ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1102/2010

Asupra

cauzei de fața, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 558 din 9 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția

civilă, în dosarul nr. 1605/91/2008, s-a admis acțiunea formulată de

reclamanții D.D. și D.M., ambii cu domiciliul în mun. Focșani str. Vlahuță în

contradictoriu cu pârâta P. Focșani, pentru restituire imobil, potrivit Legii

nr. 10/2001. A obligat pârâtul C.J. Vrancea să restituie în natură

reclamanților suprafața de 629,77 mp. teren intravilan situat în str. Lupeni cu

vecinii: D.G. familia S.

A admis

excepția invocată de pârâta P.M. Focșani și a constatat că nu are calitate

procesuală pasivă cu privire la acest capăt de cerere.

A

obligat pârâta P.M. Focșani să emită decizie pentru plata despăgubirilor

privind imobilul casă de locuit.

Pentru a

pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:

În fapt,

dispoziția nr. 505 din 10 decembrie 2001 și raportul de expertiză anexă la

acesta probează ca reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite pentru

suprafața totală de 926,59 mp., teren și casa de locuit care au fost

expropriate în baza Decretului de expropriere nr. 18 din 22 ianuarie 1980.

Din expertiza

tehnică efectuată în cauză rezultă că suprafața identificată de 629,77 mp. se

află situată în aceiași parcelă nr. 9105 în care se găsește terenul restituit

anterior deci pe vechiul amplasament.

În aceste

condiții, ar fi fost inutilă revenirea instanței la expertul cauzei pentru

explicații potrivit susținerii reprezentantului pârâtului C.J. Vrancea.

Aceiași

expertiză probează că terenul este ocupat parțial de un garaj neautorizat și nu

de alte construcții.

În concluzie,

apărarea pârâtului nu este susținută de probatorii și este contrară legilor

speciale.

În spiritul și

litera legilor pământului „apartenența terenurilor de domeniul public” putea

opera după finalizarea operațiunilor imperative de retrocedare proprietăți

private garantate constituțional, acțiune nefinalizată nici în acest moment.

Pe de

altă parte, la poziția nr. 261 din inventar se înregistrează 10000 mp. teren

fără precizarea amplasamentului topo iar investiția și preluarea acesteia

rămâne o simplă susținere.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel pârâtul C.J. Vrancea, iar prin decizia civilă nr.

168 din 19 mai 2009 a Curții de Apel Galați s-a respins, ca nefundat, apelul

reținându-se următoarele considerente:

Verificând actele

și lucrările dosarului, Curtea constată că într-adevăr C.J. Vrancea a fost

introdus în cauză ulterior depunerii raportului de expertiză tehnică și ca

urmare a faptului că suprafața de teren solicitată figura ca aparținând

acestuia.

La momentul

introducerii în cauză, pârâtul nu a înțeles să invoce motivul tardivității acțiunii,

singura apărare constând în invocarea faptului că terenul revendicat de

reclamanți face parte din domeniul public, incluzându-se în suprafața de 12.067

m.p., care este afectată de construcția Spitalului Materno-Infantil, investiția

respectivă fiind preluată de la Ministerul Sănătății, în baza O.G. nr. 70/2002.

Mai mult, susține apelantul ca nu există o hotărâre de sistare a lucrărilor,

acestea urmând a fi realizate în funcție de fondurile ce vor fi alocate.

În acest sens,

a depus la dosar Ordinul nr. 70/2002 privind administrarea unităților sanitare

publice de interes județean și local, copia Hot. Nr. 36 din 29 martie 1996 a

Primăriei Focșani, avizul nr. 111 din 23 aprilie 1996 al Ministerului

Agriculturii și Alimentației, Hot. Nr. 86 din 29 august 1996 a Consiliului

Local Focșani și 4 planuri de situație.

Cum, din actele depuse la dosar a

rezultat că ar fi avut loc un schimb de teren, respectiv prin Hot. Nr. 36 din 29

martie 1996 între C.L. Focșani și M.S. - Spitalul Județean Vrancea, fără însă a

fi identificată suprafața respectivă, Curtea a pus în discuția părților

necesitatea completării raportului de expertiză efectuată la fond, în sensul

precizării dacă suprafața restituită reclamanților, cea de 692,77 m.p. se

suprapune pe suprafața de teren afectată de investiția invocată.

Completarea la

raportul de expertiză tehnică efectuată în cauză concluzionează următoarele:

terenul în litigiu se suprapune peste terenul aflat în posesia Spitalului

Județean Vrancea, în urma cedării suprafeței de 6498 m.p, dar fără a se preciza

cum a intrat acest teren în proprietatea C.L. Focșani pentru ca, ulterior, sa

se fi făcut schimbul și nici cum, pe același teren au fost puși în posesie

numiții M.D., M.M. și R., așa cum rezultă din Anexa 1 pusă la dispoziție de C.J.

Vrancea.

Mai mult, se

precizează că, în prezent, pe terenul cu suprafața de 6498 m.p., mai precis

chiar pe porțiunea unde au fost restituie proprietățile M., M. și R., este

construit un ansamblu de locuințe, care nu are nicio legătură cu Spitalul

Județean Vrancea, așa-zisul deținător al terenului din care face parte și

terenul în litigiu.

Coroborând

probele administrate în cauză, respectiv actele depuse în apărare de

apelantul-pârât cu concluziile raportului de expertiză, inclusiv schița anexă

dosar apel, s-a constatat că soluția pronunțată de Tribunalul Vrancea este pe

deplin justificată, restituirea în natură a suprafeței de 629,77 m.p. către

reclamanți fiind posibilă și aceasta având în vedere că pârâta a oscilat între

a recunoaște dreptul de proprietate al acestora, faptul că diferența rămasă

nerestituită face parte integrantă din suprafața inițială (conform contractului

de vânzare-cumpărare invocat de reclamanți), susținând total nejustificat fie

că nu s-ar fi identificat acest teren, fie că același teren ar fi fost

restituit altor 3 persoane (mai mult sau mai puțin îndreptățite) și în final,

că ar fi afectat de investiții.

În fine,

deși în susținerea motivelor de apel, apelanta a înțeles să invoce excepția

lipsei calității procesuale pasive, trebuie precizat că, prin apărările

invocate în fond, a recunoscut implicit că are calitate procesuală pasivă,

astfel că și această excepție va fi respinsă ca nefondată.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C.J.

Vrancea solicitând modificarea ei

în sensul admiterii apelului astfel cum a fost

formulat.

Criticile

aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea hotărârii sub

următoarele aspecte:

Recurentul

susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției tardivității

acțiunii.

Pe fondul

cauzei se susține ca instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a

legii și a poziției procesuale exprimate prin care s-a învederat doar faptul că

terenul se află în domeniul public, ceea ce nu înseamnă o revendicare a

dreptului de proprietate a reclamanților.

Instanța de

apel (mai susține reclamantul) nu a ținut seama că a probat că terenul de

629,77 mp. nu a aparținut niciodată reclamanților, cu atât mai mult cu cât

această suprafață nu are aceleași limite cu cele ce reies din titlul de

proprietate al reclamanților.

În aceeași

idee, recurentul invocă reaua credință a expertului N.D. în identificarea

parcelei de teren, ce face parte din domeniul public și nu poate fi restituit.

În drept au

fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Instanța de

apel a examinat hotărârea apelată prin prisma principiului „tantum deslutum

quantum apelatum”.

Astfel,

obiectul dedus judecății îl constituie obligarea pârâtului la restituirea

suprafeței de 629,77 mp cu privire la care primarul nu a emis o decizie

motivată .

Această

suprafață de teren a format obiectul notificării făcută în temeiul Legii nr. 10/2001,

notificare nesoluționată.

Ca

atare, față de obiectul dedus judecății, excepția tardivității acțiunii este nu

numai nefondată dar și neavenită; cum de altfel bine a reținut acest aspect și

instanța de apel.

Instanța de

apel în temeiul art. 295 C. proc. civ., a dispus completarea raportului de

expertiză tehnică efectuată în cauză tocmai pentru aflarea adevărului obiectiv

în ce privește situația juridică reală a terenului din litigiu.

Astfel,

raportul de expertiză (completat) a concluzionat că faptic terenul din litigiu

se suprapune peste terenul aflat în posesia Spitalului Județean Vrancea, în

urma cedării terenului de 6498 mp (dar fără a se preciza cum a intrat acest

teren în proprietatea C.L. Focșani, pentru ca ulterior să se fi putut realiza

schimbul, și nici cum pe același teren au fost puși în posesie numiții M.D., M.M.

și R.).

Or, față de

concluziile expertizei efectuate în cauză, și anexa nr. l, instanța de apel a

făcut o legală interpretare și aplicare a legii, a raporturilor juridice dintre

părți, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv

pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefundat, recursul declarat de pârâtul C.J. Vrancea împotriva deciziei nr. 168/

A din 19 mai 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 februarie 2010.