ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1716/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1716/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Prahova la data de 26 mai 2004, contestatoarea S.E. a

formulat în contradictoriu cu primarul comunei Colceag, contestație împotriva

dispoziției nr. 1131 din 29 aprilie 2004 emisă de acesta, solicitând anularea

dispoziției, constatarea calității de persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii, precum și restituirea în natură a imobilului compus din teren de 1.000

mp situat în comuna Colceag, sat inotești, pe care este edificată o casă

compusă din 5 camere și o prispă lungă pe stâlpi și o fântână cu cumpănă.

La data de 13

august 2004, S.A.I. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin

care a solicitat să se constate dreptul de proprietate al membrilor săi asupra

sediului C.A.P. Inotești, a terenului pe care acesta este situat, precum și a

altor bunuri.

Prin încheierea

de ședință din data de 29 septembrie 2004, instanța a respins, ca neîntemeiată,

cererea de intervenție în interes propriu formulată de S.A.I. Prin aceeași

încheiere, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea

irevocabilă a Dosarului nr. 12154/2004 aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești,

această măsură fiind menținută și prin încheierea din 12 decembrie 2005.

Prin sentința

civilă nr. 226 din 07 februarie 2007, Tribunalul Prahova a respins, ca

nefondată, contestația formulată de contestatorii S.E. și S.A.I.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel, atât contestatoarea S.E., cât și

intervenienta S.A.I.

În fața

instanței de apel s-a depus ia dosar sentința civilă nr. 2277 din 7 martie 2005

a Judecătoriei Ploiești, prin care s-a constatat nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 09 decembrie 1963, încheiat

între P.C. și G.A.C. „16 Februarie", definitivă și irevocabilă prin

Decizia nr. 10 din 9 ianuarie 2007 a Curții de Apel Ploiești.

Prin Decizia civilă

nr. 346 din 06 septembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat

de contestatoare și l-a respins pe cel declarat de intervenientă. De asemenea,

a respins cererea de intervenție în interesul apelantei-con testatoare

formulată de apelanta-intervenientă. Urmare a admiterii apelului, prin aceeași

decizie, instanța de control judiciar a dispus desființarea sentinței apelate

și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de

apel a reținut că, în fața Tribunalului Prahova, după repunerea pe rol, după

suspendare, în vederea continuării judecății, procedura de citare cu primarul

comunei Colceag, în calitate de reprezentant legai ai unității

administrativ-teritoriale, nu a fost legal îndeplinită, proces ui-verbal de

citare nefiind restituit la dosar, iar acesta neprezentându-se pentru termeniii

din data de 5 februarie 2007, data ia care au și fost puse concluzii asupra

fondului, astfel încât să fie incidente dispozițiile art. 89 alin. (2) C. proc.

civ. într-o atare situație, în speță s-au apreciat incidente dispozițiile art.

297 alin. (1) teza I C. proc. civ. cu privire la desființarea hotărârii atacate

și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Sub aspectul

apelului formulat de S.A.I., ciulea de apel a reținut că a fost respinsă în mod

legai de către tribunal, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 49 C.

proc. civ.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs intervenienții D.M. și Consiliul de

administrație al S.A.I., criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304

pct. 3, 4, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Prin Decizia

nr. 4478 din 2 iulie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondate, recursurile.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de recurs a reținut că, în cauză au fost respectate cerințele

imperative ale dispozițiilor ari. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora

judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât pe baza cererii părții interesate

și numai în limitele sesizării, constând în determinarea, printre altele, a

obiectului litigiului, precizat în speță ca fiind Legea nr. 10/2003.

Referindu-se la

obiectul cererii deduse judecății, instanțele au analizat pricina în aceste

limite, dezvoltând amplu, concret și convingător considerentele pe care s-a

întemeiat hotărârea pronunțată în această etapă procesuală.

Cât privește

recursul declarat de Consiliul de administrație al S.A.I., acesta a fost

respins pentru lipsa capacității sale de folosință, determinată de

neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 26 lit. e) din Decretul nr.

31/1054, care reglementează elementele constitutive ale persoanei juridice.

Recurenta este

un organ de conducere al societății agricole care nu are capacitatea cerută de

lege pentru a avea drepturi și obligații proprii și care nu poate dobândi o

atare capacitate nici pe plan procesual.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, pentru rejudecare și prin încheierea

de ședință din 27 februarie 2012, tribunalul a constatat că au calitatea de

părți doar contestatoarea S.E. și intimatul primarul comunei Colceag, reținând

ca S.A.I. și reprezentantul acesteia, D.M., nu au calitatea de părți.

La același

termen, contestatoarea și-a precizat, oral, obiectul cererii, în sensul că

solicită doar diferența de teren de 676 mp, față de suprafața de 324 mp pentru

care s-a eliberat titlu de proprietate.

Ulterior, prin

concluziile scrise depuse la data de 5 octombrie 2012, contestatoarea a

formulat aceleași precizări și în scris, cu mențiunea că suprafața solicitată a

fost limitată Ja cea identificată de expertul topo, de 664 mp.

În cauză, au

fost formulate alte cereri de intervenție în interes propriu de S.A.I. și de

reprezentanții acesteia, cereri care au fost respinse, ca inadmisibile, față de

faptul că această chestiune a fost soluționată irevocabil prin decizia Curții

de Apel Ploiești.

Tribunalul

Prahova, prin sentința civilă nr. 5191 din 7 noiembrie 2012, a respins, ca

neîntemeiată, contestația precizata.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, în absența unei dispoziții de soluționare

a notificării, adresa din 29 aprilie 2004 are natura juridică a unei dispoziții

de respingere a notificării.

Ținând seama de

motivele invocate în cuprinsul acesteia, respingerea notificării s-a apreciat

ca întemeiată.

Contestatoarea

nu a depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate. De altfel,

amplasamentul imobilului nici nu a fost identificat prin cererea de restituire»

iar în cuprinsul acesteia s-a menționat faptul că actele doveditoare vor fi

depuse ulterior. Contestatoarea nu a făcut însă dovada depunerii acestor acte,

iar identificarea bunului s-a realizat în cursul judecății, prin expertiza

efectuată.

Totodată,

numele autorului de pe urma căruia se solicită restituirea este incert. Pe de o

parte, în notificare se menționează numele părinților con testatoarei, P.C. și P.M.,

în timp ce în cererea de chemare în judecată se menționează autorul mamei

acesteia - defunctul S.G.

Din actele

dosarului nu a rezultat că un imobil de felul celui descris de contesîatoare ar

fi fost preluat de stat, prin naționalizare, de la niciunu! dintre autorii

enumerați în cererea de chemare în judecată sau în notificare.

Pe de alta

parte, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 9 decembrie 1963,

P.C. a vândut un teren în suprafață de 324 mp, precum și casa de locuit situată

pe acesta, G.A.C. „16 Februarie".

Prin sentința

civilă nr. 2277 din 7 martie 2005 a Judecătoriei Ploiești s-a constatat

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 09

decembrie 1963, sentință ce a devenit definitivă și irevocabilă prin Decizia

nr. 10 din 9 ianuarie 2007 a Curții de Apel Ploiești.

În urma acestei

hotărâri, a fost emis titlul de proprietate din 28 mai 2009 prin care s-a

constituit dreptul de proprietate pe numele beneficiarilor S.E., P.G. și P.A.P.,

în calitate de moștenitori ai defunctei P.M., asupra suprafeței de 0,0324 ha de

teren intravilan.

În temeiul aceleiași

sentințe, conform procesului-verbal din 9 noiembrie 2007, reprezentanții

Primăriei comunei Coiceag au predat eonîestatoarei, în calitate de moștenitoare

a lui P.M., terenul în suprafață de 324 mp și casa de locuit situată pe acesta.

Tot ca urmare a

constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare, respectiv a

recunoașterii cu efect retroactiv ai dreptului de proprietate asupra

imobilului, conîestatoarea și-a restrâns obiectul acțiunii la diferența de 664

mp de teren aflat în continuarea terenului menționat în acest contract.

Terenul a fost

identificat în schița anexa Ia raportul de expertiză întocmit de expertul

topograf B.N., prin pct. 1 - 2 - 3 - 4 - 5 - 6 - 7 - 8 - 9 - 30 - 11 - 1.

Tribunalul a

avut în vedere că pentru acest teren contestatoarea nu a depus nici în cursul

judecării cauzei acte pentru dovedirea dreptului de proprietate al autorilor

săi.

În același

timp, extrasele din registrul agricol au confirmat faptul că pentru terenurile

înscrise s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991,

prin eliberarea titlurilor de proprietate de pe urma autorilor P.M. și S.G. Ca

atare, aceste acte nu pot constitui temei pentru o restituire în temeiul Legii

nr. 10/2001. în condițiile în care conîestatoarea și celelalte două persoane

beneficiare ar fi apreciat reconstituirile efectuate ca nefiind satisfăcătoare

față de evidențele din registrele agricole, aveau posibilitatea atacării

actelor de reconstituire emise, iar nu formularea unei noi cereri în baza unei

alte legi speciale.

De altfel,

această posibilitatea este exclusă de chiar dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Pe de altă

parte, din contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 21 decembrie 1972

rezultă că autorul con testatoarei - S.G. a înstrăinat un teren în suprafață de

800 mp în vatra satului Inotești, precum șî porumbarul construit pe acesta.

Din compararea

vecinătăților din cele două contracte, tribunalul a constatat ca terenul

înstrăinat prin al doilea contract îl completează pe cel din primul, fiind

chiar terenul solicitat de către contestatoare prin prezenta acțiune. Așadar,

aceasta a solicitat restituirea unui teren pe care La înstrăinat, printr-un

contract prezumat a fi valabil, unei alte persoane, respectiv M.M., astfel că

nu s-a putut reține existența unei preluări abuzive din partea statului.

Împrejurarea

că, ulterior, acest teren ar fi ajuns în proprietatea cooperativei agricole de

producție nu o îndreptățește pe contestatoare la restituire, căci preluarea nu

s-a realizat din patrimoniul său.

Pentru

considerentele expuse, tribunalul a constatat că în mod corect intimatul nu a

procedat la restituirea terenului solicitat, contestatoarea nefiind persoană

îndreptățită la restituirea acestuia.

Prin Decizia,

nr. 27 din data de 23 aprilie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a

admis apelul declarat de contestatoarea S.E. și în consecință, a schimbat în

tot sentința, în sensul că a admis contestația precizată; a anulat dispoziția din

29 aprilie 2004 emisă de primarul comunei Colceag; a dispus restituirea în natură

către contestatoare a suprafeței de teren de 664 m.p., identificată conform

raportului de expertiză B.N. între pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 1; a

obligat intimatul la 2.300 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că, contestatoarea S.E. a avut ca autor pe P.

(fostă S.) M. și P.C., bunicul matern al acesteia fiind numitul S.G.

Așa cum rezultă

din înscrisurile existente la filele 46, 48 dosar apel, mama contestatoare, P.

(S.) M. a fost înscrisă la rolul agricol cu suprafața de 1.000 mp curți-clădiri,

iar bunicul acesteia, S.G. a fost înscris separat tot cu suprafața de 1.000 mp

curți -clădiri situată în sat Inotești, com. Colceag.

Cum în anul

1963 statul comunist a preluat de la numita P.M. și soțul acesteia P.C.

suprafața de 324 m.p. prin contractul de vânzare-cumpărare din 1963, (contract

de vânzare-cumpărare care a fost atacat în justiție și pentru care s-a

constatat nulitatea absolută a acestuia și repunerea părților în situația

anterioară prin sentința civilă nr. 2277/2005 a Judecătoriei Ploiești, rămasă

irevocabilă prin Decizia nr. 10/2007 a Curții de Apei Ploiești ) se prezuma că

întreaga suprafață de 1.000 mp a fost preluată de statui comunist, atâta timp

cât imobilul s-a regăsit în patrimoniul statului, fiind identificat în cauză

conform raportului de expertiză B.N. ca fiind suprafața de 664 mp ce formează

un trup comun de proprietate cu suprafața de 324 mp, care deja a fost

restituită contestatoarei.

Susținerea

instanței de fond în sensul că au fost restituite contestatoarei în baza Legii

nr. 18/1991 terenurile ce au aparținut autorilor săi, astfel încât aceasta avea

posibilitatea atacării actelor de reconstituire și nu formularea unei cereri

noi, nu a fost reținută de curtea de apel, având în vedere caracterul de

complinire al Legii nr. 10/2001 în raport de celelalte legi de reparație.

Totodată, nu a

fost reținută nici susținerea potrivit căreia terenul solicitat a fi restituit

prin prezenta acțiune este identic cu terenul înstrăinat de bunicul matern

-Stoica Gheorghe prin contractul de vânzare-cumpărare din 1972, întrucât așa

cum s-a arătat mai sus, bunicul contestatoarei a avut. rol agricol separat de

fiica sa S. (P.) M. pentru suprafața de 1.000 mp.

Față de

considerentele expuse, curtea de apei a constatat că s-a făcut în cauză dovada

dreptului de proprietate ai contestatoarei asupra terenului solicitat în baza

Legii nr. 10/2001.

Împotriva

acestei decizii, precum și a încheierii de dezbateri din data de 16 aprilie

2013 au declarat recurs D.M., N.D., V.Ș., Ș.D., V.D.C., V.C.G., S.M., Ș.E., P.V.,

P.M., P.M., G.J., R.M., C.M., A.I., D.C., D.N., N.S., N.A., N.V.D., G.D. și S.A.I.

Recurenții au

solicitat casarea hotărârii atacate, care este nelegală. flindu-le încălcate

drepturile patrimoniale din lichidarea a două cooperative agricole de producție

și patrimoniul propriu al S.A.I., cumpărat cu credite în anii 1991-1992 și

evaluat la peste 200 miliarde de lei la finele anului 1992.

De asemenea,

recurenții au solicitat anularea titlurilor de proprietate false emise de pe

urma autorilor contestatoarei S.E., precum și a întabulârjlor acestor titluri.

Recurenții S.A.I.,

D.M. și N.D. au declarat recurs și împotriva încheierii din data de 24

septembrie 2013 a Curții de Apei Ploiești, secția I civilă, prin care a fost

respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea din

16 aprilie 2013 și în Decizia nr. 27 din 23 aprilie 2013 pronunțate de Curtea

de Apei Ploiești.

Recursurile vor

fi respinse pentru considerentele ce succed:

Prin cererea de

chemare în judecată, reclamanta S.E. a contestat dispoziția din 29 aprilie 2004

emisă de primarul comunei Colceag, în baza Legii nr. 10/2001 și a solicitat

anularea dispoziției și obligarea intimatului la restituirea în natură a

terenului de 664 mp situat în comuna Colceag, sat Inotești.

În cauză, a

formulat cerere de intervenție în interes propriu S.A.I., respinsă de

Tribunalul Prahova prin încheierea de ședință din data de 29 septembrie 2004.

Apelul declarat

de titulara cererii de intervenție sub acest aspect, a fost respins de Curtea

de Apel Ploiești, prin Decizia civilă nr. 346 din 6 septembrie 2007.

Instanța de

apel a reținut neîndeplinirea cerințelor prevăzute de dispozițiile art. 49

alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora intervenția este în interes propriu

când cel care intervine invocă un drept al său, terțul tinzând să câștige

pentru sine obiectul litigiului.

Or, în speță,

s-a solicitat anularea unei dispoziții emise în baza Legii nr. l0/2001,

calitatea de părți având contestatoarea S.E. și intimatul primarul comunei

Colceag.

Drept urmare,

titulara cererii de intervenție nu poaîe să formuleze o astfel de cerere într-o

procedură specială pe care nu a urmat-o în faza administrativă și pentru care

nu invocă calitatea de persoană îndreptățită la restituire în sensul Legii nr.

10/2001.

Mai mult,

cererea de intervenție în interes propriu nu a fost însoțită de nicio dovadă în

sensul celor învederate în cuprinsul său.

Totodată,

curtea de apel a reținut că, dacă persoana juridică care a formulat cererea de

intervenție face dovada dreptului de proprietate și ar fi prejudiciată prin

modul de soluționare al notificării formulate de contestatoare, aceasta are

deschise alte căi juridice pentru valorificarea drepturilor sale.

Această soluție

a fost confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 4478

din 2 iulie 2008, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de

Consiliul de administrație al S.A.I.

Ca urmare, în

rejudecare, Tribunalului Prahova, prin încheierea de ședință din data de 27

februarie 2012 a constatat că au calitatea de părți doar contestatoarea S.E. și

intimatul primarul comunei Colceag, reținând că S.A.I. și reprezentantul

acesteia, D.M., nu au calitatea de părți.

În cauză, au

fost formulate alte cereri de intervenție în interes propriu de S.A.I. și de

reprezentanții acesteia, cereri care au fost respinse, ca inadmisibile, față de

faptul că această chestiune a fost soluționată irevocabil prin decizia Curții

de Apel Ploiești.

Având în vedere

cele ce preced, față de statuările irevocabile reținute prin deciziile

pronunțate de Curtea de Apel Ploiești și Înalta Curte de Casație și Justiție,

recurenții S.A.I., D.M. și ceilalți membrii ai asociației nu au calitatea de

părți în proces și, pe cale de consecință, nu au calitate procesuală activă.

Drept urmare,

recursurile declarate împotriva Deciziei nr. 27 din 23 aprilie 2013 și a

încheierii de dezbateri din 16 aprilie 2013 (care face parte integrantă din

decizie), pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, vor fi

respinse, ca fiind declarate de persoane fără calitate procesuală activă.

De asemenea, va

fi respins și recursul declarat de recurenții S.A.I., D.M. și N.D. împotriva

încheierii din data de 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I

civilă, ca nefondat.

Prin această

încheiere a fost respinsă cererea formulată de petenții S.A.I. și D.M. privind

îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea din 16 aprilie 2013 și în

Decizia civilă nr. 27 din 23 aprilie 2013, pronunțate de Curtea de Apel

Ploiești.

În motivarea

cererii, petenții au formulat susțineri ce nu au legătură cu obiectul acesteia

și, ca urmare, în mod corect s-a constatat neîndeplinirea cerințelor prevăzute

de art. 281 C. proc. civ.

Pentru toate

considerentele reținute, recursurile vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile formulate de recurenții D.M., N.D., V.Ș., Ș.D., V.D.C., V.C.G., S.M.,

Ș.E., P.V., P.M., P.M., G.J., R.M., C.M., A.I., D.C., D.N., N.S., N.A., N.V.D.,

G.D., S.A.I. împotriva Deciziei nr. 27 din data de 23 aprilie 2013 și a încheierii

din 16 aprilie 2013, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca

fiind declarate de persoane fără calitate procesuală activă.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurenții S.A.I., D.M. și N.D. împotriva

mcheierii din data de 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 3 iunie 2034.