ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1236/2011

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, la data de 28 aprilie 2009, reclamanții G.D. si G.I., în nume propriu și în calitate de moștenitori ai defunctei G.V. au formulat contestație, în temeiul Legii nr. 10/2001, împotriva dispoziției nr. 1015 din 03 aprilie 2009 emisă de pârâta Primăria municipiului Focșani, în soluționarea dosarelor conexate, în baza notificărilor nr. 436, 438 și 439/2001, privind solicitarea de restituire în natură a terenului liber și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru casa și terenul, ce nu pot fi restituite în natură, individualizate, ca fiind situat în Focșani, str. M.U. nr. 289-291 jud. Vrancea.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul a fost dobândit în proprietate de soțul defunctei G.V., tatăl lor, G.N., prin două acte succesive, de vânzare - cumpărare din 18 februarie 1954 pentru suprafața de 500 mp și casă, iar al doilea act, de donație din 14 martie 1953, pentru încă o suprafață de 300 mp, situată în aceeași locație, suprafață totală fiind de aprox.800 mp. După decesul tatălui și partajul succesoral, reclamanții au fost expropriați de terenul în suprafață de 549,90 mp prin Decretul de expropriere nr. 106 din 04 aprilie 1983. Din evidențele CUP RA Focșani a rezultat că Primăria a propus acordarea de despăgubiri, în temeiul dispoziției contestație de față, doar pentru suprafața de teren expropriată de 549,90 mp și construcții, omițând a propune acordarea de despăgubiri și pentru suprafața de 300 mp, ce a făcut obiectul donației, aceasta fiind preluată abuziv de stat.

Reclamanții au precizat că, urmare a decesului autoarei G.V., despăgubirile trebuiau împărțite în mod egal fiilor acesteia, în calitate de moștenitori. Prin sentința civilă nr. 751 din 9 decembrie 2009, Tribunalul Vrancea a admis contestația, a modificat dispoziția contestată, în sensul că despăgubirile acordate lui G.V., decedată la data de 7 iulie 2008, revin fiilor moștenitori, G.D. și G.I., în cote egale de Vi. S-au acordat despăgubiri și pentru suprafața de 300 mp teren preluat fără titlu, ce revin în cote egale reclamanților G.D. și G.I. S-a dispus ca despăgubirile pentru teren să fie acordate, parțial în teren echivalent constând în suprafața de 765 mp, situată în intravilan Focșani, cu acces din str. Greva de la Grivița și cu vecinătățile garaje la N, centrală termică la E, blocuri la S și V. Au fost menținute restul dispozițiilor referitoare la despăgubiri, pentru diferența de teren de 81 mp și construcții.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că notificările nr. 436, 438 și 439, toate din aceeași dată, 26 septembrie 2001 conțin solicitarea contestatorilor și a defunctei de a se stabili, potrivit Legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii pentru imobilul casă de locuit și teren aferent, situat în Focșani, str. M.U. nr. 289-291 Vrancea, fiecare dintre aceștia făcând referire la acea suprafață de teren ce le-a fost atribuită în urma partajului, pronunțat prin sentința civilă nr. 667 din 21 februarie 1980 a Judecătoriei Focșani, ce însumează 549,90 mp. Din adresa Prefecturii Vrancea (fila 24 dosar), a rezultat că reclamantul G.I. s-a adresat acestei instituții cu o notificare nouă, la 27 septembrie 2001, care, ca urmare a stabilirii necompetenței comisiei de pe lângă Prefectură, a fost înaintată Primăriei municipiului Focșani, prin adresa din 19 aprilie 2002, care însă nu este menționată în cuprinsul dispoziției atacate.

Prin cererea adresată de reclamanți și mama acestora, Primăriei și înregistrată din 09 octombrie 2007 s-a solicitat conexarea celor trei dosare, constituite în urma notificărilor individuale și emiterii unei singure dispoziții, cu privire la imobilul situat în Focșani, str. M.U. nr. 289-291 în suprafață totală de aprox. 800 mp. Din actele de proprietate depuse de reclamanți a rezultat că la nr. 291 se regăsea suprafața de 300 mp teren, donată tatălui lor prin actul din 14 martie 1953 (fila 18), pe când imobilul compus din casă și teren în suprafață de 500 mp (conform măsurătorilor 549,90 mp) se regăsea la nr. 319 pe aceeași stradă. Din conținutul adresei nr. 60639/2009 a Primăriei Focșani a rezultat că imobilele proprietatea lui G.N.

de la nr. 291 și 319 au constituit corp comun de proprietate cu adresa din Str. M.U. nr. 289 și 291, astfel cum rezultă din vecinătățile înscrise în actele de proprietate și din schițele, anexă la aceste acte. Deși prin dispoziția din 3 aprilie 2009 a Primăriei Focșani se reține, la pct. 2, că terenul în suprafață de 300 mp situat în str. Focșani, str. M.U. nr. 289 a fost dobândit în proprietate de G.N. prin donație, nu se dispune nimic în legătură cu acest teren. Reclamanții au formulat cereri separate, referitoare la cotele lor din imobilul partajat, conexate la solicitarea lor, dar s-au adresat cu o nouă notificare, în mod eronat Prefecturii Vrancea pentru celălalt teren, cerere care, deși a fost înaintată Primăriei, nu a fost soluționată.

In cererile prin care au solicitat Primăriei soluționarea notificărilor, reclamanții au precizat că este vorba de un teren cu o suprafață totală de 800 mp, reprezentând un corp funciar comun, astfel că trebuia soluționată și notificarea având ca obiect suprafața de 300 mp teren, preluat de stat, fără titlu valabil potrivit art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001. Instanța a reținut din concluziile raportului de expertiză că, ulterior exproprierii construcțiile au fost demolate, iar terenul este ocupat de obiectivele pentru care s-a dispus exproprierea, respectiv str. L.B. și blocurile nr. 4 situate pe aceeași stradă și nr. 7 individualizate în str. A., cu alei de acces, spațiu verde amenajat și rețele tehnico-edilitare.

Ca atare, apreciindu-se că din terenul liber în suprafață de 765 mp, o parte a acestuia, reprezentând 453 mp reprezintă loc de joacă inventariat în domeniul public al municipiului Focșani, instanța de fond a dispus acordarea de despăgubiri parțial în natură, constând în suprafața de 765 mp intravilan care nu este ocupată decât cu amenajări provizorii, ce ar putea fi rapid și ușor menținute într-un spațiu similar, pentru restul terenului și construcțiile demolate, urmând a fi menținute dispozițiile de acordare a despăgubirilor bănești. Față de cererea reclamanților, constatând că aceștia sunt moștenitorii autoarei G.V., conform certificatului nr. 131 din 08 septembrie 2008 emis de Biroul Notarului Public I.C.

și I.B.C., toate drepturile cuvenite acesteia, s-au transmis moștenitorilor, în calitate de descendenți, în cote egale de V2. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, pârâta Primăria municipiului Focșani,susținând că hotărârea instanței de fond este nelegală/ netemeinică, sub aspectele referitoare la împrejurarea că reclamanții au solicitat acordarea măsurilor reparatorii și pentru suprafața de 300 mp, care nu se regăsește în notificări ; acordarea în compensare a terenului în suprafață de 765 mp, din care 453 mp reprezintă loc de joacă inventariat în domeniul public al municipiului Focșani; terenul propus spre compensare, reprezintă cale de acces pentru punctul termic, fiind afectat de rețele de canalizare și canale termice.

Prin decima nr. 93/ A din 29 martie 2010, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Focșani, a schimbat în parte sentința civilă nr. 19 decembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, în sensul că a înlăturat din cuprinsul acesteia, dispoziția referitoare la acordarea de despăgubiri, parțial în teren echivalent, constând în suprafața de 765 mp, situat în intravilan Focșani, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, deși cererea reclamanților viza suprafața de 800 mp, tribunalul a acordat măsuri reparatorii, peste suprafața de teren ce a făcut obiectul notificărilor, astfel că suprafețele pentru care au primit măsuri reparatorii totalizează 848,9 mp, pronunțând, contrar legii, un plus petita.

Împotriva deciziei civile nr. 93/ A pronunțată la 29 martie 2010 de Curtea de Apel Galați au declarat recurs reclamanții G.D. si G.l., criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul motivelor circumscrise art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ. Astfel, sub aspectul criticilor încadrabile în art. 304 pct. 5 din același cod, referitoare la încălcarea formelor de procedură, prevăzute sub sancțiunea nulității recursului, reclamanții susțin că instanța de control judiciar a depășit cadrul criticilor cuprinse în motivele din apel ale pârâtei, fără a pune în discuția părților, cu respectarea principiului contradictorialității și dreptului la apărare, această chestiune. Cât privește motivul de nelegalitate, invocat de reclamanți ca fiind incident celui reglementat de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., s-a arătat de către aceștia, că instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut. Astfel, pârâta Primăria municipiului Focșani nu și-a motivat apelul, pe susținerea reținută de instanța de apel, în sensul că instanța de fond ar fi dispus acordarea de despăgubiri și pentru suprafața de 300 mp, dar și pentru încă o suprafață de teren de 765 mp, susținere eronată. O altă critică a recurenților-reclamanți, vizează faptul că hotărârea din apel cuprinde motive contradictorii, astfel că, deși se reține în mod corect de instanța de fond că se impune acordarea de despăgubiri pentru 300 mp teren, pe de altă parte se apreciază că, prin cumularea suprafeței expropriate, cu cea preluată tară titlu, s-ar totaliza 849.90 mp, care excede obiectului contestației, concluzia instanței de apel este în sensul înlăturării dispoziției din sentință, privitoare la terenul în echivalent de 765 mp.

În cadrul motivului prev. de art. 304 pct. 8 din același cod, în sensul că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, deoarece suprafața totală solicitată este de 800 mp, cuprinsă din însumarea celor 300 și 500 mp, recurenții-reclamanți susțin că acesta critică este întemeiată, iar sentința instanței de fond ar trebui modificată, doar cu privire la acordarea de despăgubiri pentru diferența de teren dintre 800 mp și cei 765 mp, acordați în echivalent, respectiv 35 mp, în loc de 81 mp. Potrivit motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se invocă critica privind interpretarea greșită realizată de instanța de apel a dispozițiilor art. 105 din același cod, prin raportare la nesocotirea principiilor dreptului la apărare, contradictorialități și dreptului la un proces echitabil, art. 294 C. proc.

civ., prin schimbarea obiectului acțiunii, art. 295 din același cod, care stipulează că instanța de apel va verifica în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, art. 1 din Legea nr. 10/2001, precum și art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Recursul, sub toate motivele invocate este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed: Prin notificarea nr. 436 emisă la 26 septembrie 2001 de Primăria municipiului Focșani, G.V. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul casă de locuit și teren aferent, în suprafață de 383,30 mp, situat în Focșani str. M.U., reclamanții G.D. și G., în cuprinsul notificărilor 438 și 439 din aceeași dată, solicitând acordarea acelorași măsuri, pentru suprafața de 83,30 mp.

Ca atare, suprafața de 300 mp teren se regăsește în cuprinsul notificării nr. 436/2001-fila 26 dosar fond, așa încât, soluția acordării de despăgubiri și pentru această suprafață de teren preluată fără titlu este legală, prin sentința civilă nr. 751 din 9 decembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, stabilindu-se îndreptățirea reclamanților, în cote egale, de uz la acordarea acestora, conform precizării acțiunii, (fila 54 dosar fond), prin care reclamanții G.D. și G.I. au soliciat modificarea dispoziției contestate, în sensul acordării de despăgubiri în echivalent și pentru suprafață de 300 mp, preluată fără titlu. Încălcarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare al reclamanților nu constituie o critică întemeiată, deoarece,în cazul concret dedus judecății, reclamanții au solicitat acordarea suprafeței totale de aprox.

800 mp, expertiza încuviințată și dispusă în cauză, la cererea acestora, (prin încheierea din 2 iunie 2009), având ca obiective: stabilirea în echivalent a terenului pentru suprafața de 849.90 mp; identificarea și măsurarea suprafețelor aflate în proprietatea Primăriei municipiului Focșani, care pot fi acordate în echivalent; identificarea dacă pe aceste terenuri există suprafețe afectate de construcții tern și subterane, iar dacă suprafețele sunt mai mici sau mai mari de 849,90 mp să se delimiteze o suprafață echivalentă, prin raportare la valoarea de piață, stabilită conform Legii nr. 10/2001. Cât privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., referitor la faptul că instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, este de observat că această critică nu a fost invocată în apel, astfel că, formularea acesteia în conținutul recursului este inadmisibilă, deoarece aceasta nu a făcut obiectul analizei instanței de apel.

În speța dedusă judecății, acest motiv este exercitat omisso medio și, în respectarea principiilor legalității și ierarhiei căilor de atac, critica nu poate fi examinată pentru prima dată în recurs. În ceea ce privește considerentele contradictorii ale deciziei din apel, este de observat că, potrivit măsurătorilor terenului, la momentul exproprierii, acesta era în suprafață de 549,90 mp, peste suprafața de 500 mp, solicitată prin notificări și stabilită prin actul de vânzare - cumpărare, încheiat la data de 18 februarie 1954, prin care autorul reclamanților a cumpărat imobilul de la nr. 319 din str. M.U., astfel cum este individualizat acesta, în actul de la fila 17 dosar fond. Sunt evidente însă concluziile raportului de expertiză, care a stabilit că din cei 765 mp, care ar putea face obiectul retrocedării, au fost inventariați 453 mp, ca spațiu de joacă, conform anexei nr. 2 la raport.

Instanța de fond a apreciat eronat că cei 765 mp teren, se adaugă în plus, suprafețelor pentru care s-au acordat măsurile reparatorii, astfel că este corectă înlăturarea din dispoziția referitoare la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent a unui teren de 765 mp, cum în mod legal a dispus instanța de apel, prin admiterea căii de atac declarate de pârâta Primăria municipiului Focșani. Este de observat că, terenul în litigiu, în suprafață de 850 mp situat în intravilanul municipiului Focșani este învecinat de garaje la N, centrală termică la E, blocuri la S și V și are în prezent, destinația de loc de joacă pentru suprafața de 711 mp și cale de acces pentru suprafața de 139 mp. Acesta este afectat de o rețea termică secundară, în colțul de N-V de o rețea de canalizare, pe calea de acces, de o rețea electrică subterană, precum și de o rețea de canalizare.

Așa fiind, în raport de considerentele mai sus expuse, în mod legal instanța de apel a făcut o corectă aprecierea a raportului juridic dedus judecății, considerând cu temei, că este legală măsura înlăturării dispoziției din sentința de fond privitoare la acordarea de despăgubiri în echivalent, pentru terenul în suprafață de 765 m.p. Nici critica vizând motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, nu subzistă sub aspectul nelegalității, deoarece suprafața expropriată este de 549,90 m.p., în loc de 500 mp, cât au format obiectul notificării, iar pentru diferența de teren dintre 800 m.p. și cei 765 m.p., acordați în echivalent, cei 35 de m.p., constituie într-adevăr o suprafață acordată în plus peste cea solicitată prin notificări.

Cât privește însă acordarea acestei suprafețe în plus, de 35 m.p., în raport cu cea solicitată de reclamanți, pentru care pârâta nu a fost notificată, susținerea din recurs este reală, dar hotărârea nu poate fi modificată sub acest aspect, și chiar dacă aparent s-a acordat un plus petita, astfel cum susțin recurenții-reclamanți, nu se poate admite această critică, deoarece s-ar încălca principiului neagravării situației în propria cale de atac. Nici motivele de recurs privind încălcarea art. 1 din Legea nr. 10/2001, a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și a dispozițiilor art. 105, art. 294, 295 C. proc. civ. nu sunt fondate.

Principiul prevalentei restituirii în natură, de esența legii speciale de reparație se aplică în sensul că, dacă prin notificarea, persoanele îndreptățite în accepțiunea legii, solicită restituirea în natură a imobilului, sau măsuri reparatorii prin echivalent, entitatea învestită cu soluționarea acesteia este obligată să verifice cu prioritate posibilitatea restituirii în natură a bunului și, numai în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, să acorde măsuri reparatorii în echivalent. Or, în speță terenul nu este liber, ci ocupat, astfel că, în mod corect instanța a acordat despăgubiri pentru suprafața de teren de 300 mp preluat fără titlu și a menținut soluția din apel, privind înlăturarea dispoziției privitoare la acordarea de despăgubiri în teren echivalent pentru suprafața de 765 mp, cu substituirea motivării.

În ceea ce privește nerespectarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nici această susținere din recursul reclamanților nu este fondată, acordarea de măsuri reparatorii constituind o garanție a recunoașterii dreptului persoanelor îndreptățite la echivalentul bunurilor trecute abuziv în proprietatea statului. Potrivit art. 294 C. proc. civ., „în apel nu se poate schimba calitatea părților, obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri.” În cazul concret dedus judecății, instanțele au respectat obiectul învestirii, în raport de notificările emise în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel că diferențele suprafețelor pentru care s-au acordat despăgubiri sunt determinate de măsurători conform expertizei, și în cazul acordării unor suprafețe în plus, peste obiectul cererii, această chestiune a fost deslușită prin considerentele anterioare, când s-a avut în vedere principiul neagravării situației părții, în propria-i cale de atac.

Ca atare, înalta Curte apreciază că instanța de apel a verificat, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, fiind legală soluția pronunțată de Curtea de Apel Galați, astfel că decizia pronunțată de această instanță nu este susceptibilă de nulitate, în sensul art. 105 C. proc. civ., așa încât, va fi respins ca nefondat și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 din același cod. Așa fiind, înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, conform art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanții G.D. și G.I. împotriva deciziei nr. 93/ A din 29 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2011.