ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2721/2018

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 9.12.2013, reclamanta A. a solicitat în contradicitoriu cu pârâtul Guvernul României, să se constate nulitatea absolută parțială a hotărârii nr. 1359/27.12.2001, privind atestarea domeniului public al județului Prahova, a municipiului, orașelor și comunelor din județul Prahova, prin care se atestă apartenența la domeniul public al Județului Prahova a bunurilor cuprinse la anexele 1-101, care fac parte integrantă din Hotărâre, pentru anexa nr. 41, punctele 6 și 8.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 283 din data de 5 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității plângerii prealabile și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenienta Comuna Colceag, prin primar.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului recurenta a arătat, în esență, că instanța de fond a apreciat, în mod eronat, că H.G. nr. 1359/27.12.2001 este un act administrativ individual, căruia nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1) 1 din Legea nr. 554/2004. Totodată, în speță sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (4) din aceeași lege, potrivit cărora actele administrative cu caracter normativ, care se consideră nelegale, pot fi atacate oricând, hotărârea contestată fiind un act administrativ normativ cu aplicabilitate generală. Intimata-pârâtă Comuna Colceag, prin primar, a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond;

Procedura derulată în recurs Recursul fiind de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 5 octombrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din același cod, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică. Prin încheierea din data de 16 noiembrie 2017, judecata recursului a fost suspendată pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Pe baza referatului întocmit de grefierul de ședință la data de 7 iunie 2018, în temeiul art. 420 C. proc. civ., instanța a fixat termen în vederea verificării incidenței dispozițiilor art. 416 din același cod.

Considerentele și soluția instanței de recurs asupra excepției perimării recursului Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția perimării prezentei căi de atac, Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni". De asemenea, potrivit art. 417 C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes." Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute de art. 417-419 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica dispozițiile art. 420 alin. (1) din același cod, constatând, din oficiu, perimarea căii de atac promovate.