ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 895/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 895/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

civil de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la nr. 2551/91/2008 reclamanta M.E.S. prin mandatar P.V. a contestat

dispoziția din 4 aprilie 2008 emisă de Primăria mun. Focșani prin care s-a

dispus restituirea în natură numai a suprafeței de 219 mp teren, situat în

Focșani, deși întregul teren ce a fost preluat abuziv de stat este liber și

poate fi retrocedat.

La data de 29

septembrie 2008, reclamanta a formulat precizări la acțiune, solicitând restituirea

în natură și a restului de teren care este liber, de asemenea, pe lângă cea de

219 mp restituită prin dispoziția contestată; restituirea prin echivalent a

diferenței de teren până la suprafața totală a imobilului și care nu ar putea

fi restituită pe vechiul amplasament; acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent pentru construcția demolată compusă din prăvălie, pescărie, birouri,

terasă și depozit de zahăr, 7 camere de locuit și beci, imobil care a fost

proprietatea autorului reclamantei.

S-a susținut prin

precizările formulate, că prin dispoziția contestată pârâta nu a dispus nimic

cu privire la despăgubirile pentru imobilul demolat, învederându-se și faptul

că pe vechiul amplasament mai există liberă și suprafața de 215 mp care poate

fi restituită în natură.

Prin sentința civilă nr.

71 din 27 ianuarie 2009, Tribunalul Vrancea a admis contestația formulată de

contestatoarea M.E.S. prin mandatar P.V., împotriva dispoziției din 4 aprilie 2008

a Primăriei mun. Focșani;

A modificat în parte

dispoziția emisă de pârâtă în sensul că a dispus restituirea în natură către

reclamantă și a suprafeței de teren de150 mp pe vechiul amplasament, situat în Focșani.

A dispus restituirea

prin echivalent a diferenței de teren în suprafață de 691 mp, situată în

Focșani, astfel cum a fost identificată prin expertiza B.I.

S-a dispus acordarea

de măsuri reparatorii în cuantum de 275.701 lei pentru imobilele demolate și

obligarea reclamantei la restituirea despăgubirilor încasate reactualizate la

data de 31 octombrie 2008 în cuantum de 713,22 lei.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că soluția adoptată este în

concordanță cu concluziile celor trei expertize efectuate în cauză (expertiza

topo efectuată de expert Bratu Ionel, expertiza contabilă efectuată de expert B.Ș.

și expertiză de evaluare tehnică a imobilului demolat efectuată de expert G.C.).

S-a apreciat că în

speță sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel Primăria mun. Focșani, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Prin Decizia civilă nr.

216 din 19 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă,

apelul a fost respiuns ca nefondat.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a apreciat că pârâta este în eroare cu privire la așa

zisa neconcordanță între dispoziția emisă pentru soluționarea notificării

formulate și concluziile expertizei topo.

Prin dispoziția

contestată s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 219 mp,

situat în Focșani și acordarea de despăgubiri pentru diferența de teren de 215

mp de la aceeași adresă.

Pe de altă parte,

prin expertiza efectuată de expert B.I. s-a concluzionat că din actul de

vânzare cumpărare din 7 octombrie 1906 al autorilor reclamantei rezultă

dimensiunile terenului, astfel că, s-a stabilit că suprafața totală a acestuia

este de 741 mp, din care i s-a reconstituit o porțiune de doar 219 mp prin

dispoziția emisă de Primăria Mun. Focșani.

Reclamanta a

solicitat cu ocazia efectuării expertizei să i se reconstituie și suprafața de

150 mp pe același amplasament pe poligonul A.E.D.F.G.A. conform schiței anexă,

teren liber de construcții.

Pârâta nu a formulat

obiecțiuni la acest raport de expertiză, astfel că, a fost înlăturat ca

nefondat motivul de apel cu acest obiect.

În ceea ce privește

al doilea motiv de apel, pârâta nu a prezentat documente din care să rezulte că

nu s-a respectat echivalența zonelor în care este situată fosta proprietate

revendicată, cât și cea în care s-a dispus acordarea de teren în compensare.

Harta municipiului

Focșani cu zonele indicate de pârâtă nu este edificatoare în ceea ce privește

susținerea sa cu privire la diferența valorică a suprafețelor de teren situate

în zone diferite (cea a vechiului amplasament și cea în care se află terenul

acordat în compensare).

De altfel, așa cum deja

s-a mai reținut, pârâta nu a formulat obiecțiuni la expertiza efectuată de

expert Bratu Ionel prin care se preciza și valoarea terenului solicitat, comparativ

cu valoarea terenului deținut înainte de demolarea construcției, anume, la intersecția

străzilor.

Și cel de-al treilea

motiv de apel a fost înlăturat ca nefondat, întrucât nu s-a făcut nicio dovadă

din care să rezulte că terenul acordat în compensare, ar face obiectul unor alte

notificări depuse de foștii proprietari.

În termen legal, împotriva

acestei decizii, pârâta a formulat recurs, prevalându-se de dispozițiile art. 304

pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, se arată că intimata a formulat notificare prin care a

solicitat despăgubiri pentru imobilul - casă de locuit, în prezent demolată și

restituirea în natură a terenului aferent ce a fost situat în Focșani.

Din analiza actelor

depuse la dosarul cauzei și anexate notificării, rezultă că terenul ce face

obiectul notificării avea suprafața de 434 mp, respectiv, din certificatul de

moștenitor din 13 octombrie 1977.

Prin urmare,

motivarea atât a instanței de fond cât și cea a instanței de apel cu privire la

întinderea suprafeței de teren notificate ca fiind de 741 mp este neîntemeiată,

după ce se reținuse că în niciunul din cele două acte de vânzare cumpărare nu este

precizată întinderea terenului, ci doar vecinătățile.

Prin dispoziția emisă

s-a restituit în natură suprafața de 219 mp pe vechiul amplasament, prima

instanță i-a acordat și suprafața de 150 mp pe vechiul amplasament, rezultând în

total o suprafața restituită de 369 mp.

Totodată, prin

hotărârea instanței de fond s-au acordat în compensare și 691 mp. Dintr-un

calcul matematic simplu rezultă că pentru suprafața de 65 mp (434 mp - 369 mp) ce

nu s-a restituit în natură pe vechiul amplasament, s-a acordat în compensare o

suprafața de 691 mp, dispoziție pe care recurenta a contestat-o deoarece nu se

respecta echivalența zonelor în care sunt situate atât fosta proprietate, cât și

cea în care terenul este situat terenul cu care este dispusă compensarea.

Instanța de apel nu a

luat în considerare motivația primăriei, considerând că în cauză sunt necesare

documente care să ateste echivalarea contestată, și mai mult decât atât, a considerat

că harta municipiului Focșani cu zonele indicate nu este edificatoare în ceea

ce privește susținerea apelantei.

Recurenta consideră că

suprafața acordată în compensare - 691 mp depășește cu mult echivalentul a 65

mp, diferența nerestituită pe vechiul amplasament. Mai mult, instanța a reținut

în motivarea deciziei faptul că din rapoartele de expertiză efectuate în cauză

rezultă că foștii proprietari ar fi deținut o suprafața de 741 mp, însă în dispozitiv

nu se reține acest lucru și se constată că terenul ce face obiectul notificării

este de 741 mp, iar nu de 434 mp.

Deci, suprafața de

434 mp reținută în actul administrativ a fost menținută de instanța de fond,

drept pentru care, compensarea a 65 mp cu suprafața de 691 mp, nu este

justificată legal.

Pe de altă parte, strada

se afla în zona A, iar strada X afla în zona X, raportul de echivalență fiind

unul de 1:10, în condițiile în care diferența dintre aceste zone este vadul

comercial, iar utilitățile sunt identice.

Recurenta mai arată

că a precizat instanței faptul că alături de proprietatea în cauză se află o

altă proprietate revendicată de foștii proprietari situată pe strada X, care se

află în litigiu, precizare ce nu a fost luată în considerare nici de experții

desemnați în cauză, nici de instanțele de fond și de apel.

Prin omisiunea

expertului de a preciza faptul că alături terenul în cauză se află o

proprietate revendicată aflată pe rolul instanțelor judecătorești, instanța a

fost indusă în eroare în ceea ce privește restituirea pe vechiul amplasament a

poligonului A.E.D.F.G.A. în suprafață de 150 mp.

Intimata reclamantă

nu a formulat întâmpinare la motivele de recurs, depunând însă concluzii scrise

pentru termenul de azi.

În ședința publică de

azi, intimata prin reprezentant a invocat împrejurarea că cele susținute cu

titlu de motive de recurs de către recurentă nu se încadrează în vreuna dintre

ipotezele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., ci se susțin numai

aspecte de netemeinicie a deciziei recurate.

Înalta Curte va

respinge excepția nulității recursului, întrucât cele dezvoltate ca motive de

recurs de către recurentă sunt susceptibile de încadrare în ipoteza greșitei aplicări

a unor dispoziții din legea specială, motiv pentru care, se apreciază că

încadrarea acestora de recurenta însăși în ipoteza art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., este corectă.

Recursul formulat

este nefondat.

În ce privește

întinderea dreptului de proprietate ce a apaținut autorului intimatei

reclamante, instanța de apel a confirmat în mod corect soluția primei instanțe,

constatându-se că s-a depus la dosar actul de proprietate, anume, contractul de

vânzare cumpărare din 24 noiembrie 1920 de fostul Tribunal Putna, în care sunt

menționate dimensiunile laturilor terenului dobândit de autorul reclamantei,

respectiv, de 19 m și 39 m, astfel că expertul topo a determinat aria acestei

suprafețe ca fiind de 741 mp, în aceste limite instanțele de fond soluționând

raportul de restituire.

Prin urmare, nu a

fost necesar a se face aplicarea în cauză a prezumțiilor instituite prin

dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, în partea

referitoare la dovedirea întinderii dreptului de proprietate prin cele

menționate în actul de preluare, în condițiile în care reclamanta însăși a

figurat cu o suprafață de teren de 497 mp expropriată la adresa din Focșani, jud.

Vrancea prin Decretul nr. 492/1978.

Dovada drepptului de

proprietate și a întinderii lui s-a realizat prin contractul de vânzare

cumpărare, act translativ de proprietate, ceea ce constituie proba contrară ce

împiedică aplicarea prezumțiilor consacrate prin textele anterior menționate.

De asemenea, nici

certificatul de moștenitor din 13 octombrie 1977 nu constituie dovadă a

dreptului de proprietate sau a întinderii lui, cum susține recurenta, forța

probantă a acestuia vizând în principal calitatea de moștenitor și cotele

succesorale ca și cu privire la calitatea moștenitorilor de a fi dobândit

bunurile ce constituie masa succesorală, dar nu și cu privire la compunerea

masei succesorale, chiar dacă o menționează.

Prin urmare,

întinderea reală a dreptului de proprietate cu privire la teren este cea

decurgând din contractul de vânzare cumpărare, de 741 mp, iar nu de 434 mp cât

este menționat în certificatul de moștenitor și nici de 497 mp cât apare în

anexa la Decretul de expropriere.

Instanța de apel a

confirmat soluția tribunalului cu privire la restituirea și a unei suprafețe de

150 mp, identificată pe vechiul amplasament ca teren liber prin raportul de

expertiză topo efectuat în cauză, în aplicarea prevederilor art. 11 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, republicată; această suprafață alături de cea de 219 mp

restituită de recurentă prin dispoziția contestată în prezenta cauză, însumează

369 mp, astfel cum corect afirmă recurenta.

Măsura restituirii în

natură neputând fi dispusă decât parțial, reclamanta a solicitat pentru restul

de 372 mp (rezultând din diferența dintre 741 mp și 369 mp), atribuirea unui

teren în compensare, ca tip de măsură reparatorie prin echivalent permisă de

legea specială, prin dispozițiile art. 1 alin. (2).

Acest teren a fost

identificat prin același raport de expertiză, anume o suprafață de 691 mp

situată în Focșani, (conform schiței de la fila 183 dosar fond), în valoare de

183.007 lei, în timp ce terenul nerestituit pe vechiul amplasament a fost

evaluat de același expert la nivelul sumei de 182.971 lei, astfel încât nu se

poate reține susținerea recurentei în sensul atribuirii unui teren de o valoare

mai mare decât cea a vechiului amplasament; este nefondată și susținerea că

pentru o diferență de teren nerestituită de 65 mp, intimata primește o

suprafață de 691 mp, întrucât recurenta obține această diferență pornind de la

premisa greșită a întinderii dreptului de proprietate în limita suprafeței de

437 mp (potrivit certificatului de moștenitor), iar nu de 741 mp, astfel cum reiese

din contractul de vânzare cumpărare.

Pe de altă parte,

recurenta nu a demonstrat în cauză că terenul a cărui restituire a dispus-o

prima instanță (de 150 mp) pe vechiul amplasament face obiectul unor alte

notificări, aceasta limitându-se a face doar simple afirmații fără suport

probator, după cum nici nu s-a opus la acordarea terenului în compensare, prin

susținerea și dovedirea unei situații juridice a acestuia care nu ar permite

acest tip de măsură reparatorie prin echivalent, nu expertul fiind cel care ar

fi trebuit să constate caracterul litigios al terenului, cum greșit susține

recurenta, cu referire la aceeași suprafață de 150 mp restituită de instanță.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat, urmând a se face aplicarea și a

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. pentru cheltuielile de judecată efectuate

de intimată în această etapă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE:

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Focșani, împotriva Deciziei nr.

216 din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Obligă pe recurentă

la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă

M.E.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 februarie 2010.