ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1236/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1236/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului civil de față,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, la data de 28 aprilie 2009,

reclamanții G.D. si G.I., în nume propriu și în calitate de moștenitori ai

defunctei G.V. au formulat contestație, în temeiul Legii nr. 10/2001, împotriva

dispoziției nr. 1015 din 03 aprilie 2009 emisă de pârâta Primăria municipiului

Focșani, în soluționarea dosarelor conexate, în baza notificărilor nr. 436, 438

și 439/2001, privind solicitarea de restituire în natură a terenului liber și

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru casa și terenul, ce nu

pot fi restituite în natură, individualizate, ca fiind situat în Focșani, str.

M.U. nr. 289-291 jud. Vrancea.

În motivarea acțiunii, reclamanții au

arătat că imobilul a fost dobândit în proprietate de soțul defunctei G.V.,

tatăl lor, G.N., prin două acte succesive, de vânzare - cumpărare din 18

februarie 1954 pentru suprafața de 500 mp și casă, iar al doilea act, de

donație din 14 martie 1953, pentru încă o suprafață de 300 mp, situată în

aceeași locație, suprafață totală fiind de aprox.800 mp.

După decesul tatălui și partajul

succesoral, reclamanții au fost expropriați de terenul în suprafață de 549,90

mp prin Decretul de expropriere nr. 106 din 04 aprilie 1983.

Din evidențele CUP RA Focșani a

rezultat că Primăria a propus acordarea de despăgubiri, în temeiul dispoziției

contestație de față, doar pentru suprafața de teren expropriată de 549,90 mp și

construcții, omițând a propune acordarea de despăgubiri și pentru suprafața de

300 mp, ce a făcut obiectul donației, aceasta fiind preluată abuziv de stat.

Reclamanții au precizat că, urmare a

decesului autoarei G.V., despăgubirile trebuiau împărțite în mod egal fiilor

acesteia, în calitate de moștenitori.

Prin sentința civilă nr. 751 din 9

decembrie 2009, Tribunalul Vrancea a admis contestația, a modificat dispoziția

contestată, în sensul că despăgubirile acordate lui G.V., decedată la data de 7

iulie 2008, revin fiilor moștenitori, G.D. și G.I., în cote egale de Vi.

S-au acordat despăgubiri și pentru

suprafața de 300 mp teren preluat fără titlu, ce revin în cote egale

reclamanților G.D. și G.I.

S-a dispus ca despăgubirile pentru

teren să fie acordate, parțial în teren echivalent constând în suprafața de 765

mp, situată în intravilan Focșani, cu acces din str. Greva de la Grivița și cu

vecinătățile garaje la N, centrală termică la E, blocuri la S și V.

Au fost menținute restul dispozițiilor

referitoare la despăgubiri, pentru diferența de teren de 81 mp și construcții.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că notificările nr. 436, 438 și 439, toate din aceeași dată, 26

septembrie 2001 conțin solicitarea contestatorilor și a defunctei de a se

stabili, potrivit Legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii pentru imobilul casă de

locuit și teren aferent, situat în Focșani, str. M.U. nr. 289-291 Vrancea,

fiecare dintre aceștia făcând referire la acea suprafață de teren ce le-a fost

atribuită în urma partajului, pronunțat prin sentința civilă nr. 667 din 21

februarie 1980 a Judecătoriei Focșani, ce însumează 549,90 mp.

Din adresa Prefecturii Vrancea (fila

24 dosar), a rezultat că reclamantul G.I. s-a adresat acestei instituții cu o

notificare nouă, la 27 septembrie 2001, care, ca urmare a stabilirii

necompetenței comisiei de pe lângă Prefectură, a fost înaintată Primăriei

municipiului Focșani, prin adresa din 19 aprilie 2002, care însă nu este

menționată în cuprinsul dispoziției atacate.

Prin cererea adresată de reclamanți și

mama acestora, Primăriei și înregistrată din 09 octombrie 2007 s-a solicitat

conexarea celor trei dosare, constituite în urma notificărilor individuale și

emiterii unei singure dispoziții, cu privire la imobilul situat în Focșani,

str. M.U. nr. 289-291 în suprafață totală de aprox. 800 mp.

Din actele de proprietate depuse de

reclamanți a rezultat că la nr. 291 se regăsea suprafața de 300 mp teren,

donată tatălui lor prin actul din 14 martie 1953 (fila 18), pe când imobilul

compus din casă și teren în suprafață de 500 mp (conform măsurătorilor 549,90

mp) se regăsea la nr. 319 pe aceeași stradă.

Din conținutul adresei nr. 60639/2009

a Primăriei Focșani a rezultat că imobilele proprietatea lui G.N. de la nr. 291

și 319 au constituit corp comun de proprietate cu adresa din Str. M.U. nr. 289

și 291, astfel cum rezultă din vecinătățile înscrise în actele de proprietate

și din schițele, anexă la aceste acte.

Deși prin dispoziția din 3 aprilie

2009 a Primăriei Focșani se reține, la pct. 2, că terenul în suprafață de 300

mp situat în str. Focșani, str. M.U. nr. 289 a fost dobândit în proprietate de G.N.

prin donație, nu se dispune nimic în legătură cu acest teren.

Reclamanții au formulat cereri

separate, referitoare la cotele lor din imobilul partajat, conexate la

solicitarea lor, dar s-au adresat cu o nouă notificare, în mod eronat

Prefecturii Vrancea pentru celălalt teren, cerere care, deși a fost înaintată

Primăriei, nu a fost soluționată.

In cererile prin care au solicitat

Primăriei soluționarea notificărilor, reclamanții au precizat că este vorba de

un teren cu o suprafață totală de 800 mp, reprezentând un corp funciar comun,

astfel că trebuia soluționată și notificarea având ca obiect suprafața de 300

mp teren, preluat de stat, fără titlu valabil potrivit art. 2 lit. i) din Legea

nr. 10/2001.

Instanța a reținut din concluziile

raportului de expertiză că, ulterior exproprierii construcțiile au fost

demolate, iar terenul este ocupat de obiectivele pentru care s-a dispus

exproprierea, respectiv str. L.B. și blocurile nr. 4 situate pe aceeași stradă

și nr. 7 individualizate în str. A., cu alei de acces, spațiu verde amenajat și

rețele tehnico-edilitare.

Ca atare, apreciindu-se că din terenul

liber în suprafață de 765 mp, o parte a acestuia, reprezentând 453 mp

reprezintă loc de joacă inventariat în domeniul public al municipiului Focșani,

instanța de fond a dispus acordarea de despăgubiri parțial în natură, constând

în suprafața de 765 mp intravilan care nu este ocupată decât cu amenajări

provizorii, ce ar putea fi rapid și ușor menținute într-un spațiu similar,

pentru restul terenului și construcțiile demolate, urmând a fi menținute dispozițiile

de acordare a despăgubirilor bănești.

Față de cererea reclamanților,

constatând că aceștia sunt moștenitorii autoarei G.V., conform certificatului nr.

131 din 08 septembrie 2008 emis de Biroul Notarului Public I.C. și I.B.C.,

toate drepturile cuvenite acesteia, s-au transmis moștenitorilor, în calitate

de descendenți, în cote egale de V2.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel, pârâta Primăria municipiului Focșani,susținând că hotărârea instanței

de fond este nelegală/ netemeinică, sub aspectele referitoare la împrejurarea

că reclamanții au solicitat acordarea măsurilor reparatorii și pentru suprafața

de 300 mp, care nu se regăsește în notificări ; acordarea în compensare a

terenului în suprafață de 765 mp, din care 453 mp reprezintă loc de joacă

inventariat în domeniul public al municipiului Focșani; terenul propus spre

compensare, reprezintă cale de acces pentru punctul termic, fiind afectat de

rețele de canalizare și canale termice.

Prin decima nr. 93/ A din 29 martie

2010, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis apelul declarat de pârâta

Primăria municipiului Focșani, a schimbat în parte sentința civilă nr. 19

decembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, în sensul că a înlăturat din cuprinsul

acesteia, dispoziția referitoare la acordarea de despăgubiri, parțial în teren

echivalent, constând în suprafața de 765 mp, situat în intravilan Focșani,

menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a constatat că, deși cererea reclamanților viza suprafața de 800 mp,

tribunalul a acordat măsuri reparatorii, peste suprafața de teren ce a făcut

obiectul notificărilor, astfel că suprafețele pentru care au primit măsuri

reparatorii totalizează 848,9 mp, pronunțând, contrar legii, un plus petita.

Împotriva deciziei civile nr. 93/ A pronunțată

la 29 martie 2010 de Curtea de Apel Galați au declarat recurs reclamanții G.D.

si G.l., criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul motivelor circumscrise art.

304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ.

Astfel, sub aspectul criticilor încadrabile

în art. 304 pct. 5 din același cod, referitoare la încălcarea formelor de

procedură, prevăzute sub sancțiunea nulității recursului, reclamanții susțin că

instanța de control judiciar a depășit cadrul criticilor cuprinse în motivele

din apel ale pârâtei, fără a pune în discuția părților, cu respectarea

principiului contradictorialității și dreptului la apărare, această chestiune.

Cât privește motivul de nelegalitate,

invocat de reclamanți ca fiind incident celui reglementat de art. 304 pct. 6 C.

proc. civ., s-a arătat de către aceștia, că instanța de apel a acordat ceea ce

nu s-a cerut.

Astfel, pârâta Primăria municipiului

Focșani nu și-a motivat apelul, pe susținerea reținută de instanța de apel, în

sensul că instanța de fond ar fi dispus acordarea de despăgubiri și pentru

suprafața de 300 mp, dar și pentru încă o suprafață de teren de 765 mp,

susținere eronată.

O altă critică a

recurenților-reclamanți, vizează faptul că hotărârea din apel cuprinde motive

contradictorii, astfel că, deși se reține în mod corect de instanța de fond că

se impune acordarea de despăgubiri pentru 300 mp teren, pe de altă parte se

apreciază că, prin cumularea suprafeței expropriate, cu cea preluată tară

titlu, s-ar totaliza 849.90 mp, care excede obiectului contestației, concluzia

instanței de apel este în sensul înlăturării dispoziției din sentință,

privitoare la terenul în echivalent de 765 mp.

În cadrul motivului prev. de art. 304 pct.

8 din același cod, în sensul că instanța a interpretat greșit actul juridic

dedus judecății, deoarece suprafața totală solicitată este de 800 mp, cuprinsă

din însumarea celor 300 și 500 mp, recurenții-reclamanți susțin că acesta critică

este întemeiată, iar sentința instanței de fond ar trebui modificată, doar cu

privire la acordarea de despăgubiri pentru diferența de teren dintre 800 mp și

cei 765 mp, acordați în echivalent, respectiv 35 mp, în loc de 81 mp.

Potrivit motivului prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., se invocă critica privind interpretarea greșită realizată

de instanța de apel a dispozițiilor art. 105 din același cod, prin raportare la

nesocotirea principiilor dreptului la apărare, contradictorialități și

dreptului la un proces echitabil, art. 294 C. proc. civ., prin schimbarea

obiectului acțiunii, art. 295 din același cod, care stipulează că instanța de

apel va verifica în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și

aplicarea legii de prima instanță, art. 1 din Legea nr. 10/2001, precum și art.

6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Recursul, sub toate motivele invocate

este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:

Prin notificarea nr. 436 emisă la 26

septembrie 2001 de Primăria municipiului Focșani, G.V. a solicitat acordarea de

măsuri reparatorii pentru imobilul casă de locuit și teren aferent, în suprafață

de 383,30 mp, situat în Focșani str. M.U., reclamanții G.D. și G., în cuprinsul

notificărilor 438 și 439 din aceeași dată, solicitând acordarea acelorași

măsuri, pentru suprafața de 83,30 mp.

Ca atare, suprafața de 300 mp teren se

regăsește în cuprinsul notificării nr. 436/2001-fila 26 dosar fond, așa încât,

soluția acordării de despăgubiri și pentru această suprafață de teren preluată

fără titlu este legală, prin sentința civilă nr. 751 din 9 decembrie 2009 a

Tribunalului Vrancea, stabilindu-se îndreptățirea reclamanților, în cote egale,

de uz la acordarea acestora, conform precizării acțiunii, (fila 54 dosar fond),

prin care reclamanții G.D. și G.I. au soliciat modificarea dispoziției

contestate, în sensul acordării de despăgubiri în echivalent și pentru

suprafață de 300 mp, preluată fără titlu.

Încălcarea principiilor

contradictorialității și dreptului la apărare al reclamanților nu constituie o

critică întemeiată, deoarece,în cazul concret dedus judecății, reclamanții au

solicitat acordarea suprafeței totale de aprox. 800 mp, expertiza

încuviințată și dispusă în cauză, la cererea acestora, (prin încheierea din 2

iunie 2009), având ca obiective: stabilirea în echivalent a terenului pentru

suprafața de 849.90 mp; identificarea și măsurarea suprafețelor aflate în proprietatea

Primăriei municipiului Focșani, care pot fi acordate în echivalent;

identificarea dacă pe aceste terenuri există suprafețe afectate de construcții

tern și subterane, iar dacă suprafețele sunt mai mici sau mai mari de 849,90 mp

să se delimiteze o suprafață echivalentă, prin raportare la valoarea de piață,

stabilită conform Legii nr. 10/2001.

Cât privește motivul de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., referitor la faptul că

instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, este de observat că această

critică nu a fost invocată în apel, astfel că, formularea acesteia în

conținutul recursului este inadmisibilă, deoarece aceasta nu a făcut obiectul

analizei instanței de apel.

În speța dedusă judecății, acest motiv

este exercitat omisso medio și, în respectarea principiilor legalității și

ierarhiei căilor de atac, critica nu poate fi examinată pentru prima dată în

recurs.

În ceea ce privește considerentele

contradictorii ale deciziei din apel, este de observat că, potrivit

măsurătorilor terenului, la momentul exproprierii, acesta era în suprafață de

549,90 mp, peste suprafața de 500 mp, solicitată prin notificări și stabilită

prin actul de vânzare - cumpărare, încheiat la data de 18 februarie 1954, prin

care autorul reclamanților a cumpărat imobilul de la nr. 319 din str. M.U.,

astfel cum este individualizat acesta, în actul de la fila 17 dosar fond.

Sunt evidente însă concluziile

raportului de expertiză, care a stabilit că din cei 765 mp, care ar putea face

obiectul retrocedării, au fost inventariați 453 mp, ca spațiu de joacă, conform

anexei nr. 2 la raport.

Instanța de fond a apreciat eronat că

cei 765 mp teren, se adaugă în plus, suprafețelor pentru care s-au acordat

măsurile reparatorii, astfel că este corectă înlăturarea din dispoziția

referitoare la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent a unui teren de

765 mp, cum în mod legal a dispus instanța de apel, prin admiterea căii de atac

declarate de pârâta Primăria municipiului Focșani.

Este de observat că, terenul în

litigiu, în suprafață de 850 mp situat în intravilanul municipiului Focșani

este învecinat de garaje la N, centrală termică la E, blocuri la S și V și are

în prezent, destinația de loc de joacă pentru suprafața de 711 mp și cale de

acces pentru suprafața de 139 mp.

Acesta este afectat de o rețea termică

secundară, în colțul de N-V de o rețea de canalizare, pe calea de acces, de o

rețea electrică subterană, precum și de o rețea de canalizare.

Așa fiind, în raport de considerentele

mai sus expuse, în mod legal instanța de apel a făcut o corectă aprecierea a

raportului juridic dedus judecății, considerând cu temei, că este legală măsura

înlăturării dispoziției din sentința de fond privitoare la acordarea de

despăgubiri în echivalent, pentru terenul în suprafață de 765 m.p.

Nici critica vizând motivul prevăzut

de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că instanța a interpretat greșit

actul juridic dedus judecății, nu subzistă sub aspectul nelegalității, deoarece

suprafața expropriată este de 549,90 m.p., în loc de 500 mp, cât au format

obiectul notificării, iar pentru diferența de teren dintre 800 m.p. și cei 765

m.p., acordați în echivalent, cei 35 de m.p., constituie într-adevăr o

suprafață acordată în plus peste cea solicitată prin notificări.

Cât privește însă acordarea acestei

suprafețe în plus, de 35 m.p., în raport cu cea solicitată de reclamanți,

pentru care pârâta nu a fost notificată, susținerea din recurs este reală, dar

hotărârea nu poate fi modificată sub acest aspect, și chiar dacă aparent s-a

acordat un plus petita, astfel cum susțin recurenții-reclamanți, nu se poate

admite această critică, deoarece s-ar încălca principiului neagravării

situației în propria cale de atac.

Nici motivele de recurs privind

încălcarea art. 1 din Legea nr. 10/2001, a prevederilor art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, și a dispozițiilor art. 105, art. 294, 295 C.

proc. civ. nu sunt fondate.

Principiul prevalentei restituirii în

natură, de esența legii speciale de reparație se aplică în sensul că, dacă prin

notificarea, persoanele îndreptățite în accepțiunea legii, solicită restituirea

în natură a imobilului, sau măsuri reparatorii prin echivalent, entitatea

învestită cu soluționarea acesteia este obligată să verifice cu prioritate

posibilitatea restituirii în natură a bunului și, numai în situația în care

restituirea în natură nu este posibilă, să acorde măsuri reparatorii în

echivalent.

Or, în speță terenul nu este liber, ci

ocupat, astfel că, în mod corect instanța a acordat despăgubiri pentru suprafața

de teren de 300 mp preluat fără titlu și a menținut soluția din apel, privind

înlăturarea dispoziției privitoare la acordarea de despăgubiri în teren

echivalent pentru suprafața de 765 mp, cu substituirea motivării.

În ceea ce privește nerespectarea art.

6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nici această susținere din

recursul reclamanților nu este fondată, acordarea de măsuri reparatorii

constituind o garanție a recunoașterii dreptului persoanelor îndreptățite la

echivalentul bunurilor trecute abuziv în proprietatea statului.

Potrivit art. 294 C. proc. civ., „în

apel nu se poate schimba calitatea părților, obiectul cererii de chemare în

judecată și nici nu se pot face alte cereri.”

În cazul concret dedus judecății,

instanțele au respectat obiectul învestirii, în raport de notificările emise în

temeiul Legii nr. 10/2001, astfel că diferențele suprafețelor pentru care s-au

acordat despăgubiri sunt determinate de măsurători conform expertizei, și în

cazul acordării unor suprafețe în plus, peste obiectul cererii, această

chestiune a fost deslușită prin considerentele anterioare, când s-a avut în

vedere principiul neagravării situației părții, în propria-i cale de atac.

Ca atare, înalta Curte apreciază că

instanța de apel a verificat, în limitele cererii de apel, stabilirea situației

de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, fiind legală soluția

pronunțată de Curtea de Apel Galați, astfel că decizia pronunțată de această

instanță nu este susceptibilă de nulitate, în sensul art. 105 C. proc. civ., așa

încât, va fi respins ca nefondat și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

5 din același cod.

Așa fiind, înalta Curte va respinge ca

nefondat recursul, conform art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții G.D. și G.I. împotriva deciziei nr. 93/ A din 29 martie

2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

15 februarie 2011.