ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 729/2013

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția civilă, la data de 26 mai 2004, sub nr. 3828/2004, contestatoarea S.E. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu intimatul Primarul Comunei Colceag, să dispună anularea Dispoziției nr. 1131 din 29 aprilie 2004. A mai solicitat contestatoarea să se constate că are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii și să dispună restituirea în natură a imobilului compus din 1000 mp teren, situat în comuna Colceag, sat I., jud. Prahova pe care se află edificată o casă compusă din 5 camere și o prispă lungă pe stâlpi și o fântână cu cumpănă.

La data de 13 august 2004 Societatea Agricolă I., prin reprezentant D.M., a formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând constatarea dreptului de proprietate al membrilor acesteia asupra sediului CAP I., a construcțiilor de la sediu, a terenului curți construcții, a fermei zoo și teren curți, precum și despăgubiri pentru bunurile distruse total. La termenul de judecată din data de 29 septembrie 2004 instanța a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de Societatea Agricolă I., prin președinte D.M. Prin Sentința civilă nr. 226 pronunțată la data de 7 februarie 2007 Tribunalul Prahova a respins ca nefondată acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevăd că imobilele preluate în mod abuziv de către stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 se restituie în natură în condițiile prezentei legi, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă urmând a se stabili măsuri reparatorii. A mai reținut instanța că, prin Dispoziția nr. 1131/2004 emisă în urma notificării adresate Primăriei corn. Colceag s-a respins cererea întrucât în termenul de 18 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 petenta S.E.

nu a depus actele doveditoare, iar conform art. 7 alin. (7) din lege nu beneficiază de măsuri reparatorii pentru terenul al cărui regim juridic a fost stabilit prin Legea nr. 18/1991. Așa fiind, tribunalul a concluzionat că, în raport de înscrisurile depuse în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile de restituire a imobilului prevăzute de dispozițiile Legii nr. 10/2001, întrucât în titlul de proprietate nr. 107583/2002 s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei și al moștenitorilor numitei P.M. asupra unui teren de 2,27 ha situat în Inotești, iar potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența acestui act normativ și terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991 și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nu este de natură să conducă la nelegalitatea Dispoziției nr. 1131/2004.

Prin Decizia nr. 346 din 6 septembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, a admis apelul declarat de contestatoarea S.E. împotriva Sentinței civile nr. 226 din 7 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 3828/2004, în contradictoriu cu intimata în contestație Primăria comunei Colceag, prin primar și intervenientul accesoriu D.M. A desființat Sentința nr. 226 din 7 februarie 2007 a Tribunalului Prahova, secția civilă, și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. A fost respins apelul declarat de intervenienta Societatea Agricolă I. - prin reprezentant legal D.M., ca nefondat. A fost respinsă cererea de intervenție în interesul apelantei Societatea Agricolă I. formulată de intervenientul accesoriu D.M.

Prin încheierea din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în același dosar, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de îndreptare eroare materială formulată de petenții Societatea Agricolă I. și D.M. privind Decizia civilă nr. 346 din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 4478 din 2 iulie 2008, a respins recursurile declarate de intervenientul D.M. și Consiliul de Administrație al Societății Agricole I. împotriva Deciziei civile nr. 346 din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, precum și recursul declarat de intervenienta Societatea Agricolă I. împotriva încheierii din 29 noiembrie 2007 pronunțată de aceeași instanță.

În considerentele hotărârii, instanța de recurs a reținut că, potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ. „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere". Pe calea acestei proceduri, așa cum legal a reținut și instanța de apel, nu pot fi remediate erorile de fond, care pot fi cenzurate și îndreptate doar prin intermediul căilor legale de atac. Prin urmare, în speță, pe calea aleasă nu pot fi cenzurate eventualele greșeli săvârșite de instanță în ceea ce privește calitatea procesuală a părților litigante sau greșita determinare a cadrului procesual dedus judecății.

Instanța de recurs a reținut că nu pot fi primite nici criticile privind omisiunea inserării datelor de identificare ale societății agricole, întrucât textul art. 281 alin. (1) C. proc. civ. se referă expres la greșeli privind anumite elemente ale cererii deduse judecății, precis determinate și între care nu se află și datele solicitate, necesare, în conformitate cu prevederile art. 112 pct. 1 C. proc. civ. în vederea identificării părții la care se referă, cerință îndeplinită în cauză. S-a constatat că sunt nefondate și criticile de nelegalitate ale hotărârii atacate, întrucât instanța de apel a soluționat cauza cu respectarea cerințelor imperative ale textului art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., potrivit căruia „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății". Aceasta înseamnă că judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât pe baza cererii părții interesate și numai în limitele sesizării, constând în determinarea, printre altele, a obiectului litigiului, precizat în speță ca fiind Legea nr. 10/2001. În aceste limite și cu respectarea dispozițiilor legii speciale menționate a soluționat și instanța de apel litigiul dedus judecății, astfel încât criticile axate pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 4, 8 și 9 C. proc. civ. nu sunt fondate. De asemenea, s-a reținut că nu pot fi primite nici criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. întrucât, în speță motivele invocate în dezvoltarea acestui motiv de recurs nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele textului legal menționat. Acesta vizează, potrivit conținutului său, nemotivarea hotărârii judecătorești în una din cele două ipoteze precis reglementate și constă fie în existența unei contrarietăți între considerentele hotărârii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că acțiunea este fondată; fie în contrarietatea flagrantă între considerente și dispozitiv, sau în motivarea insuficientă ori prezentarea unor considerente străine de natura pricinii. Or, în speță, referindu-se la obiectul cererii deduse judecății, instanțele au analizat pricina în aceste limite, dezvoltând amplu, complet și convingător considerentele pe care s-a întemeiat hotărârea pronunțată în această etapă procesuală.

Cât privește recursul declarat de Consiliul de administrație al Societății Agricole I., instanța de recurs a constatat că acesta urmează a fi respins pentru lipsa capacității sale de folosință determinat de neîndeplinirea condițiilor prescrise de art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954, care reglementează elementele constitutive ale persoanei juridice. Partea menționată este un organ de conducere al societății agricole care nu are capacitatea cerută de lege pentru a avea drepturi și obligații proprii și care nu poate dobândi o atare capacitate nici pe plan procesual. În consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursurile deduse judecății au fost respinse, față de considerentele menționate.

La data de 23 iulie 2012 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. 5156/1/2012, cererea de recurs formulată de Societatea Agricolă I., D.M. și N.D. împotriva Deciziei nr. 346 din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie. La termenul de judecată din data de 14 februarie 2013, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, având în vedere următoarele considerente: Prin Decizia nr. 4478 din 2 iulie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a soluționat recursurile declarate de intervenientul D.M. și Consiliul de Administrație al Societății Agricole I. împotriva Deciziei civile nr. 346 din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, precum și recursul declarat de intervenienta Societatea Agricolă I. împotriva încheierii din 29 noiembrie 2007 pronunțată de aceeași instanță.

Recursul pendinte vizează aceeași hotărâre, respectiv Decizia nr. 346 din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, titularii cererii de recurs fiind Societatea Agricolă I., D.M. și N.D., acesta din urmă în calitate de membru al Consiliului de Administrație al Societății Agricole I. Din cuprinsul art. 299 și urm. C. proc. civ. rezultă că împotriva unei hotărâri se poate declara, de către partea nemulțumită, un singur recurs, această prevedere legală fiind rațională și în concordanță cu principiul puterii de lucru judecat. Mai mult, din dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din același cod, rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare.

Drept urmare, posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă. Or, în cauză, recurenții au declarat un nou recurs împotriva aceleiași decizii, astfel că cel de-al doilea recurs trebuie privit ca inadmisibil. În plus, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluție inadmisibilă. Normele procedurale privind sesizarea organelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Față de considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Societatea Agricolă I., D.M. și N.D. împotriva Deciziei nr. 346 din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2013. Procesat de GGC - DG