ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3156/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3156/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 190 din 12

martie 2009, Tribunalul Vrancea, secția civilă, a admis contestația formulată

în temeiul Legii 10/2001 de contestatorii V.P., V.A. și V.V., în contradictoriu

cu intimații: SC C.U.P. RA și Primăria Focșani.

S-a constatat dreptul

contestatorilor la măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri

pentru suprafața de 250 mp teren livadă, situat în Focșani.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la nr. 3971/91/2008

reclamanții V.P., V.A. și V.V. în contradictoriu cu SC C.U.P. RA Focșani și

primăria Focșani au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună

anularea dispoziției nr. 13008 din 14 august 2008 prin care se propune

acordarea de despăgubiri pentru imobilul construcție demolată și teren în

suprafață de 954,3 mp situat în Focșani și să se dispună restituirea în natură

a suprafeței de 530 mp situat în Focșani jud. Vrancea.

A mai solicitat să se dispună

obligarea Primăriei Focșani la restituirea în natură a diferenței de 250 mp teren

din proprietatea autorului lor V.G., căruia i-au fost expropriați în realitate

700 mp teren.

In motivare au arătat că în calitate

de moștenitori ai autorului sus citat au dreptul la restituirea în natură și a

acestei diferenței de 250 mp teren.

La termenul din data de 27 noiembrie

2008 contestatorii au arătat că solicită restituirea în natură și a diferenței

de 250 mp, situație în care față de această precizare, instanța constată ca

obiectul contestației îl constituie restituirea suprafeței de teren de mai sus.

Analizând actele și lucrările

dosarului instanța reține următoarele:

Prin dispoziția nr. 13008 din 14

august 2008 emisă de Primăria mun. Focșani s-a propus acordarea de despăgubiri

pentru imobilul construcție demolată și teren în suprafață de 954,3 mp situat

în Focșani și restituirea în natură a suprafeței de 530 mp situat în Focșani jud.

Vrancea.

Din cuprinsul dispoziției rezultă că

s-a formulat notificare de către reclamanți pentru suprafața de 1484,37 mp

teren și construcții situat în Focșani, care a fost preluat în mod abuziv de la

autorul reclamanților V.G.

Prin procesul verbal din data de 25

iunie 1980 s-a preluat de la V.G. și V.A. (poziția 34 filele 16,17 din dosar)

în baza Decretelor nr. 223/1974 și 467/1979 și a Legii nr. 4/1974 următoarele

bunuri imobile:

- o locuință din cărămidă, un beci

și gard împrejmuitor și teren construcții în suprafață de 200 mp, teren arabil

în suprafață de 250 mp și livadă în suprafață de 250 mp.

Din înscrisurile existente la

dosarul cauzei respectiv adeverința nr. 1085 din 28 august 2001 coroborată cu

procesul verbal de mai sus rezultă că, fosta proprietate a def. V.G. și A. s-au

expropriat în baza Decretelor nr. 510/1969, 105/1979 și 147/1980 următoarele

suprafețe de teren:

- în baza Decretului nr. 510/1969 suprafața

de 487,37 mp teren

- în baza Decretului nr. 105/1979

suprafața de 547 mp teren și parțial construcții

- în baza Decretului nr. 147/1980

suprafața de 457 mp teren și încă 250 mp teren.

Notificarea a fost formulată și a

fost soluționată de către primărie pentru suprafața de 1484,37 mp, fără a se

lua în calcul și suprafața de 250 mp care rezultă din adresa de mai sus și din

procesul verbal de evaluare din 25 iunie 1980.

Înscrisul din 25 iunie 1980 a fost

găsit de către reclamanți ulterior formulării notificării, situație în care

instanța consideră că notificarea vizează terenul și construcția, fostă

proprietate a def. V.G. și A., neavând importanță faptul că reclamanții nu au

cunoscut la momentul formulării notificării întinderea exactă a terenului preluat.

In această situație se constată că

există notificare și pentru suprafața de 250 mp teren.

Având în vedere că din probele

administrate în cauză rezultă că autorii reclamanților au avut în proprietate

și suprafața de 250 mp teren, instanța constată că aceștia au dreptul la

restituirea acestui imobil.

Din raportul de expertiză ing. C.D.

rezultă că nu ar fi posibilă din punct de vedere tehnic identificarea acestei

suprafețe de teren.

La termenul din data de 12 martie 2009

reclamanții au arătat că înțeleg să solicite despăgubiri pentru diferența de

250 mp.

Având în vedere că vechiul

amplasament nu este liber și că reclamanții au optat pentru despăgubiri,

instanța constată ca întemeiată contestația urmând a fi admisă.

Drept consecință, în baza disp. art.

11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 va constata că reclamanții contestatori au

dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent constând despăgubiri pentru

suprafața de 250 mp livadă situată în Focșani.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanții care, prin decizia civilă nr. 275A din 13 octombrie

2009 Curtea de Apel Galați, secția civilă, le-a respins ca nefondate având în

vedere următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr. 3971/91/2008

reclamanții V.P., V.A. și V.V. în contradictoriu cu SC C.U.P. RA Focșani și Primăria

Focșani au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea

dispoziției nr. 13008 din 14 august 2008 prin care se propune acordarea de

despăgubiri pentru imobilul construcție demolată și teren în suprafață de 954,3

mp situat în Focșani și sa se dispună restituirea în natură a suprafeței de 530

mp situat în Focșani jud. Vrancea.

A mai solicitai să se dispună

obligarea Primăriei Focșani la restituirea în natură a diferenței de 250 mp

teren din proprietatea autorului lor V.G., căruia i-au fost expropriați în

realitate 700 mp teren.

In motivare au arătat că în calitate

de moștenitori ai autorului sus citat au dreptul la restituirea în natură și a

acestei diferenței de 250 mp teren.

La termenul din data de 27 noiembrie

2008 contestatorii au arătat că solicită restituirea în natură și a diferenței

de 250 mp. situație în care față de această precizare, instanța constată că

obiectul contestației îl constituie restituirea suprafeței de teren de mai sus.

Prin sentința civilă nr. 190 din 12 martie 2009

Tribunalul Vrancea a admis contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001

de contestatorii V.P., V.A. și V.V. în contradictoriu cu Primăria Mun. Focșani

și SC C.U.P. RA Focșani.

A constatat dreptul contestatorilor

la măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru suprafața

de 250 mp teren livadă situat în Focșani.

S-a reținut în motivarea sentinței

că din înscrisul prezentat de contestatori procesul verbal din 25 iunie 1980 al

consiliului Popular jud. Vrancea - rezultă ca s-a preluat de la V.G. și V.A. o

locuință din cărămidă, beci și gard împrejmuitor, teren construcții de 200 mp,

teren arabil în suprafață de 250 mp.

Fiind că vechiul amplasament nu este

liber reclamanții contestatori au optat pentru despăgubiri în ceea ce privește

suprafața de 250 mp ce nu le-a fost restituită în natură prin dispoziția nr.

13008 din 14 august 2008 a Primăriei Mun. Focșani.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Primăria Mun. Focșani, SC C.U.P. SA Focșani și contestatorii V.P.,

V.A. și V.V.

Pârâta Primăria Mun. Focșani critică

sentința pentru nelegalitate întrucât s-au acordat despăgubiri pentru suprafața

de 250 mp livadă deși prin notificare contestatorii solicitaseră doar

restituirea în natură a suprafeței de 1484,37 mp cerere soluționată prin

dispoziția 13008/2009 prin care s-a dispus restituirea în natură a suprafeței

de 530 mp și o valoare de despăgubiri pentru teren în suprafață de 934 mp.

SC C.U.P. SA Focșani critică

sentința pronunțată de instanța de fond sub aspectul greșitei rețineri a

calității procesuale pasive întrucât imobilul nu se găsește în patrimoniul

acestei societăți iar contestatorii au atacat dispoziția emisă de Primăria Mun.

Focșani.

Contestatorii V.P., V.A. și V.V.

critică hotărârea instanței de fond întrucât nu s-a admis proba cu o

contraexpertiză în raport de neclaritățile constatate în raportul de expertiză

efectuat de expert C.D.

Apelurile declarate sunt nefondate.

În ceea ce privește motivul de apel

invocat de pârâta Primăria Mun. Focșani contestatorii au făcut dovada cu

procesul verbal din 25 iunie 1980- filele 16 - 17 dosar fond că numiților V.G.

și A. li s-a expropriat și suprafața de 250 mp livadă, care nu a tăcut inițial

obiectul notificării soluționate prin dispoziția 13008 din 14 august 2008.

Potrivit H.G. nr. 890/2005 în art.

11 pct. 8 se prevede că, în cazul în care după înregistrarea cererii fostul

proprietar, prezintă probe doveditoare înainte de punerea în posesie pentru

suprafețe mai mari avute în proprietate, reconstituirea se face pentru întreaga

suprafață dovedită.

Identificarea acestei suprafețe de

teren, nu a fost posibilă așa cum se precizează în raportul de expertiză

efectuat de expert C.D., motiv pentru care, contestatorii au optat pentru acordarea

de despăgubiri.

În ceea ce privește apelul declarat

de C.U.P. RA Focșani, așa cum rezultă din adresa nr. 10085 din 28 mai 2001 (fila

51 dosar fond) evaluarea despăgubirilor cuvenite pentru terenul în suprafață de

1484,37 mp situat în Focșani, fostă proprietate V.G. și V.A. a fost făcută

conform Decretelor nr. 510/1969, 105/1079, 147/1080 și 467/1979, societatea

precizând că deține o parte din arhiva decretelor de expropriere la care face

referire Legea nr. 10/2001.

Așa cum rezultă din dispozitivul sentinței

pronunțate de instanța de fond pârâta SC C.U.P. RA Focșani nu este obligată la

despăgubiri către contestatori câtă vreme se reține că obiectul contestației se

referă la dispoziția 13008 din 14 august 2008 emisă de Primăria Mun. Focșani.

La fond respectiva societate nu a

invocat lipsa calității procesuale pasive, astfel încât instanța nu s-a

pronunțat, constatând doar suprafața 250 mp care nu a fost inițial trecută în

notificarea soluționată de Primăria Mun. Focșani.

În ceea ce privește apelul contestatorilor

acesta este nefondat întrucât se referă la neclarități din raportul de

expertiză efectuat de expert C.D. pentru suprafața de teren restituită în

natură.

Cum din cuprinsul contestației

formulate împotriva dispoziției 13008 din 14 august 2008 a Primăriei Mun.

Focșani nu rezultă și nemulțumiri legate de suprafața restituită în natură

respectiv 530 mp situată în Focșani, apelul vizând constatările expertizei în

legătură cu această suprafață, nu este fondat.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Primăria Municipiului

Focșani.

Criticile formulate prin motivele de

recurs vizează, în esență, următoarele aspecte:

Prin hotărârile pronunțate,

instanțele anterioare au acordat mai mult decât s-a cerut, prin faptul că,

notificatorii și-au completat notificarea ulterior depunerii prin executorul

judecătoresc, prin cereri succesive, motivându-și dreptul de proprietate cu un

proces-verbal încheiat în anul 1980, care nu reprezintă un act translativ de

proprietate direct, așa cum prevede legea specială aplicabilă în cauză.

Hotărârea instanței de apel este

nelegală, în ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 250 mp

teren, având în vedere faptul că notificarea acestora a fost formulată doar

pentru suprafața de 1484,37 mp teren, asupra căruia s-a pronunțat entitatea

învestită prin dispoziția motivată a primarului nr. 13008/2009, contestată în

prezenta caută.

În recurs, intimatul-reclamant V.P. a

formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat

pentru considerentele expuse în cuprinsul acestei cereri.

Examinând recursul prin prisma

criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și având în

vedere motivele de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile

art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru

considerentele ce succed:

Susținerea recurentei-pârâte că,

hotărârea instanței de apel este nelegală, în ceea ce privește acordarea de

despăgubiri pentru suprafața de 250 mp teren, instanța acordând mai mult decât

s-a cerut, deoarece notificatorii și-au completat notificarea ulterior

depunerii prin executorul judecătoresc, cu privire la această suprafață, nu

poate fi primită.

În primul rând, motivul de

nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., respectiv „dacă

instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”, nu este

incident, întrucât, în speță, nu se pune problema ca instanța să se fi

pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.

Prin contestația formulată împotriva

Dispoziției nr. 13008 din 14 august 2008 emisă de Primăria Municipiului

Focșani, intimații-contestatori au solicitat, pe lângă anularea acestei

dispoziții și obligarea autorităților locale, în temeiul Legii nr. 10/2001, la

restituirea diferenței de 250 mp teren din proprietate V.G., întrucât,

autorului acestora i-au fost expropriați, în realitate, 700 mp.

Prin urmare, instanțele anterioare

au respectat atât principiul disponibilității părților, cât și obligațiile ce

le incumbă de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății.

În ceea ce privește susținerea că,

notificatorii și-au completat notificarea ulterior depunerii prin executorul

judecătoresc, motivându-și dreptul de proprietate cu un proces-verbal din 25 iunie

1980, care nu reprezintă un act translativ de proprietate, în sensul legii,

Curtea o privește ca fiind neîntemeiată.

În acest sens, reține că în

jurisprudența creată în aplicarea Legii nr. 10/2001 s-a statuat că entitatea

investită cu soluționarea notificării are obligația să ia în considerare toate

actele depuse până la data emiterii dispoziției motivate, iar stabilirea

momentului până la care, în etapa procedurii administrative, persoana

îndreptățită poate să depună actele doveditoare, nu limitează posibilitatea

instanței, investită cu acțiunea întemeiată pe art. 26 din lege, de a soluționa

procesul, în cadrul procedurii judiciare numai pe baza înscrisurilor anterior

invocate.

Stabilirea obligației pentru

instanță de a soluționa pricina doar pe baza înscrisurilor depuse în etapa

anterioară demersului judiciar ar avea ca efect îngrădirea accesului la

justiție, recunoscut prin art. 21 din Constituție și a dreptului la un proces

echitabil, consacrat prin același text și recunoscut părților prin art. 6 din C.E.D.O.

Prin urmare, în mod corect hotărârea

atacată a fost păstrată sentința apelată, pronunțată de instanța de fond cu

luarea în considerare a procesului-verbal din 25 iunie 1980 care a fost găsit

de către intimații-reclamanți ulterior formulării notificării în temeiul Legii

nr. 10/2001. În această materie, ce vizează retrocedarea imobilelor preluate în

mod abuziv, în privința dovedirii dreptului de proprietate important este de

stabilit dacă bunul solicitat a aparținut autorului reclamanților.

Or, din procesul-verbal menționat,

coroborat cu înscrisurile depuse la dosar, rezultă că intimații-reclamanți au

făcut dovada că autorul lor, V.G., a avut în proprietate teren în suprafață de

250 mp situat în orașul Focșani, județul Vâlcea, preluat de către stat în baza

Decretului C.S. al R.S.R. nr. 147 din 5 mai 1980.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâta Primăria municipiului Focșani împotriva deciziei nr. 275/A din 13

octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

mai 2010.