarat de pârâtul C.J. Vrancea împotriva deciziei nr. 168/ A din 19 mai 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2010.