ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1716/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 26 mai 2004, contestatoarea S.E. a formulat în contradictoriu cu primarul comunei Colceag, contestație împotriva dispoziției nr. 1131 din 29 aprilie 2004 emisă de acesta, solicitând anularea dispoziției, constatarea calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, precum și restituirea în natură a imobilului compus din teren de 1.000 mp situat în comuna Colceag, sat inotești, pe care este edificată o casă compusă din 5 camere și o prispă lungă pe stâlpi și o fântână cu cumpănă. La data de 13 august 2004, S.A.I. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat să se constate dreptul de proprietate al membrilor săi asupra sediului C.A.P.

Inotești, a terenului pe care acesta este situat, precum și a altor bunuri. Prin încheierea de ședință din data de 29 septembrie 2004, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenție în interes propriu formulată de S.A.I. Prin aceeași încheiere, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 12154/2004 aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești, această măsură fiind menținută și prin încheierea din 12 decembrie 2005. Prin sentința civilă nr. 226 din 07 februarie 2007, Tribunalul Prahova a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatorii S.E. și S.A.I. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, atât contestatoarea S.E., cât și intervenienta S.A.I.

În fața instanței de apel s-a depus ia dosar sentința civilă nr. 2277 din 7 martie 2005 a Judecătoriei Ploiești, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 09 decembrie 1963, încheiat între P.C. și G.A.C. „16 Februarie", definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 10 din 9 ianuarie 2007 a Curții de Apel Ploiești. Prin Decizia civilă nr. 346 din 06 septembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de contestatoare și l-a respins pe cel declarat de intervenientă. De asemenea, a respins cererea de intervenție în interesul apelantei-con testatoare formulată de apelanta-intervenientă. Urmare a admiterii apelului, prin aceeași decizie, instanța de control judiciar a dispus desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de apel a reținut că, în fața Tribunalului Prahova, după repunerea pe rol, după suspendare, în vederea continuării judecății, procedura de citare cu primarul comunei Colceag, în calitate de reprezentant legai ai unității administrativ-teritoriale, nu a fost legal îndeplinită, proces ui-verbal de citare nefiind restituit la dosar, iar acesta neprezentându-se pentru termeniii din data de 5 februarie 2007, data ia care au și fost puse concluzii asupra fondului, astfel încât să fie incidente dispozițiile art. 89 alin. (2) C. proc. civ. într-o atare situație, în speță s-au apreciat incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) teza I C. proc. civ. cu privire la desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Sub aspectul apelului formulat de S.A.I., ciulea de apel a reținut că a fost respinsă în mod legai de către tribunal, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 49 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii au declarat recurs intervenienții D.M. și Consiliul de administrație al S.A.I., criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 3, 4, 7, 8 și 9 C. proc. civ. Prin Decizia nr. 4478 din 2 iulie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondate, recursurile. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că, în cauză au fost respectate cerințele imperative ale dispozițiilor ari. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât pe baza cererii părții interesate și numai în limitele sesizării, constând în determinarea, printre altele, a obiectului litigiului, precizat în speță ca fiind Legea nr. 10/2003.

Referindu-se la obiectul cererii deduse judecății, instanțele au analizat pricina în aceste limite, dezvoltând amplu, concret și convingător considerentele pe care s-a întemeiat hotărârea pronunțată în această etapă procesuală. Cât privește recursul declarat de Consiliul de administrație al S.A.I., acesta a fost respins pentru lipsa capacității sale de folosință, determinată de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1054, care reglementează elementele constitutive ale persoanei juridice. Recurenta este un organ de conducere al societății agricole care nu are capacitatea cerută de lege pentru a avea drepturi și obligații proprii și care nu poate dobândi o atare capacitate nici pe plan procesual.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, pentru rejudecare și prin încheierea de ședință din 27 februarie 2012, tribunalul a constatat că au calitatea de părți doar contestatoarea S.E. și intimatul primarul comunei Colceag, reținând ca S.A.I. și reprezentantul acesteia, D.M., nu au calitatea de părți. La același termen, contestatoarea și-a precizat, oral, obiectul cererii, în sensul că solicită doar diferența de teren de 676 mp, față de suprafața de 324 mp pentru care s-a eliberat titlu de proprietate. Ulterior, prin concluziile scrise depuse la data de 5 octombrie 2012, contestatoarea a formulat aceleași precizări și în scris, cu mențiunea că suprafața solicitată a fost limitată Ja cea identificată de expertul topo, de 664 mp.

În cauză, au fost formulate alte cereri de intervenție în interes propriu de S.A.I. și de reprezentanții acesteia, cereri care au fost respinse, ca inadmisibile, față de faptul că această chestiune a fost soluționată irevocabil prin decizia Curții de Apel Ploiești. Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 5191 din 7 noiembrie 2012, a respins, ca neîntemeiată, contestația precizata. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în absența unei dispoziții de soluționare a notificării, adresa din 29 aprilie 2004 are natura juridică a unei dispoziții de respingere a notificării. Ținând seama de motivele invocate în cuprinsul acesteia, respingerea notificării s-a apreciat ca întemeiată.

Contestatoarea nu a depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate. De altfel, amplasamentul imobilului nici nu a fost identificat prin cererea de restituire» iar în cuprinsul acesteia s-a menționat faptul că actele doveditoare vor fi depuse ulterior. Contestatoarea nu a făcut însă dovada depunerii acestor acte, iar identificarea bunului s-a realizat în cursul judecății, prin expertiza efectuată. Totodată, numele autorului de pe urma căruia se solicită restituirea este incert. Pe de o parte, în notificare se menționează numele părinților con testatoarei, P.C. și P.M., în timp ce în cererea de chemare în judecată se menționează autorul mamei acesteia - defunctul S.G. Din actele dosarului nu a rezultat că un imobil de felul celui descris de contesîatoare ar fi fost preluat de stat, prin naționalizare, de la niciunu!

dintre autorii enumerați în cererea de chemare în judecată sau în notificare. Pe de alta parte, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 9 decembrie 1963, P.C. a vândut un teren în suprafață de 324 mp, precum și casa de locuit situată pe acesta, G.A.C. „16 Februarie". Prin sentința civilă nr. 2277 din 7 martie 2005 a Judecătoriei Ploiești s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 09 decembrie 1963, sentință ce a devenit definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 10 din 9 ianuarie 2007 a Curții de Apel Ploiești. În urma acestei hotărâri, a fost emis titlul de proprietate din 28 mai 2009 prin care s-a constituit dreptul de proprietate pe numele beneficiarilor S.E., P.G.

și P.A.P., în calitate de moștenitori ai defunctei P.M., asupra suprafeței de 0,0324 ha de teren intravilan. În temeiul aceleiași sentințe, conform procesului-verbal din 9 noiembrie 2007, reprezentanții Primăriei comunei Coiceag au predat eonîestatoarei, în calitate de moștenitoare a lui P.M., terenul în suprafață de 324 mp și casa de locuit situată pe acesta. Tot ca urmare a constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare, respectiv a recunoașterii cu efect retroactiv ai dreptului de proprietate asupra imobilului, conîestatoarea și-a restrâns obiectul acțiunii la diferența de 664 mp de teren aflat în continuarea terenului menționat în acest contract.

Terenul a fost identificat în schița anexa Ia raportul de expertiză întocmit de expertul topograf B.N., prin pct. 1 - 2 - 3 - 4 - 5 - 6 - 7 - 8 - 9 - 30 - 11 - 1. Tribunalul a avut în vedere că pentru acest teren contestatoarea nu a depus nici în cursul judecării cauzei acte pentru dovedirea dreptului de proprietate al autorilor săi. În același timp, extrasele din registrul agricol au confirmat faptul că pentru terenurile înscrise s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, prin eliberarea titlurilor de proprietate de pe urma autorilor P.M. și S.G. Ca atare, aceste acte nu pot constitui temei pentru o restituire în temeiul Legii nr. 10/2001.

în condițiile în care conîestatoarea și celelalte două persoane beneficiare ar fi apreciat reconstituirile efectuate ca nefiind satisfăcătoare față de evidențele din registrele agricole, aveau posibilitatea atacării actelor de reconstituire emise, iar nu formularea unei noi cereri în baza unei alte legi speciale. De altfel, această posibilitatea este exclusă de chiar dispozițiile Legii nr. 10/2001. Pe de altă parte, din contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 21 decembrie 1972 rezultă că autorul con testatoarei - S.G. a înstrăinat un teren în suprafață de 800 mp în vatra satului Inotești, precum șî porumbarul construit pe acesta. Din compararea vecinătăților din cele două contracte, tribunalul a constatat ca terenul înstrăinat prin al doilea contract îl completează pe cel din primul, fiind chiar terenul solicitat de către contestatoare prin prezenta acțiune.

Așadar, aceasta a solicitat restituirea unui teren pe care La înstrăinat, printr-un contract prezumat a fi valabil, unei alte persoane, respectiv M.M., astfel că nu s-a putut reține existența unei preluări abuzive din partea statului. Împrejurarea că, ulterior, acest teren ar fi ajuns în proprietatea cooperativei agricole de producție nu o îndreptățește pe contestatoare la restituire, căci preluarea nu s-a realizat din patrimoniul său. Pentru considerentele expuse, tribunalul a constatat că în mod corect intimatul nu a procedat la restituirea terenului solicitat, contestatoarea nefiind persoană îndreptățită la restituirea acestuia. Prin Decizia, nr. 27 din data de 23 aprilie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis apelul declarat de contestatoarea S.E.

și în consecință, a schimbat în tot sentința, în sensul că a admis contestația precizată; a anulat dispoziția din 29 aprilie 2004 emisă de primarul comunei Colceag; a dispus restituirea în natură către contestatoare a suprafeței de teren de 664 m.p., identificată conform raportului de expertiză B.N. între pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 1; a obligat intimatul la 2.300 lei cheltuieli de judecată către contestatoare. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, contestatoarea S.E. a avut ca autor pe P. (fostă S.) M. și P.C., bunicul matern al acesteia fiind numitul S.G. Așa cum rezultă din înscrisurile existente la filele 46, 48 dosar apel, mama contestatoare, P. (S.) M. a fost înscrisă la rolul agricol cu suprafața de 1.000 mp curți-clădiri, iar bunicul acesteia, S.G.

a fost înscris separat tot cu suprafața de 1.000 mp curți -clădiri situată în sat Inotești, com. Colceag. Cum în anul 1963 statul comunist a preluat de la numita P.M. și soțul acesteia P.C. suprafața de 324 m.p. prin contractul de vânzare-cumpărare din 1963, (contract de vânzare-cumpărare care a fost atacat în justiție și pentru care s-a constatat nulitatea absolută a acestuia și repunerea părților în situația anterioară prin sentința civilă nr. 2277/2005 a Judecătoriei Ploiești, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 10/2007 a Curții de Apei Ploiești ) se prezuma că întreaga suprafață de 1.000 mp a fost preluată de statui comunist, atâta timp cât imobilul s-a regăsit în patrimoniul statului, fiind identificat în cauză conform raportului de expertiză B.N.

ca fiind suprafața de 664 mp ce formează un trup comun de proprietate cu suprafața de 324 mp, care deja a fost restituită contestatoarei. Susținerea instanței de fond în sensul că au fost restituite contestatoarei în baza Legii nr. 18/1991 terenurile ce au aparținut autorilor săi, astfel încât aceasta avea posibilitatea atacării actelor de reconstituire și nu formularea unei cereri noi, nu a fost reținută de curtea de apel, având în vedere caracterul de complinire al Legii nr. 10/2001 în raport de celelalte legi de reparație. Totodată, nu a fost reținută nici susținerea potrivit căreia terenul solicitat a fi restituit prin prezenta acțiune este identic cu terenul înstrăinat de bunicul matern -Stoica Gheorghe prin contractul de vânzare-cumpărare din 1972, întrucât așa cum s-a arătat mai sus, bunicul contestatoarei a avut.

rol agricol separat de fiica sa S. (P.) M. pentru suprafața de 1.000 mp. Față de considerentele expuse, curtea de apei a constatat că s-a făcut în cauză dovada dreptului de proprietate ai contestatoarei asupra terenului solicitat în baza Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii, precum și a încheierii de dezbateri din data de 16 aprilie 2013 au declarat recurs D.M., N.D., V.Ș., Ș.D., V.D.C., V.C.G., S.M., Ș.E., P.V., P.M., P.M., G.J., R.M., C.M., A.I., D.C., D.N., N.S., N.A., N.V.D., G.D. și S.A.I. Recurenții au solicitat casarea hotărârii atacate, care este nelegală.

flindu-le încălcate drepturile patrimoniale din lichidarea a două cooperative agricole de producție și patrimoniul propriu al S.A.I., cumpărat cu credite în anii 1991-1992 și evaluat la peste 200 miliarde de lei la finele anului 1992. De asemenea, recurenții au solicitat anularea titlurilor de proprietate false emise de pe urma autorilor contestatoarei S.E., precum și a întabulârjlor acestor titluri. Recurenții S.A.I., D.M. și N.D. au declarat recurs și împotriva încheierii din data de 24 septembrie 2013 a Curții de Apei Ploiești, secția I civilă, prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea din 16 aprilie 2013 și în Decizia nr. 27 din 23 aprilie 2013 pronunțate de Curtea de Apei Ploiești.

Recursurile vor fi respinse pentru considerentele ce succed: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.E. a contestat dispoziția din 29 aprilie 2004 emisă de primarul comunei Colceag, în baza Legii nr. 10/2001 și a solicitat anularea dispoziției și obligarea intimatului la restituirea în natură a terenului de 664 mp situat în comuna Colceag, sat Inotești. În cauză, a formulat cerere de intervenție în interes propriu S.A.I., respinsă de Tribunalul Prahova prin încheierea de ședință din data de 29 septembrie 2004. Apelul declarat de titulara cererii de intervenție sub acest aspect, a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, prin Decizia civilă nr. 346 din 6 septembrie 2007. Instanța de apel a reținut neîndeplinirea cerințelor prevăzute de dispozițiile art. 49 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit cărora intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său, terțul tinzând să câștige pentru sine obiectul litigiului. Or, în speță, s-a solicitat anularea unei dispoziții emise în baza Legii nr. l0/2001, calitatea de părți având contestatoarea S.E. și intimatul primarul comunei Colceag. Drept urmare, titulara cererii de intervenție nu poaîe să formuleze o astfel de cerere într-o procedură specială pe care nu a urmat-o în faza administrativă și pentru care nu invocă calitatea de persoană îndreptățită la restituire în sensul Legii nr. 10/2001. Mai mult, cererea de intervenție în interes propriu nu a fost însoțită de nicio dovadă în sensul celor învederate în cuprinsul său.

Totodată, curtea de apel a reținut că, dacă persoana juridică care a formulat cererea de intervenție face dovada dreptului de proprietate și ar fi prejudiciată prin modul de soluționare al notificării formulate de contestatoare, aceasta are deschise alte căi juridice pentru valorificarea drepturilor sale. Această soluție a fost confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 4478 din 2 iulie 2008, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de Consiliul de administrație al S.A.I. Ca urmare, în rejudecare, Tribunalului Prahova, prin încheierea de ședință din data de 27 februarie 2012 a constatat că au calitatea de părți doar contestatoarea S.E. și intimatul primarul comunei Colceag, reținând că S.A.I.

și reprezentantul acesteia, D.M., nu au calitatea de părți. În cauză, au fost formulate alte cereri de intervenție în interes propriu de S.A.I. și de reprezentanții acesteia, cereri care au fost respinse, ca inadmisibile, față de faptul că această chestiune a fost soluționată irevocabil prin decizia Curții de Apel Ploiești. Având în vedere cele ce preced, față de statuările irevocabile reținute prin deciziile pronunțate de Curtea de Apel Ploiești și Înalta Curte de Casație și Justiție, recurenții S.A.I., D.M. și ceilalți membrii ai asociației nu au calitatea de părți în proces și, pe cale de consecință, nu au calitate procesuală activă. Drept urmare, recursurile declarate împotriva Deciziei nr. 27 din 23 aprilie 2013 și a încheierii de dezbateri din 16 aprilie 2013 (care face parte integrantă din decizie), pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, vor fi respinse, ca fiind declarate de persoane fără calitate procesuală activă.

De asemenea, va fi respins și recursul declarat de recurenții S.A.I., D.M. și N.D. împotriva încheierii din data de 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, ca nefondat. Prin această încheiere a fost respinsă cererea formulată de petenții S.A.I. și D.M. privind îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea din 16 aprilie 2013 și în Decizia civilă nr. 27 din 23 aprilie 2013, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești. În motivarea cererii, petenții au formulat susțineri ce nu au legătură cu obiectul acesteia și, ca urmare, în mod corect s-a constatat neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 281 C. proc. civ. Pentru toate considerentele reținute, recursurile vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile formulate de recurenții D.M., N.D., V.Ș., Ș.D., V.D.C., V.C.G., S.M., Ș.E., P.V., P.M., P.M., G.J., R.M., C.M., A.I., D.C., D.N., N.S., N.A., N.V.D., G.D., S.A.I. împotriva Deciziei nr. 27 din data de 23 aprilie 2013 și a încheierii din 16 aprilie 2013, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca fiind declarate de persoane fără calitate procesuală activă. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții S.A.I., D.M. și N.D. împotriva mcheierii din data de 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2034.