ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8107/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Notificarea nr. 301 din 29 iunie 2001, A.C. a cerut acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată și pentru suprafața de 945 mp teren, imobile ce au fost situate în orașul Focșani strada F. și care au fost expropriate de stat prin Decretul nr. 492 din 31 decembrie 1983, invocând incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Prin Dispoziția nr. 11544 din 11 martie 2008, Primarul municipiului Focșani a dispus restituirea în natură către notificatoare a terenului în suprafață de 138,00 mp situat în municipiul Focșani str. S.T., jud. Vrancea (art. 1) și a propus acordarea de despăgubiri pentru casa și anexele demolate, precum și pentru suprafața de 807 mp teren, imobile care nu mai pot fi restituite în natură (art. 2). Prin cererea înregistrată la data de 12 iunie 2008, reclamanta A.C.

a cerut anularea, în parte, a deciziei și obligarea pârâtei Primăria Municipiului Focșani să-i atribuie în compensare pentru terenul în suprafață de 807 mp, imposibil de restituit în natură, un teren pe un alt amplasament, susținând că pârâta deține terenuri libere ce pot fi atribuite în compensare în procedura Legii nr. 10/2001. Prin Sentința civilă nr. 49 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Vrancea, secția civilă, a admis cererea și a modificat, în parte, Dispoziția nr. 11547/2009, în sensul că a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 807 mp teren, pe un amplasament liber, situat în punctul „Pasarela Odobești”, pe raza municipiului Focșani, județul Vrancea, menținând restul dispozițiilor.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că din patrimoniul reclamantei și al soțului său a fost expropriat imobilul compus din teren în suprafața 945 mp și o clădire cu 2 apartamente, precum și o magazie din scândură și că, ulterior exproprierii, construcțiile au fost demolate, iar terenul a fost ocupat cu blocuri de locuințe, trotuare și spații verzi, caz în care, restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă. Instanța a mai reținut că, potrivit relațiilor comunicate de pârâtă, rezultă că în zona „Pasarela Odobești” există o suprafață de teren de 1000 mp liberă, caz în care solicitarea pârâtei de a-i fi atribuită în compensare, în raport de prevederile art. 1 pct. 2 din Legea nr. 10/2001, este întemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 304/A din 17 decembrie 2010, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat, în parte, sentința în sensul că, admițând contestația, a modificat în parte Dispoziția nr. 11547/2008 și a dispus acordarea în compensare către reclamantă a unei suprafețe totale de 807 mp teren, compusă din următoarele parcele: 163 mp teren în strada S.T., identificat pe aliniamentul X-W-P-Y în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul C.D., 200 mp teren situat în strada L. (strada M.U.) identificat în poligonul A-A ' -A”-I în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de C.D. și 444 mp teren situat în municipiul Focșani, strada B., ce se identifică în T 99, P11008 - 11010, colorat în verde în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert C.D.

Prin aceeași hotărâre au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei emisă de pârâtă și au fost înlăturate cele contrare. În motivarea deciziei, instanța a reținut, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, că după verificarea situației juridice a mai multor terenuri disponibile deținute de pârâtă, reclamanta a fost de acord să i se atribuie în compensare, în locul celor 807 mp teren situat la locul „Pasarela Odobești”, cu o valoare inferioară terenului expropriat, suprafețele de 168 mp teren din strada S.T., care se învecinează cu terenul deja restituit prin dispoziția emisă de pârâtă, precum și suprafețele de 200 mp teren situat în strada L. și de 444 mp teren situat în strada B., având o valoare echivalentă cu terenul expropriat și care nu mai poate fi restituit în natură, pe vechiul amplasament.

Relativ la situația de fapt a terenurilor atribuite reclamantei în compensare, instanța de apel a reținut că terenul din str. S.T., este traversat de o conductă de gaze naturale, îngropată la 0,90 m, lucrare executată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, dar că această conductă poate fi deviată pe cheltuiala reclamantei, astfel cum rezultă din relațiile comunicate de Direcția Regională Est de Distribuție a Gazelor - Focșani, astfel încât să se asigure continuitatea livrării gazelor naturale către clienții existenți, obligații pe care reclamanta și le-a asumat. Referitor la terenul situat în strada L. (str. M.U.), instanța de apel a constatat că parte din acest teren a fost retrocedat de pârâtă lui C.G.

(149,00 mp, prin Dispoziția nr. 1262/2006) și lui T.T. (143,75 mp, prin Dispoziția nr. 881/2005), fiind disponibilă doar o suprafață de 209 mp liberă de sarcini, identificată ca atare de expert, motiv pentru care opoziția pârâtei la atribuirea către reclamantă a acestui teren nu este justificată. Relativ la acest teren instanța a mai reținut că pârâta nu a probat faptul că acest teren ar fi situat în zona A și că ar avea o valoare mai mare decât cel expropriat, din lucrările dosarului rezultând că se învecinează cu terenul din strada I.B., situat în zona B a localității, conform Hotărârii nr. 268/325/2008 a Consiliului Local Focșani.

Cât privește terenul situat în strada B., instanța a statuat că potrivit lucrărilor dosarului, se identifică ca fiind liberă o suprafață de 144 mp teren, care este distinctă de terenurile ce au făcut obiectul Dispozițiilor nr. 410854 din 7 decembrie 2009, nr. 10855 din 7 decembrie 2009 și nr. 108 din 56 din 7 decembrie 2009 emise de pârâtă către B.S., A.I. și O.I., motiv pentru care refuzul pârâtei de a o atribui în compensare reclamantei se dovedește a fi, de asemenea, nejustificat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Focșani, invocând incidența dispozițiilor 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea recursului, pârâta a susținut că hotărârea recurată încalcă prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., întrucât nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în fundamentarea soluției pronunțate, cu mențiunea că instanța a statuat eronat cu privire la conduita sa procesuală pe parcursul judecății. Pârâta mai susține că instanța de apel a primit cererea de atribuire în compensare a altor terenuri în locul celui situat în punctul „Pasarela Odobești”, cu încălcarea prevederilor art. 132 C. proc. civ., fapt ce a condus la amânarea judecății la mai multe termene de judecată și la suplimentarea probatoriului. Totodată, pârâta susține că în speță nu erau incidente prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cât timp, prin dispoziția contestată a restituit reclamantei terenul care era liber pe vechiul amplasament, fapt ce echivalează cu îndeplinirea obligațiilor stabilite de lege în sarcina sa.

Pârâta reiterează în cuprinsul cererii argumentele de fapt pentru care apreciază că terenurile atribuite în compensare reclamantei nu pot face obiectul unei astfel de măsuri, anume: terenul în suprafață de 163 mp din str. S.T., întrucât este traversat de o conductă de gaze naturale, terenul în suprafață de 200 mp din str. L., întrucât se suprapune parțial peste terenul restituit în procedura Legii nr. 10/2001 altor persoane îndreptățite (rămânând liberă doar o suprafață de 179,25 mp și nu de 200 mp, cum eronat a reținut instanța de apel), iar terenul în suprafață de 444 mp din strada B., întrucât se suprapune cu terenul restituit în compensare, prin dispoziție emisă prin procedura aceleiași legi de reparație, către B.V.

și G.A. Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente: În drept, motivul de recurs bazat pe nemotivare, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se grefează pe ceea ce trebuie să cuprindă partea a doua a unei hotărâri judecătorești și anume pe considerentele de fapt și de drept reținute în justificarea soluției pronunțate. În analizarea îndeplinirii cerinței referitoare la motivarea hotărârii este de menționat că dacă instanțele de fond sunt ținute să se pronunțe asupra tuturor mijloacelor de apărare care duc la soluționarea procesului, ele nu sunt ținute să răspundă și la toate argumentele invocate de părți în sprijinirea mijloacelor de apărare.

Ca atare, cât timp judecătorul a procedat la analizarea mijloacelor de apărare invocate de părți, arătând, fie explicit, fie implicit, motivele care l-au determinat să adopte soluția dată, rezultă că motivul de recurs relativ la nemotivare nu este incident. În speța supusă analizei, se constată că instanța de apel a analizat, într-o manieră explicită, mijloacele de apărare invocate de părțile litigante și a expus atât considerentele de fapt, cât și considerentele de drept care au stat la baza soluției pronunțate cu privire la apelul declarat de reclamantă, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut și că simpla nemulțumire a pârâtei relativă la unele aprecieri făcute de instanța de apel cu privire la conduita procesuală pe care a adoptat-o în faza de propunere a probatoriilor necesar a fi administrate pentru identificarea terenurilor libere pe care le deține și la lipsa argumentelor în justificarea refuzului de atribuire a acestora în compensare reclamantei, nu se circumscrie motivului de recurs analizat. Instanța de recurs constată, totodată, că nu poate fi primite nici criticile fundamentate de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora se poate cere modificarea unei hotărâri judecătorești când a fost pronunțată fără temei legal ori a fost dată cu încălcare sau aplicarea greșită a legii.

În speța supusă analizei, se constată că, invocând greșita aplicare a legii, pârâta înțelege să critice, în principal, modul de apreciere a probatoriilor administrate la judecata în apel, în scopul identificării unor terenuri libere în accepțiunea Legii nr. 10/2001, deținute de aceasta, terenuri pentru care reclamanta și-a manifestat acordul de a le primi în compensare, în locul terenului ce i-a fost preluat de stat și care a fost afectat scopului exproprierii. Or, stabilirea împrejurărilor de fapt ale procesului aparține judecătorilor fondului cauzei, iar eventuale critici formulate la adresa modului de stabilire a acestora nu se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., ci motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000. Cât privește critica privind încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., se constată că nu poate fi primită, dat fiind că acest text de lege reglementează condițiile în care poate fi modificată cererea de chemare în judecată, fiind aplicabil fazei judecății în primă instanță și nu judecății în apel.

De altminteri, verificând lucrările dosarului se observă că reclamanta nu și-a modificat pe parcursul procesului obiectul cererii de chemare în judecată, constând în solicitarea de anulare a mențiunii de atribuire de despăgubiri pentru terenul imposibil de restituit în natură pe vechiul amplasament, stipulată la art. 2 din Dispoziția nr. 11547/2008 și de atribuire, în compensare, a altor terenuri libere aflate la dispoziția pârâtei, simpla operațiune de identificare a mai multor terenuri libere nefiind de natură să atragă o atare concluzie, de modificare nelegală a obiectului procesului.

Totodată, este de observat că în virtutea prevederilor art. 26 (1) din Legea nr. 10/2001, pârâtei îi revenea obligația ca prin dispoziția de soluționare a notificării, în principal, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii și, în subsidiar, să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, situație în care instanțele de fond erau abilitate să cenzureze motivele refuzului său de a analiza o atare posibilitate, de acordare de bunuri în compensare. Așa fiind, pentru considerentele arătate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a constata că recursul dedus judecății se dovedește a fi nefondat. Cât privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată avansate în recurs formulată de intimată, în lipsa chitanței doveditoare, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Focșani împotriva Deciziei nr. 304/A din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Respinge cererea formulată de intimata-reclamantă A.C. de acordare a cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2011.