ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3156/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 190 din 12 martie 2009, Tribunalul Vrancea, secția civilă, a admis contestația formulată în temeiul Legii 10/2001 de contestatorii V.P., V.A. și V.V., în contradictoriu cu intimații: SC C.U.P. RA și Primăria Focșani. S-a constatat dreptul contestatorilor la măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru suprafața de 250 mp teren livadă, situat în Focșani. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la nr. 3971/91/2008 reclamanții V.P., V.A. și V.V. în contradictoriu cu SC C.U.P.

RA Focșani și primăria Focșani au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea dispoziției nr. 13008 din 14 august 2008 prin care se propune acordarea de despăgubiri pentru imobilul construcție demolată și teren în suprafață de 954,3 mp situat în Focșani și să se dispună restituirea în natură a suprafeței de 530 mp situat în Focșani jud. Vrancea. A mai solicitat să se dispună obligarea Primăriei Focșani la restituirea în natură a diferenței de 250 mp teren din proprietatea autorului lor V.G., căruia i-au fost expropriați în realitate 700 mp teren. In motivare au arătat că în calitate de moștenitori ai autorului sus citat au dreptul la restituirea în natură și a acestei diferenței de 250 mp teren.

La termenul din data de 27 noiembrie 2008 contestatorii au arătat că solicită restituirea în natură și a diferenței de 250 mp, situație în care față de această precizare, instanța constată ca obiectul contestației îl constituie restituirea suprafeței de teren de mai sus. Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele: Prin dispoziția nr. 13008 din 14 august 2008 emisă de Primăria mun. Focșani s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul construcție demolată și teren în suprafață de 954,3 mp situat în Focșani și restituirea în natură a suprafeței de 530 mp situat în Focșani jud. Vrancea. Din cuprinsul dispoziției rezultă că s-a formulat notificare de către reclamanți pentru suprafața de 1484,37 mp teren și construcții situat în Focșani, care a fost preluat în mod abuziv de la autorul reclamanților V.G.

Prin procesul verbal din data de 25 iunie 1980 s-a preluat de la V.G. și V.A. (poziția 34 filele 16,17 din dosar) în baza Decretelor nr. 223/1974 și 467/1979 și a Legii nr. 4/1974 următoarele bunuri imobile: - o locuință din cărămidă, un beci și gard împrejmuitor și teren construcții în suprafață de 200 mp, teren arabil în suprafață de 250 mp și livadă în suprafață de 250 mp. Din înscrisurile existente la dosarul cauzei respectiv adeverința nr. 1085 din 28 august 2001 coroborată cu procesul verbal de mai sus rezultă că, fosta proprietate a def. V.G. și A. s-au expropriat în baza Decretelor nr. 510/1969, 105/1979 și 147/1980 următoarele suprafețe de teren: - în baza Decretului nr. 510/1969 suprafața de 487,37 mp teren - în baza Decretului nr. 105/1979 suprafața de 547 mp teren și parțial construcții - în baza Decretului nr. 147/1980 suprafața de 457 mp teren și încă 250 mp teren.

Notificarea a fost formulată și a fost soluționată de către primărie pentru suprafața de 1484,37 mp, fără a se lua în calcul și suprafața de 250 mp care rezultă din adresa de mai sus și din procesul verbal de evaluare din 25 iunie 1980. Înscrisul din 25 iunie 1980 a fost găsit de către reclamanți ulterior formulării notificării, situație în care instanța consideră că notificarea vizează terenul și construcția, fostă proprietate a def. V.G. și A., neavând importanță faptul că reclamanții nu au cunoscut la momentul formulării notificării întinderea exactă a terenului preluat. In această situație se constată că există notificare și pentru suprafața de 250 mp teren. Având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că autorii reclamanților au avut în proprietate și suprafața de 250 mp teren, instanța constată că aceștia au dreptul la restituirea acestui imobil.

Din raportul de expertiză ing. C.D. rezultă că nu ar fi posibilă din punct de vedere tehnic identificarea acestei suprafețe de teren. La termenul din data de 12 martie 2009 reclamanții au arătat că înțeleg să solicite despăgubiri pentru diferența de 250 mp. Având în vedere că vechiul amplasament nu este liber și că reclamanții au optat pentru despăgubiri, instanța constată ca întemeiată contestația urmând a fi admisă. Drept consecință, în baza disp. art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 va constata că reclamanții contestatori au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent constând despăgubiri pentru suprafața de 250 mp livadă situată în Focșani. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții care, prin decizia civilă nr. 275A din 13 octombrie 2009 Curtea de Apel Galați, secția civilă, le-a respins ca nefondate având în vedere următoarele: Prin cererea înregistrată la nr. 3971/91/2008 reclamanții V.P., V.A.

și V.V. în contradictoriu cu SC C.U.P. RA Focșani și Primăria Focșani au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea dispoziției nr. 13008 din 14 august 2008 prin care se propune acordarea de despăgubiri pentru imobilul construcție demolată și teren în suprafață de 954,3 mp situat în Focșani și sa se dispună restituirea în natură a suprafeței de 530 mp situat în Focșani jud. Vrancea. A mai solicitai să se dispună obligarea Primăriei Focșani la restituirea în natură a diferenței de 250 mp teren din proprietatea autorului lor V.G., căruia i-au fost expropriați în realitate 700 mp teren. In motivare au arătat că în calitate de moștenitori ai autorului sus citat au dreptul la restituirea în natură și a acestei diferenței de 250 mp teren.

La termenul din data de 27 noiembrie 2008 contestatorii au arătat că solicită restituirea în natură și a diferenței de 250 mp. situație în care față de această precizare, instanța constată că obiectul contestației îl constituie restituirea suprafeței de teren de mai sus. Prin sentința civilă nr. 190 din 12 martie 2009 Tribunalul Vrancea a admis contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de contestatorii V.P., V.A. și V.V. în contradictoriu cu Primăria Mun. Focșani și SC C.U.P. RA Focșani. A constatat dreptul contestatorilor la măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru suprafața de 250 mp teren livadă situat în Focșani. S-a reținut în motivarea sentinței că din înscrisul prezentat de contestatori procesul verbal din 25 iunie 1980 al consiliului Popular jud. Vrancea - rezultă ca s-a preluat de la V.G.

și V.A. o locuință din cărămidă, beci și gard împrejmuitor, teren construcții de 200 mp, teren arabil în suprafață de 250 mp. Fiind că vechiul amplasament nu este liber reclamanții contestatori au optat pentru despăgubiri în ceea ce privește suprafața de 250 mp ce nu le-a fost restituită în natură prin dispoziția nr. 13008 din 14 august 2008 a Primăriei Mun. Focșani. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Primăria Mun. Focșani, SC C.U.P. SA Focșani și contestatorii V.P., V.A. și V.V. Pârâta Primăria Mun. Focșani critică sentința pentru nelegalitate întrucât s-au acordat despăgubiri pentru suprafața de 250 mp livadă deși prin notificare contestatorii solicitaseră doar restituirea în natură a suprafeței de 1484,37 mp cerere soluționată prin dispoziția 13008/2009 prin care s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 530 mp și o valoare de despăgubiri pentru teren în suprafață de 934 mp.

SC C.U.P. SA Focșani critică sentința pronunțată de instanța de fond sub aspectul greșitei rețineri a calității procesuale pasive întrucât imobilul nu se găsește în patrimoniul acestei societăți iar contestatorii au atacat dispoziția emisă de Primăria Mun. Focșani. Contestatorii V.P., V.A. și V.V. critică hotărârea instanței de fond întrucât nu s-a admis proba cu o contraexpertiză în raport de neclaritățile constatate în raportul de expertiză efectuat de expert C.D. Apelurile declarate sunt nefondate. În ceea ce privește motivul de apel invocat de pârâta Primăria Mun. Focșani contestatorii au făcut dovada cu procesul verbal din 25 iunie 1980- filele 16 - 17 dosar fond că numiților V.G. și A. li s-a expropriat și suprafața de 250 mp livadă, care nu a tăcut inițial obiectul notificării soluționate prin dispoziția 13008 din 14 august 2008. Potrivit H.G.

nr. 890/2005 în art. 11 pct. 8 se prevede că, în cazul în care după înregistrarea cererii fostul proprietar, prezintă probe doveditoare înainte de punerea în posesie pentru suprafețe mai mari avute în proprietate, reconstituirea se face pentru întreaga suprafață dovedită. Identificarea acestei suprafețe de teren, nu a fost posibilă așa cum se precizează în raportul de expertiză efectuat de expert C.D., motiv pentru care, contestatorii au optat pentru acordarea de despăgubiri. În ceea ce privește apelul declarat de C.U.P. RA Focșani, așa cum rezultă din adresa nr. 10085 din 28 mai 2001 (fila 51 dosar fond) evaluarea despăgubirilor cuvenite pentru terenul în suprafață de 1484,37 mp situat în Focșani, fostă proprietate V.G.

și V.A. a fost făcută conform Decretelor nr. 510/1969, 105/1079, 147/1080 și 467/1979, societatea precizând că deține o parte din arhiva decretelor de expropriere la care face referire Legea nr. 10/2001. Așa cum rezultă din dispozitivul sentinței pronunțate de instanța de fond pârâta SC C.U.P. RA Focșani nu este obligată la despăgubiri către contestatori câtă vreme se reține că obiectul contestației se referă la dispoziția 13008 din 14 august 2008 emisă de Primăria Mun. Focșani. La fond respectiva societate nu a invocat lipsa calității procesuale pasive, astfel încât instanța nu s-a pronunțat, constatând doar suprafața 250 mp care nu a fost inițial trecută în notificarea soluționată de Primăria Mun.

Focșani. În ceea ce privește apelul contestatorilor acesta este nefondat întrucât se referă la neclarități din raportul de expertiză efectuat de expert C.D. pentru suprafața de teren restituită în natură. Cum din cuprinsul contestației formulate împotriva dispoziției 13008 din 14 august 2008 a Primăriei Mun. Focșani nu rezultă și nemulțumiri legate de suprafața restituită în natură respectiv 530 mp situată în Focșani, apelul vizând constatările expertizei în legătură cu această suprafață, nu este fondat. Împotriva deciziei pronunțate în apel, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Primăria Municipiului Focșani.

Criticile formulate prin motivele de recurs vizează, în esență, următoarele aspecte: Prin hotărârile pronunțate, instanțele anterioare au acordat mai mult decât s-a cerut, prin faptul că, notificatorii și-au completat notificarea ulterior depunerii prin executorul judecătoresc, prin cereri succesive, motivându-și dreptul de proprietate cu un proces-verbal încheiat în anul 1980, care nu reprezintă un act translativ de proprietate direct, așa cum prevede legea specială aplicabilă în cauză. Hotărârea instanței de apel este nelegală, în ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 250 mp teren, având în vedere faptul că notificarea acestora a fost formulată doar pentru suprafața de 1484,37 mp teren, asupra căruia s-a pronunțat entitatea învestită prin dispoziția motivată a primarului nr. 13008/2009, contestată în prezenta caută.

În recurs, intimatul-reclamant V.P. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat pentru considerentele expuse în cuprinsul acestei cereri. Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și având în vedere motivele de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele ce succed: Susținerea recurentei-pârâte că, hotărârea instanței de apel este nelegală, în ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 250 mp teren, instanța acordând mai mult decât s-a cerut, deoarece notificatorii și-au completat notificarea ulterior depunerii prin executorul judecătoresc, cu privire la această suprafață, nu poate fi primită.

În primul rând, motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., respectiv „dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”, nu este incident, întrucât, în speță, nu se pune problema ca instanța să se fi pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut. Prin contestația formulată împotriva Dispoziției nr. 13008 din 14 august 2008 emisă de Primăria Municipiului Focșani, intimații-contestatori au solicitat, pe lângă anularea acestei dispoziții și obligarea autorităților locale, în temeiul Legii nr. 10/2001, la restituirea diferenței de 250 mp teren din proprietate V.G., întrucât, autorului acestora i-au fost expropriați, în realitate, 700 mp. Prin urmare, instanțele anterioare au respectat atât principiul disponibilității părților, cât și obligațiile ce le incumbă de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății.

În ceea ce privește susținerea că, notificatorii și-au completat notificarea ulterior depunerii prin executorul judecătoresc, motivându-și dreptul de proprietate cu un proces-verbal din 25 iunie 1980, care nu reprezintă un act translativ de proprietate, în sensul legii, Curtea o privește ca fiind neîntemeiată. În acest sens, reține că în jurisprudența creată în aplicarea Legii nr. 10/2001 s-a statuat că entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația să ia în considerare toate actele depuse până la data emiterii dispoziției motivate, iar stabilirea momentului până la care, în etapa procedurii administrative, persoana îndreptățită poate să depună actele doveditoare, nu limitează posibilitatea instanței, investită cu acțiunea întemeiată pe art. 26 din lege, de a soluționa procesul, în cadrul procedurii judiciare numai pe baza înscrisurilor anterior invocate.

Stabilirea obligației pentru instanță de a soluționa pricina doar pe baza înscrisurilor depuse în etapa anterioară demersului judiciar ar avea ca efect îngrădirea accesului la justiție, recunoscut prin art. 21 din Constituție și a dreptului la un proces echitabil, consacrat prin același text și recunoscut părților prin art. 6 din C.E.D.O. Prin urmare, în mod corect hotărârea atacată a fost păstrată sentința apelată, pronunțată de instanța de fond cu luarea în considerare a procesului-verbal din 25 iunie 1980 care a fost găsit de către intimații-reclamanți ulterior formulării notificării în temeiul Legii nr. 10/2001. În această materie, ce vizează retrocedarea imobilelor preluate în mod abuziv, în privința dovedirii dreptului de proprietate important este de stabilit dacă bunul solicitat a aparținut autorului reclamanților.

Or, din procesul-verbal menționat, coroborat cu înscrisurile depuse la dosar, rezultă că intimații-reclamanți au făcut dovada că autorul lor, V.G., a avut în proprietate teren în suprafață de 250 mp situat în orașul Focșani, județul Vâlcea, preluat de către stat în baza Decretului C.S. al R.S.R. nr. 147 din 5 mai 1980.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Focșani împotriva deciziei nr. 275/A din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2010.