ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 729/2013

Prin contestația

înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția civilă, la data de 26 mai

2004, sub nr. 3828/2004, contestatoarea S.E. a solicitat instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu intimatul Primarul Comunei

Colceag, să dispună anularea Dispoziției nr. 1131 din 29 aprilie 2004.

A mai solicitat

contestatoarea să se constate că are calitatea de persoană îndreptățită la

măsuri reparatorii și să dispună restituirea în natură a imobilului compus din

1000 mp teren, situat în comuna Colceag, sat I., jud. Prahova pe care se află

edificată o casă compusă din 5 camere și o prispă lungă pe stâlpi și o fântână

cu cumpănă.

La data de 13 august

2004 Societatea Agricolă I., prin reprezentant D.M., a formulat cerere de

intervenție în interes propriu solicitând constatarea dreptului de proprietate

al membrilor acesteia asupra sediului CAP I., a construcțiilor de la sediu, a

terenului curți construcții, a fermei zoo și teren curți, precum și despăgubiri

pentru bunurile distruse total.

La termenul de

judecată din data de 29 septembrie 2004 instanța a respins ca neîntemeiată

cererea de intervenție în interes propriu formulată de Societatea Agricolă I.,

prin președinte D.M.

Prin Sentința civilă

nr. 226 pronunțată la data de 7 februarie 2007 Tribunalul Prahova a respins ca

nefondată acțiunea.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 prevăd că imobilele preluate în mod abuziv de către stat, de

organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6

martie 1945 - 22 decembrie 1989 precum și cele preluate de stat în baza Legii

nr. 139/1940 se restituie în natură în condițiile prezentei legi, în cazul în

care restituirea în natură nu este posibilă urmând a se stabili măsuri

reparatorii.

A mai reținut

instanța că, prin Dispoziția nr. 1131/2004 emisă în urma notificării adresate

Primăriei corn. Colceag s-a respins cererea întrucât în termenul de 18 luni de

la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 petenta S.E. nu a depus actele

doveditoare, iar conform art. 7 alin. (7) din lege nu beneficiază de măsuri

reparatorii pentru terenul al cărui regim juridic a fost stabilit prin Legea

nr. 18/1991.

Așa fiind, tribunalul

a concluzionat că, în raport de înscrisurile depuse în cauză, nu sunt

îndeplinite condițiile de restituire a imobilului prevăzute de dispozițiile

Legii nr. 10/2001, întrucât în titlul de proprietate nr. 107583/2002 s-a

reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei și al moștenitorilor numitei

P.M. asupra unui teren de 2,27 ha situat în Inotești, iar potrivit art. 8 din

Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența acestui act normativ și terenurile al

căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991 și

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nu este de

natură să conducă la nelegalitatea Dispoziției nr. 1131/2004.

Prin Decizia nr. 346

din 6 septembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze

cu minori și familie, a admis apelul declarat de contestatoarea S.E. împotriva

Sentinței civile nr. 226 din 7 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova

în dosarul nr. 3828/2004, în contradictoriu cu intimata în contestație Primăria

comunei Colceag, prin primar și intervenientul accesoriu D.M.

A desființat Sentința

nr. 226 din 7 februarie 2007 a Tribunalului Prahova, secția civilă, și a trimis

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

A fost respins apelul

declarat de intervenienta Societatea Agricolă I. - prin reprezentant legal

D.M., ca nefondat.

A fost respinsă

cererea de intervenție în interesul apelantei Societatea Agricolă I. formulată

de intervenientul accesoriu D.M.

Prin încheierea din

29 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, în același dosar, a fost respinsă ca

inadmisibilă cererea de îndreptare eroare materială formulată de petenții

Societatea Agricolă I. și D.M. privind Decizia civilă nr. 346 din 6 septembrie

2007 a Curții de Apel Ploiești.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia

nr. 4478 din 2 iulie 2008, a respins recursurile declarate de intervenientul

D.M. și Consiliul de Administrație al Societății Agricole I. împotriva Deciziei

civile nr. 346 din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă,

precum și recursul declarat de intervenienta Societatea Agricolă I. împotriva

încheierii din 29 noiembrie 2007 pronunțată de aceeași instanță.

În considerentele

hotărârii, instanța de recurs a reținut că, potrivit art. 281 alin. (1) C.

proc. civ. „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile

părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri

sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere".

Pe calea acestei

proceduri, așa cum legal a reținut și instanța de apel, nu pot fi remediate

erorile de fond, care pot fi cenzurate și îndreptate doar prin intermediul

căilor legale de atac.

Prin urmare, în

speță, pe calea aleasă nu pot fi cenzurate eventualele greșeli săvârșite de

instanță în ceea ce privește calitatea procesuală a părților litigante sau

greșita determinare a cadrului procesual dedus judecății.

Instanța de recurs a

reținut că nu pot fi primite nici criticile privind omisiunea inserării datelor

de identificare ale societății agricole, întrucât textul art. 281 alin. (1) C.

proc. civ. se referă expres la greșeli privind anumite elemente ale cererii

deduse judecății, precis determinate și între care nu se află și datele

solicitate, necesare, în conformitate cu prevederile art. 112 pct. 1 C. proc.

civ. în vederea identificării părții la care se referă, cerință îndeplinită în

cauză.

S-a constatat că sunt

nefondate și criticile de nelegalitate ale hotărârii atacate, întrucât instanța

de apel a soluționat cauza cu respectarea cerințelor imperative ale textului

art. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit căruia „în toate cazurile,

judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".

Aceasta înseamnă că

judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât pe baza cererii părții

interesate și numai în limitele sesizării, constând în determinarea, printre

altele, a obiectului litigiului, precizat în speță ca fiind Legea nr. 10/2001.

În aceste limite și

cu respectarea dispozițiilor legii speciale menționate a soluționat și instanța

de apel litigiul dedus judecății, astfel încât criticile axate pe dispozițiile

art. 304 pct. 3, 4, 8 și 9 C. proc. civ. nu sunt fondate.

De asemenea, s-a

reținut că nu pot fi primite nici criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304

pct. 7 C. proc. civ. întrucât, în speță motivele invocate în dezvoltarea

acestui motiv de recurs nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele textului

legal menționat.

Acesta vizează,

potrivit conținutului său, nemotivarea hotărârii judecătorești în una din cele

două ipoteze precis reglementate și constă fie în existența unei contrarietăți

între considerentele hotărârii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia

acțiunii, iar din altele faptul că acțiunea este fondată; fie în contrarietatea

flagrantă între considerente și dispozitiv, sau în motivarea insuficientă ori

prezentarea unor considerente străine de natura pricinii.

Or, în speță,

referindu-se la obiectul cererii deduse judecății, instanțele au analizat

pricina în aceste limite, dezvoltând amplu, complet și convingător

considerentele pe care s-a întemeiat hotărârea pronunțată în această etapă

procesuală.

Cât privește recursul

declarat de Consiliul de administrație al Societății Agricole I., instanța de

recurs a constatat că acesta urmează a fi respins pentru lipsa capacității sale

de folosință determinat de neîndeplinirea condițiilor prescrise de art. 26 lit.

e) din Decretul nr. 31/1954, care reglementează elementele constitutive ale

persoanei juridice.

Partea menționată

este un organ de conducere al societății agricole care nu are capacitatea

cerută de lege pentru a avea drepturi și obligații proprii și care nu poate

dobândi o atare capacitate nici pe plan procesual.

În consecință, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., recursurile deduse judecății au fost respinse,

față de considerentele menționate.

La data de 23 iulie

2012 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă, sub nr. 5156/1/2012, cererea de recurs formulată de Societatea

Agricolă I., D.M. și N.D. împotriva Deciziei nr. 346 din 6 septembrie 2007 a

Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie.

La termenul de

judecată din data de 14 februarie 2013, Înalta Curte a invocat, din oficiu,

excepția inadmisibilității recursului, având în vedere următoarele

considerente:

Prin Decizia nr. 4478

din 2 iulie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a soluționat recursurile declarate de intervenientul

D.M. și Consiliul de Administrație al Societății Agricole I. împotriva Deciziei

civile nr. 346 din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă,

precum și recursul declarat de intervenienta Societatea Agricolă I. împotriva

încheierii din 29 noiembrie 2007 pronunțată de aceeași instanță.

Recursul pendinte

vizează aceeași hotărâre, respectiv Decizia nr. 346 din 6 septembrie 2007 a

Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie,

titularii cererii de recurs fiind Societatea Agricolă I., D.M. și N.D., acesta

din urmă în calitate de membru al Consiliului de Administrație al Societății

Agricole I.

Din cuprinsul art.

299 și urm. C. proc. civ. rezultă că împotriva unei hotărâri se poate declara,

de către partea nemulțumită, un singur recurs, această prevedere legală fiind

rațională și în concordanță cu principiul puterii de lucru judecat.

Mai mult, din dispozițiile

art. 377 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile,

raportat la art. 299 din același cod, rezultă că sistemul român de jurisdicție

a statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale de atac

stingându-se prin exercitare.

Drept urmare,

posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.

Or, în cauză,

recurenții au declarat un nou recurs împotriva aceleiași decizii, astfel că cel

de-al doilea recurs trebuie privit ca inadmisibil.

În plus, recunoașterea

unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual

civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului

constituțional al egalității în fața legii, iar, din acest motiv, aceasta apare

ca o soluție inadmisibilă.

Normele procedurale

privind sesizarea organelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele

competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător

principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Față de

considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de Societatea Agricolă I., D.M. și N.D.

împotriva Deciziei nr. 346 din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești,

secția civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG