ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3657/2015

Decizia nr. 3657/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 126 din data de 16 mai 2014 a Curții de Apel Ploiești a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Prefectura Județului Prahova, Comisia Județeană Prahova de aplicare a Legii nr. 18/1991, Municipiul Ploiești prin Consiliul Local și Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Bărcănești și a fost respinsă acțiunea față de acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă, privind constatarea nulității absolute parțiale a H.G. nr. 237/2002 Anexa nr. 2 pct. 29 privind tarlaua 38 parcela 531 pentru suprafața de 0,50 ha suprafața de teren.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamantele A. și B., criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată.

Recurentele au arătat că instanța de fond în mod greșit a calificat hotărârea de guvern atacată ca fiind un act administrativ individual, în condițiile în care dispozițiile sale au un caracter general și imperativ, caracteristică de esență a actului normativ.

De asemenea, s-a arătat că hotărârea de guvern atacată nu este dată în contradictoriu cu reclamantele sau cu autorul lor pentru a putea fi vorba de un act administrativ individual, apreciind că nu li se pot opune apărările formulate prin întâmpinare de Guvernul României.

Recurentele au arătat că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 se referă la un act administrativ individual, iar reclamantele au contestat un act administrativ normativ. Recurentele au arătat că în conformitate cu dispozițiile din Legea nr. 29/1990, termenele curg de la comunicarea actului atacat, iar în ceea ce le privește actul atacat nu le-a fost comunicat niciodată.

S-a precizat că temeiul acțiunii reclamantelor îl constituie încălcarea dreptului de proprietate al reclamantelor printr-un act care ar fi trebuit să fie de interes public, dar care își produce efecte doar parțial, arătând că hotărârea de Guvern atacată nu poate să opereze și pentru terenul reclamantelor, fiind valabilă doar pentru terenurile utilizate efectiv în scopul pentru care a fost emisă.

3.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar de Municipiul Ploiești prin Consiliul Local Ploiești și Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. S-a arătat că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților Prefectura Județului Prahova, Comisia Județeană Prahova de aplicare a Legii nr. 18/1991, Municipiul Ploiești, prin Consiliul Local și Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Bărcănești.

3.2. Prin întâmpinarea depusă la dosar de Guvernul României s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. S-a arătat faptul că recurentele nu au respectat procedura prealabilă impusă de prevederile Legii contenciosului administrativ, precum și faptul că data emiterii H.G. nr. 237/2002 este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, arătându-se că dispozițiile art. 4 din lege nu pot fi aplicate retroactiv.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 04.03.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 10.06.2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Văzând obiectul cererii deduse judecății, constatarea nulității absolute parțiale a H.G. nr. 237/2002 Anexa nr. 2 pct. 29 privind tarlaua 38 parcela 531 pentru suprafața de 0,50 ha, suprafața de teren ce aparține reclamantelor A. și B., Înalta Curte reține, în acord cu instanța de fond, faptul că actul ce se solicită a fi cenzurat de instanța de contencios administrativ este un act administrativ cu caracter individual.

Prin definiție actul administrativ cu caracter individual, spre deosebire de cel cu caracter normativ, reprezintă o manifestare de voință care creează, modifică sau stinge drepturi și obligații în beneficiul sau în sarcina unei persoane determinate.

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut constant faptul că distincția între actele administrative individuale și cele normative se realizează în funcție de întinderea efectelor juridice pe care le produc. Astfel, actele administrative normative conțin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, în timp ce actele individuale produc efecte, de regulă, față de o persoană, sau uneori față de mai multe persoane, nominalizate expres în conținutul acestor acte.

Înalta Curte reține că H.G. nr. 237/2002 Anexa nr. 2 pct. 29 privind tarlaua 38 parcela 531 pentru suprafața de 0,50 ha suprafață de teren, obiect al acțiunii judiciare, se referă la o suprafață de teren clar determinată, iar actul în discuție face referire expresă la persoana juridică de la care se transmite imobilul și la persoana juridică la care se transmite imobilul, motiv pentru care încadrarea actului atacat în categoria actelor administrative individuale a fost corect stabilită de instanța de fond.

Având în vedere dispozițiile art. 7 alin. (1), (3) și (7) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, trebuie să solicite autorității emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a cărei neîndeplinire este sancționată cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Instanța de fond a reținut că reclamantele s-au adresat instanței de contencios administrativ pentru anularea H.G. nr. 237/2002 Anexa nr. 2 pct. 29 privind tarlaua 38 parcela 531, pentru suprafața de 0,50 ha suprafață de teren, fără ca anterior acestei date să se formuleze o reclamație administrativă prin care să se solicite autorității emitente revocarea în tot sau în parte a actului administrativ atacat, conform art. 7 alin. (1), (3) și (7) din Legea nr. 554/2004, corroborate cu Decizia Curții Constituționale nr. 797 din 27 septembrie 2007.

Or, verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurente, având în vedere faptul că nu au respectat procedura prealabilă impusă de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004. Se constată că principala susținere a recurentelor este întemeiată pe faptul că actul atacat este un act administrativ cu caracter normativ, situație în care procedura prealabilă reglementată de Legea contenciosului administrativ nu s-ar impune a fi urmată. Susținerile contravin prevederilor exprese ale art. 7 alin. (1) și (1

1

) din Legea nr. 554/2004, conform cărora și în cazul actelor administrative normative este necesară adresarea plângerii prealabile.

Revenind la calificarea actului atacat ca fiind un act administrativ cu caracter individual și la corecta aplicare a prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 488 C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva sentinței civile nr. 126 din 16 mai 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2015.