ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4478/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 26 mai 2004, reclamanta S.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Colceag, anularea dispoziției nr. 1131/2004 emisă de pârâtă, constatarea calității sale de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii și restituirea în natură a imobilului situat în comuna Colceag, sat Inotești, compus din teren în suprafață de 1000 mp și o casă compusă din 5 camere. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că imobilul solicitat, proprietatea antecesorului său, S.G., a fost preluat în mod abuziv de stat și se află în prezent în administrarea pârâtei. A mai arătat că în atare situație, în mod greșit prin dispoziția contestată i-a fost respinsă cererea de restituire în natură formulată în baza Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 226 din 7 februarie 2007, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, întrucât bunului solicitat îi sunt aplicabile prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, ce-l exceptează de la aplicarea prevederilor acestei legi de reparație. Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamanta și intervenienta SA I., cale de atac soluționată prin decizia nr. 346 din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești. A fost admis apelul reclamantei iar sentința atacată a fost desființată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. Apelul declarat de intervenienta SA I. a fost respins ca nefondat. A fost respinsă cererea de intervenție accesorie în interesul apelantei menționate formulată de intervenientul D.M.

Instanța de apel a reținut incidența ipotezei art. 297 alin. (1) C. proc. civ. determinant de judecata cauzei prin primă instanță cu încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 89 alin. (2) C. proc. civ., care determină desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în rejudecare cu respectarea cerințelor legale invocate și a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Cât privește apelul intervenientei societatea agricolă, s-a reținut neîntrunirea cerinței art. 49 alin. (2) C. proc. civ. justificat de neîndeplinirea în persoana apelantei a calității de persoană îndreptățită cerută de legea de reparație, calitate care să-i justifice participarea procesuală în prezenta cauză, considerente față de care a fost respinsă și cererea de intervenție formulată în interesul acestei apelante de D.M.

Ulterior, prin cererea înregistrată la data de 5 octombrie 2007, intervenienții SA I. și D.M. au solicitat îndreptarea erorilor materiale strecurate în decizia menționată, constând în existența mai multor omisiuni constatate în considerentele acestei hotărâri, cerere soluționată prin încheierea din 29 noiembrie 2007, în sensul respingerii sale ca inadmisibilă. S-a reținut că în cuprinsul hotărârii nu s-a strecurat niciuna dintre erorile sau omisiunile prevăzute de art. 281 alin. (1) C. proc. civ., părțile fiind nemulțumite, de fapt, de modul în care au fost soluționate cererile pe care le-au formulat în cursul soluționării pricinii, nemulțumiri ce pot fi valorificate prin intermediul căilor de atac și nu pe calea instituției îndreptării erorii materiale.

Împotriva acestei ultime hotărâri, au declarat recurs intervenienții SA I. și D.M., criticând-o pentru nelegalitate, sens în care au învederat greșita soluționare a cererii de îndreptare a erorii materiale. În dezvoltarea recursului au învederat că instanțele au omis a înscrie datele de identificare ale societății agricole, omisiune determinată de existența unor înscrisuri suplimentare privind înregistrarea societății și care, ori au intrat în posesia anumitor autorități ce au interes în dosirea acestora, ori au fost distruse. Au mai arătat că, în mod greșit s-a reținut că, în cauză, au calitate procesuală reclamanta S.E. și pârâtele Primăria comunei Colceag, primarul acestei localități, Consiliul Local Colceag, întrucât bunul litigios este proprietatea societății agricole.

Recursul nu a fost motivat în drept. De asemenea, intervenienții D.M. și Consiliul de Administrație al SA I. au declarat recurs împotriva deciziei curții de apel, criticând-o pentru nelegalitate, critici ce au fost încadrate în prevederile art. 304 alin. (3), (4), (7), (8) și (9) C. proc. civ. În dezvoltarea acestor motive de recurs, s-a susținut că, în speță, în raport de prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 36/1991 și Decretul nr. 31/1954, competența soluționării cauzei revine judecătoriei, iar reglementarea situației imobilelor ca cel în litigiu, revine autorităților locale prevăzute de Legea nr. 18/1991 și nu instanțelor judecătorești.

A fost greșit soluționată cauza, determinat de lipsa de calitate procesuală activă a reclamantei, care nu justifică dreptul de proprietate invocat și care aparține societății agricole, a cărei cerere de intervenție greșit a fost respinsă. Recursurile declarate de SA I. și D.M. nu sunt fondate, potrivit considerentelor ce succed. Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ. „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”. Procedura specială reglementată de textul de legal evocat privește numai greșelile la care se referă exemplificativ textul citat, precum și „orice alte greșeli materiale”.

Sintagma „eroare materială” este folosită de legiuitor pentru a exprima acele erori ce s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării acesteia și care nu afectează legalitatea și temeinicia sa. Pe calea acestei proceduri, așa cum legal a reținut și instanța de apel, nu pot fi remediate erorile de fond, care pot fi cenzurate și îndreptate doar prin intermediul căilor legale de atac. Prin urmare, în speță, pe calea aleasă nu pot fi cenzurate eventualele greșeli săvârșite de instanță în ceea ce privește calitatea procesuală a părților litigante sau greșita determinare a cadrului procesual dedus judecății. Nu pot fi primite nici criticile privind omisiunea inserării datelor de identificare ale societății agricole, întrucât textul art. 281 alin. (1) C. proc.

civ. se referă expres la greșeli privind anumite elemente ale cererii deduse judecății, precis determinate și între care nu se află și datele solicitate, necesare, în conformitate cu prevederile art. 112 pct. 1 C. proc. civ. în vederea identificării părții la care se referă, cerință îndeplinită în cauză. Sunt nefondate și criticile de nelegalitate ale hotărârii atacate, întrucât instanța de apel a soluționat cauza cu respectarea cerințelor imperative ale textului art. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit căruia „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății”. Aceasta înseamnă că judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât pe baza cererii părții interesate și numai în limitele sesizării, constând în determinarea, printre altele, a obiectului litigiului, precizat în speță ca fiind Legea nr. 10/2001.

În aceste limite și cu respectarea dispozițiilor legii speciale menționate a soluționat și instanța de apel litigiul dedus judecății, astfel încât criticile axate pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 4, 8 și 9 C. proc. civ. nu sunt fondate. Nu pot fi primite nici criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. întrucât, în speță motivele invocate în dezvoltarea acestui motiv de recurs nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele textului legal menționat. Acesta vizează, potrivit conținutului său, nemotivarea hotărârii judecătorești în una din cele două ipoteze precis reglementate și constă fie în existența unei contrarietăți între considerentele hotărârii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că acțiunea este fondată; fie în contrarietatea flagrantă între considerente și dispozitiv, sau în motivarea insuficientă ori prezentarea unor considerente străine de natura pricinii.

Or, în speță, referindu-se la obiectul cererii deduse judecății, instanțele au analizat pricina în aceste limite, dezvoltând amplu, complet și convingător considerentele pe care s-a întemeiat hotărârea pronunțată în această etapă procesuală. Cât privește recursul declarat de Consiliul de administrație al SA I. acesta urmează a fi respins pentru lipsa capacității sale de folosință determinat de neîndeplinirea condițiilor prescrise de art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954, care reglementează elementele constitutive ale persoanei juridice. Partea menționată este un organ de conducere al societății agricole care nu are capacitatea cerută de lege pentru a avea drepturi și obligații proprii și care nu poate dobândi o atare capacitate nici pe plan procesual.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursurile deduse judecății vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de intervenientul D.M. și Consiliul de Administrație al SA I. împotriva deciziei nr. 346 din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Respinge recursul declarat de intervenienta SA I. împotriva încheierii din 29 noiembrie 2007 pronunțată de aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2008.