ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 895/2010

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la nr. 2551/91/2008 reclamanta M.E.S. prin mandatar P.V. a contestat dispoziția din 4 aprilie 2008 emisă de Primăria mun. Focșani prin care s-a dispus restituirea în natură numai a suprafeței de 219 mp teren, situat în Focșani, deși întregul teren ce a fost preluat abuziv de stat este liber și poate fi retrocedat.

La data de 29 septembrie 2008, reclamanta a formulat precizări la acțiune, solicitând restituirea în natură și a restului de teren care este liber, de asemenea, pe lângă cea de 219 mp restituită prin dispoziția contestată; restituirea prin echivalent a diferenței de teren până la suprafața totală a imobilului și care nu ar putea fi restituită pe vechiul amplasament; acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată compusă din prăvălie, pescărie, birouri, terasă și depozit de zahăr, 7 camere de locuit și beci, imobil care a fost proprietatea autorului reclamantei. S-a susținut prin precizările formulate, că prin dispoziția contestată pârâta nu a dispus nimic cu privire la despăgubirile pentru imobilul demolat, învederându-se și faptul că pe vechiul amplasament mai există liberă și suprafața de 215 mp care poate fi restituită în natură.

Prin sentința civilă nr. 71 din 27 ianuarie 2009, Tribunalul Vrancea a admis contestația formulată de contestatoarea M.E.S. prin mandatar P.V., împotriva dispoziției din 4 aprilie 2008 a Primăriei mun. Focșani; A modificat în parte dispoziția emisă de pârâtă în sensul că a dispus restituirea în natură către reclamantă și a suprafeței de teren de150 mp pe vechiul amplasament, situat în Focșani. A dispus restituirea prin echivalent a diferenței de teren în suprafață de 691 mp, situată în Focșani, astfel cum a fost identificată prin expertiza B.I. S-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în cuantum de 275.701 lei pentru imobilele demolate și obligarea reclamantei la restituirea despăgubirilor încasate reactualizate la data de 31 octombrie 2008 în cuantum de 713,22 lei.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că soluția adoptată este în concordanță cu concluziile celor trei expertize efectuate în cauză (expertiza topo efectuată de expert Bratu Ionel, expertiza contabilă efectuată de expert B.Ș. și expertiză de evaluare tehnică a imobilului demolat efectuată de expert G.C.). S-a apreciat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Primăria mun. Focșani, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia civilă nr. 216 din 19 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, apelul a fost respiuns ca nefondat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că pârâta este în eroare cu privire la așa zisa neconcordanță între dispoziția emisă pentru soluționarea notificării formulate și concluziile expertizei topo.

Prin dispoziția contestată s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 219 mp, situat în Focșani și acordarea de despăgubiri pentru diferența de teren de 215 mp de la aceeași adresă. Pe de altă parte, prin expertiza efectuată de expert B.I. s-a concluzionat că din actul de vânzare cumpărare din 7 octombrie 1906 al autorilor reclamantei rezultă dimensiunile terenului, astfel că, s-a stabilit că suprafața totală a acestuia este de 741 mp, din care i s-a reconstituit o porțiune de doar 219 mp prin dispoziția emisă de Primăria Mun. Focșani. Reclamanta a solicitat cu ocazia efectuării expertizei să i se reconstituie și suprafața de 150 mp pe același amplasament pe poligonul A.E.D.F.G.A.

conform schiței anexă, teren liber de construcții. Pârâta nu a formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză, astfel că, a fost înlăturat ca nefondat motivul de apel cu acest obiect. În ceea ce privește al doilea motiv de apel, pârâta nu a prezentat documente din care să rezulte că nu s-a respectat echivalența zonelor în care este situată fosta proprietate revendicată, cât și cea în care s-a dispus acordarea de teren în compensare. Harta municipiului Focșani cu zonele indicate de pârâtă nu este edificatoare în ceea ce privește susținerea sa cu privire la diferența valorică a suprafețelor de teren situate în zone diferite (cea a vechiului amplasament și cea în care se află terenul acordat în compensare).

De altfel, așa cum deja s-a mai reținut, pârâta nu a formulat obiecțiuni la expertiza efectuată de expert Bratu Ionel prin care se preciza și valoarea terenului solicitat, comparativ cu valoarea terenului deținut înainte de demolarea construcției, anume, la intersecția străzilor. Și cel de-al treilea motiv de apel a fost înlăturat ca nefondat, întrucât nu s-a făcut nicio dovadă din care să rezulte că terenul acordat în compensare, ar face obiectul unor alte notificări depuse de foștii proprietari. În termen legal, împotriva acestei decizii, pârâta a formulat recurs, prevalându-se de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că intimata a formulat notificare prin care a solicitat despăgubiri pentru imobilul - casă de locuit, în prezent demolată și restituirea în natură a terenului aferent ce a fost situat în Focșani.

Din analiza actelor depuse la dosarul cauzei și anexate notificării, rezultă că terenul ce face obiectul notificării avea suprafața de 434 mp, respectiv, din certificatul de moștenitor din 13 octombrie 1977. Prin urmare, motivarea atât a instanței de fond cât și cea a instanței de apel cu privire la întinderea suprafeței de teren notificate ca fiind de 741 mp este neîntemeiată, după ce se reținuse că în niciunul din cele două acte de vânzare cumpărare nu este precizată întinderea terenului, ci doar vecinătățile. Prin dispoziția emisă s-a restituit în natură suprafața de 219 mp pe vechiul amplasament, prima instanță i-a acordat și suprafața de 150 mp pe vechiul amplasament, rezultând în total o suprafața restituită de 369 mp.

Totodată, prin hotărârea instanței de fond s-au acordat în compensare și 691 mp. Dintr-un calcul matematic simplu rezultă că pentru suprafața de 65 mp (434 mp - 369 mp) ce nu s-a restituit în natură pe vechiul amplasament, s-a acordat în compensare o suprafața de 691 mp, dispoziție pe care recurenta a contestat-o deoarece nu se respecta echivalența zonelor în care sunt situate atât fosta proprietate, cât și cea în care terenul este situat terenul cu care este dispusă compensarea. Instanța de apel nu a luat în considerare motivația primăriei, considerând că în cauză sunt necesare documente care să ateste echivalarea contestată, și mai mult decât atât, a considerat că harta municipiului Focșani cu zonele indicate nu este edificatoare în ceea ce privește susținerea apelantei.

Recurenta consideră că suprafața acordată în compensare - 691 mp depășește cu mult echivalentul a 65 mp, diferența nerestituită pe vechiul amplasament. Mai mult, instanța a reținut în motivarea deciziei faptul că din rapoartele de expertiză efectuate în cauză rezultă că foștii proprietari ar fi deținut o suprafața de 741 mp, însă în dispozitiv nu se reține acest lucru și se constată că terenul ce face obiectul notificării este de 741 mp, iar nu de 434 mp. Deci, suprafața de 434 mp reținută în actul administrativ a fost menținută de instanța de fond, drept pentru care, compensarea a 65 mp cu suprafața de 691 mp, nu este justificată legal. Pe de altă parte, strada se afla în zona A, iar strada X afla în zona X, raportul de echivalență fiind unul de 1:10, în condițiile în care diferența dintre aceste zone este vadul comercial, iar utilitățile sunt identice.

Recurenta mai arată că a precizat instanței faptul că alături de proprietatea în cauză se află o altă proprietate revendicată de foștii proprietari situată pe strada X, care se află în litigiu, precizare ce nu a fost luată în considerare nici de experții desemnați în cauză, nici de instanțele de fond și de apel. Prin omisiunea expertului de a preciza faptul că alături terenul în cauză se află o proprietate revendicată aflată pe rolul instanțelor judecătorești, instanța a fost indusă în eroare în ceea ce privește restituirea pe vechiul amplasament a poligonului A.E.D.F.G.A. în suprafață de 150 mp. Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare la motivele de recurs, depunând însă concluzii scrise pentru termenul de azi.

În ședința publică de azi, intimata prin reprezentant a invocat împrejurarea că cele susținute cu titlu de motive de recurs de către recurentă nu se încadrează în vreuna dintre ipotezele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., ci se susțin numai aspecte de netemeinicie a deciziei recurate. Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, întrucât cele dezvoltate ca motive de recurs de către recurentă sunt susceptibile de încadrare în ipoteza greșitei aplicări a unor dispoziții din legea specială, motiv pentru care, se apreciază că încadrarea acestora de recurenta însăși în ipoteza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este corectă. Recursul formulat este nefondat.

În ce privește întinderea dreptului de proprietate ce a apaținut autorului intimatei reclamante, instanța de apel a confirmat în mod corect soluția primei instanțe, constatându-se că s-a depus la dosar actul de proprietate, anume, contractul de vânzare cumpărare din 24 noiembrie 1920 de fostul Tribunal Putna, în care sunt menționate dimensiunile laturilor terenului dobândit de autorul reclamantei, respectiv, de 19 m și 39 m, astfel că expertul topo a determinat aria acestei suprafețe ca fiind de 741 mp, în aceste limite instanțele de fond soluționând raportul de restituire.

Prin urmare, nu a fost necesar a se face aplicarea în cauză a prezumțiilor instituite prin dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, în partea referitoare la dovedirea întinderii dreptului de proprietate prin cele menționate în actul de preluare, în condițiile în care reclamanta însăși a figurat cu o suprafață de teren de 497 mp expropriată la adresa din Focșani, jud. Vrancea prin Decretul nr. 492/1978. Dovada drepptului de proprietate și a întinderii lui s-a realizat prin contractul de vânzare cumpărare, act translativ de proprietate, ceea ce constituie proba contrară ce împiedică aplicarea prezumțiilor consacrate prin textele anterior menționate.

De asemenea, nici certificatul de moștenitor din 13 octombrie 1977 nu constituie dovadă a dreptului de proprietate sau a întinderii lui, cum susține recurenta, forța probantă a acestuia vizând în principal calitatea de moștenitor și cotele succesorale ca și cu privire la calitatea moștenitorilor de a fi dobândit bunurile ce constituie masa succesorală, dar nu și cu privire la compunerea masei succesorale, chiar dacă o menționează. Prin urmare, întinderea reală a dreptului de proprietate cu privire la teren este cea decurgând din contractul de vânzare cumpărare, de 741 mp, iar nu de 434 mp cât este menționat în certificatul de moștenitor și nici de 497 mp cât apare în anexa la Decretul de expropriere.

Instanța de apel a confirmat soluția tribunalului cu privire la restituirea și a unei suprafețe de 150 mp, identificată pe vechiul amplasament ca teren liber prin raportul de expertiză topo efectuat în cauză, în aplicarea prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată; această suprafață alături de cea de 219 mp restituită de recurentă prin dispoziția contestată în prezenta cauză, însumează 369 mp, astfel cum corect afirmă recurenta.

Măsura restituirii în natură neputând fi dispusă decât parțial, reclamanta a solicitat pentru restul de 372 mp (rezultând din diferența dintre 741 mp și 369 mp), atribuirea unui teren în compensare, ca tip de măsură reparatorie prin echivalent permisă de legea specială, prin dispozițiile art. 1 alin. (2). Acest teren a fost identificat prin același raport de expertiză, anume o suprafață de 691 mp situată în Focșani, (conform schiței de la fila 183 dosar fond), în valoare de 183.007 lei, în timp ce terenul nerestituit pe vechiul amplasament a fost evaluat de același expert la nivelul sumei de 182.971 lei, astfel încât nu se poate reține susținerea recurentei în sensul atribuirii unui teren de o valoare mai mare decât cea a vechiului amplasament; este nefondată și susținerea că pentru o diferență de teren nerestituită de 65 mp, intimata primește o suprafață de 691 mp, întrucât recurenta obține această diferență pornind de la premisa greșită a întinderii dreptului de proprietate în limita suprafeței de 437 mp (potrivit certificatului de moștenitor), iar nu de 741 mp, astfel cum reiese din contractul de vânzare cumpărare.

Pe de altă parte, recurenta nu a demonstrat în cauză că terenul a cărui restituire a dispus-o prima instanță (de 150 mp) pe vechiul amplasament face obiectul unor alte notificări, aceasta limitându-se a face doar simple afirmații fără suport probator, după cum nici nu s-a opus la acordarea terenului în compensare, prin susținerea și dovedirea unei situații juridice a acestuia care nu ar permite acest tip de măsură reparatorie prin echivalent, nu expertul fiind cel care ar fi trebuit să constate caracterul litigios al terenului, cum greșit susține recurenta, cu referire la aceeași suprafață de 150 mp restituită de instanță. Față de cele ce preced, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul ca nefondat, urmând a se face aplicarea și a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. pentru cheltuielile de judecată efectuate de intimată în această etapă procesuală. PENTRU ACESTE MOTIVE:

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Focșani, împotriva Deciziei nr. 216 din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă M.E.S. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2010.