ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2603/2014

Decizia nr. 2603/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. Inotești, B. și C., în contradictoriu cu intimații Ministrul Justiției, Statul Român, Ministerul de Finanțe, D.G.F.P. Prahova, Prefectul Județului Prahova, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova, Comisia Județeană Prahova – Legea Fondului funciar, Consiliul Local Colceag prin Primar, Ministerul Administrației și Internelor, Procurorul General al României, au solicitat ca autoritățile chemate în judecată să fie obligate să soluționeze cererile acestora, dar și ale foștilor cooperatori ai societății, respectiv cererea din 24 iulie 2012 înregistrată sub din 24 august 2012, prefect - din 03 septembrie; x/C/2012 prefect (septembrie 2012 MAI; cererea din 11 septembrie 2012 adresă prefectului (din 11 septembrie 2012), CCPI Prahova (din 11 septembrie 2012, fără nr. Guvern (poștal); cererea din 21 septembrie 2012 înregistrată la CCPI Prahova (din 27 septembrie 2012) prefect (din 27 septembrie 2012) MAI și Guvern-poștal, PCA Ploiești – Procuror general al României – art. 217

1

C. proc. pen. ce au ca obiect acordarea audienței la primul ministru, ministru M.I., prefect, director CCPI Prahova, Mureș.

Totodată, au solicitat acces și eliberare a copiilor după HCL Colceag din 1993, 1994 – de concesionare teren și construcții – sediu A. Inotești, precum și a documentației CCESPRCIRCT Ploiești cu privire la terenul societății mai sus menționată.

De asemenea, au solicitat anularea tuturor HCL secrete, titluri de proprietate și punere în posesie legală, teren și construcții ce vizează A. Inotești [conform art. 13, 28 alin. (1)-(3) din Legea nr. 18/1991-2009 – sechestru], anularea celor 5 G.H. secrete [cu acces august 2008 (…) teren și construcții sediul I societate/fost CAP Inotești - 2000 m.p., teren și construcții]; anularea procesului verbal de punere în posesie – ilegal falt - din 03 noiembrie 2007 și titlu de proprietate secret, documentații false; întocmite anexa 12 – Legea nr. 18/1991 (H.G. nr. 131/1991 și Legea nr. 247/2005, GH din 2005 de aplicare și punere în posesie; eliberare titlu de proprietate colectiv/A. Inotești/membrii pe terenurile CC și construcții fost CAP/GAC Inotești, cu despăgubiri prin expertizare valoare de înlocuire construcții distruse și lipsa de folosință teren,construcții; acces și eliberare copii arhiva CAP Inotești (sustras de la sediul/aflată la MAI/Arhivele Prahova), documentațiile de lichidare CAP Inotești, CAP Colceag, CAP Parepa, în prealabil CAP Colceag unificat 1980-1990 conform sentinței nr. 111121/1992 pronunțată de Judecătoria Ploiești; acces și predare arhivă A. Inotești - urmare celor 26 spargeri-Furturi, celor 3+7 HCL secrete Colceag, cele 5HG secrete și ocupare, închidere ferestre distruse, uși sediu II de comuna/județ/Guvern: anulare intabulare falsă - Dosar nr. x din 17 februarie 2010 CCPI Prahova și CCPI Mureș și cercetări penale Procurorul General al României structuri mafiote criminale, hoți-infractori legate de distrugere-furt patrimoniul CAP Inotești/patrimoniul rămas CAP Inotești – proprietatea A. Inotești conform legii, sechestrare, hotărâri, (52 construcții, 8,5 ha teren CC, cele 3+7 HCL secrete Colceag și cele 5 HG secrete/furt drepturi patrimoniale cooperatori/membrii societate peste 1750 miliarde ROL, falsificare/vânzare-cumpărare dosare judecătorești și penale/plângeri cu reținere peste 900 plângeri, idem Dosarele x/2004 Judecătoria Ploiești, xx/2004 Tribunalul Prahova și daune morale de 75000 RON și 100/an/asociat 1991/2006 conform documentației art. 48 Legea nr. 36/1991.

Pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei A. Inotești, ca inadmisibilă.

A mai solicitat admiterea excepției nulității cererii de chemare în judecată a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru lipsa obiectului, și pe cale de consecință anularea cererii.

De asemenea, în baza art. 137 C. proc. civ., a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în cauza dedusă judecății.

Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne București a formulat întâmpinare, prin care invocă lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne.

La termenul de judecată din 30 ianuarie 2013, reclamanții A. Inotești, B. și C., au formulat o completare la acțiune prin care au solicitat a fi citată în cauză Curtea de Conturi a României, care a verificat sesizările A. Inotești la fața locului [ferma zootehnică-construcții degradate 100%, distruse deși au fost cele mai durabile (50-2000 ani], staționar biciclete la sediul I societate/fost GAC/CAP Inotești cumpărat cu actul de vânzare cumpărare legal din anul 1963 NSL Mizil.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 32 din 30 ianuarie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile invocate pe cale de întâmpinare și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este nefondată, având în vedere petitul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Așadar, art. 6 garantează dreptul fiecărei persoane de a avea acces la o instanță. Or, reclamantul solicită obligarea unor instituții să-i comunice un răspuns la cererile formulate.

Cu privire la excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea a reținut că, într-adevăr potrivit dispozițiilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă. Însă, în prezenta cerere de chemare în judecată sunt menționate aceste cerințe.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate fi primită având în vedere că în cererea de chemare în judecată este indicată și o cerere pretins înregistrată la această instituție, față de care reclamanții au solicitat un răspuns.

De asemenea, a apreciat că nici excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne nu poate fi primită având în vedere că în cererea de chemare în judecată este indicată și o cerere pretins înregistrată la această instituție, față de care reclamanții au solicitat un răspuns.

Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că reclamanții indică o serie de cereri pretins înregistrate la instituțiile publice pârâte fără însă a fi depus la dosar copii ale acestor cereri prin care să facă dovada certă că au fost formulate și înregistrate aceste petiții.

Pe de altă parte, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanții au și primit răspuns la unele petiții.

Așa fiind, Curtea a apreciat că nu poate fi reținut un refuz nejustificat al autorităților publice pârâte de a răspunde solicitărilor reclamanților, cererea de chemare în judecată fiind neîntemeiată.

Ulterior, prin Încheierea din Camera de Consiliu de la data de 27 martie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de îndreptare eroare materială a sentinței nr. 32 din 30 ianuarie 2013 formulată de petenții A. Inotești, B. și C., în contradictoriu cu intimații

Ministrul Justiției, Statul Român, Ministerul de Finanțe, D.G.F.P. Prahova, Prefectul Județului Prahova, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova, Comisia Județeană Prahova – Legea Fondului funciar, Consiliul Local Colceag prin Primar, Ministerul Administrației și Internelor, Procurorul General al României, ca neîntemeiată.

Recursul

Împotriva încheierii din 27 martie 2013 și a sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat recurs reclamanții A. Inotești, B. și C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:

Un prim motiv de recurs pe care recurenții - reclamanți au înțeles să-l formuleze este cel prevăzut de dispozițiile art. 304

pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2), și anume împrejurarea că pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu a fost citat în cauză.

Au mai susținut recurenții că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină - art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

De asemenea, s-a arătat că sentința a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunii, precum și admiterea cererii de îndreptare eroare materială.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate și nu corespund realității criticile formulate de recurenți cu privire la încălcarea formelor de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, la dosarul de fond există dovada de citare a pârâtului Oficiul

de Cadastru și Publicitate Imobiliară pentru termenul din 12 decembrie 2012, termen la care, potrivit procesului – verbal întocmit de către grefierul de ședință în încheierea de ședință de la acea dată, după strigarea cauzei și acordarea termenului de judecată, s-a prezentat în instanță pentru acest pârât consilierul juridic D., care a luat cunoștință de termenul acordat.

Cu privire la fondul cererii, Înalta Curte împărtășește motivarea primei instanțe, expusă anterior în prezenta decizie.

În cauză, în mod corect judecătorul fondului a constatat, pe de o parte, faptul că deși reclamanții au indicat o serie de cereri pretins înregistrate la instituțiile publice pârâte, la dosar nu au fost depuse copii ale acestor cereri prin care să se facă dovada certă că au fost formulate și înregistrate aceste petiții, iar pe de altă parte, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanții au și primit răspuns la unele petiții, astfel încât nu se poate reține un refuz nejustificat în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304

1

C. proc. civ.

Examinând recursul declarat împotriva încheierii din 16 aprilie a Curții de Apel Ploiești, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele motive:

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 281 C. proc. civ. „Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”.

Din economia textului de lege susmenționat rezultă că obiect al unei atare cereri îl constituie, după caz, îndreptarea erorilor sau omisiunilor cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale.

Se observă, însă, că

ceea ce petenții au invocat de fapt în cererea având ca obiect îndreptare eroare materială constituie critici ce vizează fondul cauzei.

Or, cererea întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ. nu poate fi admisă în situația în care partea este nemulțumită de raționamentul judecătorului, eventualele greșeli de judecată putând fi îndreptate pe calea recursului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. Inotești, B. și C. împotriva sentinței nr. 32 din 30 ianuarie 2013 și încheierii din 27 martie 2013 ale Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2014.