ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5487/2010

Asupra recursului de

față, constată:

Judecata în primă instanță

Prin acțiunea înregistrată la 20 februarie 2009, reclamanții

C.S., C.M., G.B. au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Focșani,

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe pârâtă

să emită dispoziția prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul casă din ,

Focșani, județul Vrancea pentru care au formulat notificarea nr. 2219 din 24

aprilie 2001.

Prin sentința civilă nr. 224 din 24 martie 2009, Tribunalul

Vrancea, secția civilă, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut

următoarele:

Reclamanții au înregistrat la data de 24 aprilie 2001

notificarea nr. 2219, atât pentru suprafața de 358 mp teren intravilan

expropriat prin Decretul nr. 106/1983, cât și pentru imobilul - casă de locuit,

care a fost demolat.

Entitatea învestită a răspuns reclamanților cu adresa nr. 69106

din 5 decembrie 2006 că va proceda la emiterea dispoziției motivate în cel mai

scurt timp posibil pentru imobilul casă și teren expropriate.

Într-o corespondență purtată cu Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților pârâta a arătat că pentru imobilul notificat de

reclamanți dosarul a fost soluționat și transmis instituției ierarhic

superioare, conform procesului-verbal de predare-primire nr. 08480 din 10 iulie

2008.

Prin dispoziția nr. 10756 din 8 februarie 2008 pârâta a

propus motivat acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanților pentru

imobilul-teren în suprafață de 107 mp, care nu poate fi restituit în natură.

Prin urmare, pentru imobilul-casă de locuit demolat, care a

făcut obiect al notificării, pârâta, în calitate de entitate învestită cu

soluționarea, acesteia nu a emis nici până la această dată dispoziția motivată

de acordare de despăgubiri.

În drept, tribunalul a reținut aplicabilitatea art. 23 din

Legea nr. 10/2001.

Judecata în apel

Prin decizia civilă nr. 268 din 7 octombrie 2009 Curtea de

Apel Galați, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pâârtă împotriva

sentinței.

Pentru a pronunța această decizie curtea de apel a reținut

aceeași situație de fapt și de drept ca și prima instanță în sensul că, deși

printr-o corespondență din 5 decembrie 2007 și 20 iunie 2008 pârâta a arătat că

va emite o dispoziție pentru soluționarea notificării având ca obiect imobilul

casă și diferența de teren, prin dispoziția nr.10756 emisă la 8 februarie 2008 a propus acordarea de despăgubiri doar pentru imobilul teren în suprafață de 107 mp.

Întrucât a omis să se pronunțe și cu privire la imobilul

casă de locuit, în mod egal prima instanță a admis acțiunea reclamanților.

Judecata în recurs

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, invocând în

drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii pârâta susține următoarele:

Prin notificarea nr. 2219 din 24 aprilie 2001, reclamanții

au solicitat „restituirea în natură a suprafeței de 358 mp sau despăgubiri la

valoarea de circulație așa cum prevede legea”.

În soluționarea acestei notificări Primarul municipiului

Focșani a emis dispoziția nr. 230/2002, prin care a restituit în natură

imobilul teren în suprafață de 251 mp și ulterior dispoziția nr. 10756 din 8

februarie 2008, prin care a propus acordarea de despăgubiri bănești pentru

terenul în suprafață de 107 mp, din totalul de 358 mp, care nu a putut fi restituit

în natură.

Prin urmare, notificarea a fost soluționată în întregime,

motiv pentru care dosarul cuprinzând documentația aferentă a fost înaintat

către A.N.R.P. prin procesul verbal de predare-primire nr. 08480 din 10 iulie

2008.

Mai mult, dacă notificarea a fost soluționată parțial,

reclamanții aveau la dispoziție termenul prevăzut de legea specială pentru a

contesta actul emis și sub aspectul solicitărilor ce fac obiectul acțiunii de

față.

Întrucât reclamanții nu au contestat dispoziția emisă,

pentru a evita excepția de tardivitate a contestației ce s-ar fi putut invoca,

au apelat la formularea unei acțiuni în obligație de a face, soluție care este

inadmisibilă.

Recurenta solicită admiterea recursului, iar pe fond

respingerea acțiunii ca nefondată.

Intimații au depus la dosar întâmpinare, solicitând

respingerea recursului ca nefondat și arătând că:

Chiar dacă formularea finală a notificării făcea trimitere

doar la suprafața de teren, în cuprinsul acesteia s-a făcut vorbire și de casa

demolată, astfel încât clauza privind solicitarea de despăgubiri trebuie

interpretată conform art. 978 C. civ. în sensul în care poate avea un efect.

Mai mult, chiar pârâta a menționat în adresa nr. 69106/2006

că va emite dispoziție pentru casă și teren.

Recursul este fondat în limitele și pentru motivele ce se

vor arăta:

Deși a invocat atât dispozițiile art. 304 pct. 8, cât și

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta nu a dezvoltat separat

cele două motive, iar criticile formulate nu se încadrează în prevederile art. 304

pct. 8 C. proc. civ., referitoare la interpretarea greșită a actului juridic

dedus judecății prin schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia.

În realitate, recurenta este nemulțumită de ceea ce au

reținut instanțele anterioare ca fiind obiectul notificării reclamanților.

În notificare reclamanții arată că au fost proprietarii

imobilului situat în Focșani, care în baza Decretului de expropriere nr. 106/1983

a fost demolat și pentru care la data respectivă au primit despăgubiri o sumă

derizorie atât pentru imobil, cât și pentru suprafața de 358 mp În continuare,

solicită ca în conformitate cu Legea nr. 10/2001 Primăria municipiului Focșani

să dispună restituirea în natură a suprafeței de 385 mp sau despăgubirea la

valoarea de circulație.

Coroborând notificarea cu corespondența purtată de pârâtă cu

reclamanții și cu A.N.R.P., instanțele anterioare au reținut că pârâta s-a

considerat sesizată cu notificare și pentru construcția demolată.

Acest aspect al situației de fapt nu poate fi cenzurat de

instanța de recurs, printr-o reapreciere a probelor, în condițiile în care

dispozițiile art. 304 pct. 11 nu mai sunt în vigoare.

În schimb, critica de nelegalitate formulată în temeiul art.

304 pct. 9 C. proc. civ., privitoare la omisiunea reclamanților de a contesta

în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001 dispoziția emisă ca urmare a

notificării, este fondată.

Astfel, prin dispoziția nr. 10756 din 8 februarie 2008,

Primăria municipiului Focșani a respins cererea de restituire în natură a

terenului în suprafață de 107 mp situat în Focșani, județul Vrancea, și a propus

acordarea de despăgubiri reclamanților pentru terenul imposibil de restituit în

natură, în condițiile Legii nr. 247/2005.

În situația în care reclamanții ar fi considerat că

dispoziția emisă este nelegală sub aspectul refuzului sau omisiunii de a se

propune măsuri reparatorii și pentru construcția demolată, aveau la dispoziție

calea contestației în termen de 30 de zile de la comunicare prevăzută de art. 26

alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Fără a face vorbire despre emiterea acestei dispoziții,

reclamanții au introdus o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea

unei dispoziții cu privire la casa de locuit expropriată și demolată.

Or, o atare acțiune ar fi fost la îndemâna reclamanților - astfel

cum s-a statuat și prin decizia dată în interesul legii nr. XX/2007 de Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, în ipoteza în care entitatea

sesizată cu soluționarea notificării nu ar fi emis nicio dispoziție sau decizie

motivată.

Cum însă pârâta nu s-a aflat într-o astfel de situație, ci a

emis dispoziție în soluționarea notificării, orice nemulțumire a reclamanților

legată de natura sau întinderea măsurilor reparatorii, trebuia valorificată în

procedura contestației reglementată de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Față de cele reținute, în baza art. 312 și art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica decizia.

În baza art. 296 C. proc. civ., va admite apelul declarat de

pârâtă, va schimba sentința tribunalului și va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria municipiului Focșani împotriva deciziei nr. 268/A din 07 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Modifică decizia în sensul că:

Admite apelul declarat de aceeași

pârâtă împotriva sentinței civile nr. 224 din 24 martie 2009 a Tribunalului Vrancea.

Schimbă sentința în sensul că:

Respinge acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 22 ooctombrie 2010.