ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4478/2008

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26 mai 2004, reclamanta S.E. a

solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Colceag, anularea

dispoziției nr. 1131/2004 emisă de pârâtă, constatarea calității sale de

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii și restituirea în natură a

imobilului situat în comuna Colceag, sat Inotești, compus din teren în

suprafață de 1000 mp și o casă compusă din 5 camere.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că imobilul solicitat,

proprietatea antecesorului său, S.G., a fost preluat în mod abuziv de stat și

se află în prezent în administrarea pârâtei.

A mai arătat că în atare situație, în mod greșit prin dispoziția

contestată i-a fost respinsă cererea de restituire în natură formulată în baza

Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 226 din 7 februarie 2007, Tribunalul Prahova a

respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, întrucât bunului solicitat îi

sunt aplicabile prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, ce-l exceptează de la

aplicarea prevederilor acestei legi de reparație.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamanta și intervenienta

SA I., cale de atac soluționată prin decizia nr. 346 din 6 septembrie 2007 a

Curții de Apel Ploiești.

A fost admis apelul reclamantei iar sentința atacată a fost desființată,

cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Apelul declarat de intervenienta SA I. a fost respins ca nefondat.

A fost respinsă cererea de intervenție accesorie în interesul apelantei

menționate formulată de intervenientul D.M.

Instanța de apel a reținut incidența ipotezei art. 297 alin. (1) C.

proc. civ. determinant de judecata cauzei prin primă instanță cu încălcarea

normelor de procedură prevăzute de art. 89 alin. (2) C. proc. civ., care

determină desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în rejudecare cu

respectarea cerințelor legale invocate și a prevederilor art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001.

Cât privește apelul intervenientei societatea agricolă, s-a reținut

neîntrunirea cerinței art. 49 alin. (2) C. proc. civ. justificat de

neîndeplinirea în persoana apelantei a calității de persoană îndreptățită

cerută de legea de reparație, calitate care să-i justifice participarea

procesuală în prezenta cauză, considerente față de care a fost respinsă și

cererea de intervenție formulată în interesul acestei apelante de D.M.

Ulterior, prin cererea înregistrată la data de 5 octombrie 2007,

intervenienții SA I. și D.M. au solicitat îndreptarea erorilor materiale

strecurate în decizia menționată, constând în existența mai multor omisiuni

constatate în considerentele acestei hotărâri, cerere soluționată prin

încheierea din 29 noiembrie 2007, în sensul respingerii sale ca inadmisibilă.

S-a reținut că în cuprinsul hotărârii nu s-a strecurat niciuna dintre

erorile sau omisiunile prevăzute de art. 281 alin. (1) C. proc. civ., părțile

fiind nemulțumite, de fapt, de modul în care au fost soluționate cererile pe

care le-au formulat în cursul soluționării pricinii, nemulțumiri ce pot fi

valorificate prin intermediul căilor de atac și nu pe calea instituției

îndreptării erorii materiale.

Împotriva acestei ultime hotărâri, au declarat recurs intervenienții SA

I. și D.M., criticând-o pentru nelegalitate, sens în care au învederat greșita

soluționare a cererii de îndreptare a erorii materiale.

În dezvoltarea recursului au învederat că instanțele au omis a înscrie

datele de identificare ale societății agricole, omisiune determinată de

existența unor înscrisuri suplimentare privind înregistrarea societății și

care, ori au intrat în posesia anumitor autorități ce au interes în dosirea

acestora, ori au fost distruse.

Au mai arătat că, în mod greșit s-a reținut că, în cauză, au calitate

procesuală reclamanta S.E. și pârâtele Primăria comunei Colceag, primarul

acestei localități, Consiliul Local Colceag, întrucât bunul litigios este

proprietatea societății agricole.

Recursul nu a fost motivat în drept.

De asemenea, intervenienții D.M. și Consiliul de Administrație al SA I.

au declarat recurs împotriva deciziei curții de apel, criticând-o pentru nelegalitate,

critici ce au fost încadrate în prevederile art. 304 alin. (3), (4), (7), (8)

și (9) C. proc. civ.

În dezvoltarea acestor motive de recurs, s-a susținut că, în speță, în

raport de prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății,

Legea nr. 18/1991, Legea nr. 36/1991 și Decretul nr. 31/1954, competența

soluționării cauzei revine judecătoriei, iar reglementarea situației imobilelor

ca cel în litigiu, revine autorităților locale prevăzute de Legea nr. 18/1991

și nu instanțelor judecătorești.

A fost greșit soluționată cauza, determinat de lipsa de calitate

procesuală activă a reclamantei, care nu justifică dreptul de proprietate

invocat și care aparține societății agricole, a cărei cerere de intervenție

greșit a fost respinsă.

Recursurile declarate de SA I. și D.M. nu sunt fondate, potrivit

considerentelor ce succed.

Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ. „erorile sau omisiunile cu

privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum

și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din

oficiu sau la cerere”.

Procedura specială reglementată de textul de legal evocat privește numai

greșelile la care se referă exemplificativ textul citat, precum și „orice alte

greșeli materiale”.

Sintagma „eroare materială” este folosită de legiuitor pentru a exprima

acele erori ce s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării acesteia și

care nu afectează legalitatea și temeinicia sa.

Pe calea acestei proceduri, așa cum legal a reținut și instanța de apel,

nu pot fi remediate erorile de fond, care pot fi cenzurate și îndreptate doar

prin intermediul căilor legale de atac.

Prin urmare, în speță, pe calea aleasă nu pot fi cenzurate eventualele

greșeli săvârșite de instanță în ceea ce privește calitatea procesuală a

părților litigante sau greșita determinare a cadrului procesual dedus

judecății.

Nu pot fi primite nici criticile privind omisiunea inserării datelor de

identificare ale societății agricole, întrucât textul art. 281 alin. (1) C.

proc. civ. se referă expres la greșeli privind anumite elemente ale cererii

deduse judecății, precis determinate și între care nu se află și datele

solicitate, necesare, în conformitate cu prevederile art. 112 pct. 1 C. proc.

civ. în vederea identificării părții la care se referă, cerință îndeplinită în

cauză.

Sunt nefondate și criticile de nelegalitate ale hotărârii atacate,

întrucât instanța de apel a soluționat cauza cu respectarea cerințelor

imperative ale textului art. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit căruia „în

toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse

judecății”.

Aceasta înseamnă că judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât pe

baza cererii părții interesate și numai în limitele sesizării, constând în

determinarea, printre altele, a obiectului litigiului, precizat în speță ca

fiind Legea nr. 10/2001.

În aceste limite și cu respectarea dispozițiilor legii speciale

menționate a soluționat și instanța de apel litigiul dedus judecății, astfel

încât criticile axate pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 4, 8 și 9 C. proc. civ.

nu sunt fondate.

Nu pot fi primite nici criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304

pct. 7 C. proc. civ. întrucât, în speță motivele invocate în dezvoltarea

acestui motiv de recurs nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele textului

legal menționat.

Acesta vizează, potrivit conținutului său, nemotivarea hotărârii

judecătorești în una din cele două ipoteze precis reglementate și constă fie în

existența unei contrarietăți între considerentele hotărârii, în sensul că din

unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că acțiunea este

fondată; fie în contrarietatea flagrantă între considerente și dispozitiv, sau

în motivarea insuficientă ori prezentarea unor considerente străine de natura

pricinii.

Or, în speță, referindu-se la obiectul cererii deduse judecății,

instanțele au analizat pricina în aceste limite, dezvoltând amplu, complet și

convingător considerentele pe care s-a întemeiat hotărârea pronunțată în

această etapă procesuală.

Cât privește recursul declarat de Consiliul de administrație al SA I.

acesta urmează a fi respins pentru lipsa capacității sale de folosință

determinat de neîndeplinirea condițiilor prescrise de art. 26 lit. e) din

Decretul nr. 31/1954, care reglementează elementele constitutive ale persoanei

juridice.

Partea menționată este un organ de conducere al societății agricole care

nu are capacitatea cerută de lege pentru a avea drepturi și obligații proprii

și care nu poate dobândi o atare capacitate nici pe plan procesual.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursurile

deduse judecății vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de

intervenientul D.M. și Consiliul de Administrație al SA I. împotriva deciziei

nr. 346 din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Respinge recursul declarat de

intervenienta SA I. împotriva încheierii din 29 noiembrie 2007 pronunțată de

aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2008.