ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4236/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Ploiești la data de 23 aprilie 2010, reclamanta S.A.I., prin președinte

D.M., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României, Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Ploiești, Consiliul Local al Comunei Colceag și Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, obligarea instituțiilor pârâte la a da curs

cererilor înregistrate sub nr. 88829 din 11 august 2009, nr. 980 din 12 mai

2009 (ITC Ph-1846/12.05), nr. 542 din 17 martie 2009 (4237/17.03- prefect, 3489

din 17 martie - Consiliul Județean Prahova, poștal - Consiliul Local Colceag),

43002 din 05 ianuarie 2009 (1539 Camera de Conturi Ph) și nr. 88 din 05

ianuarie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Totodată, societatea

reclamantă a solicitat accesul și copia actului de control C.C.R.- 2009/Camera

de Conturi Prahova și a Rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție la plângerile nr. 88 din 05 ianuarie și 09 ianuarie 2009,

anularea celor 5 H.G. secrete, cu deconspirarea H.G. nr. 1359/2001 și Anexa 41,

precum și a celor 5 H.C.L. secrete Colceag, cu deconspirarea H.C.L. nr. 15/1999,

H.C.L. nr. 20/2003, prin care patrimoniul rămas C.A.P. Inotești menționat -

proprietatea S.A.I. conform legilor, patrimoniul propriu S.A.I. cumpărat cu

credite bancare 1991/1992, conform inventarelor din 31 decembrie 2004  din 14

ianuarie 2005, după efectuarea celei de-a 18-a spargeri, furt magazii grajd 1,

lăptărie, castel apă și sediul II/ferma zoo și prin spargerile, furturile din

22 din 24 ianuarie 2008, 23 din 26 ianuarie 2008, 24 din 29 ianuarie 2008,

25/13 - 14 ianuarie 2008 în prezența Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești/procuror C.V., Mai - Iunie 2008 cu sustragere/nesoluționare plângeri

Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv 1946, 1944,

1193 etc. din ianuarie 2008, întrucât au fost organizate/conduse de M.A.I.,

procuratură, instanțe, pentru că nu au restituit și plățile drepturilor

foștilor cooperatori/S.A.I., conform art. 28 alin. (1) - (3) din lege.

Reclamanta a mai

solicitat și anularea procesului-verbal de punere în posesie din 11 mai 2009, a

titlului din 28 mai 2009, precum și efectuarea unui raport de expertiză pentru

a se constata dispariția a 55 de construcții luate printr-un H.G. fals nr.

1359/2001.

Prin întâmpinările

formulate în cauză, pârâții Ministerul Public  Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și

Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova au solicitat admiterea excepției

necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ în soluționarea

capetelor de cerere formulate în contradictoriu cu Ministerul Public, admiterea

excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, în

raport de natura juridică a actelor contestate și, pe cale de consecință,

respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

de fond

Prin Sentința nr. 150

din 08 iunie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâții

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă

Tribunalul Prahova și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată potrivit

Legii contenciosului administrativ de către reclamanta S.A.I., în

contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României, Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești, Consiliul Local al Comunei Colceag și Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a examinat cu prioritate excepția

inadmisibilității acțiunii și, în raport de dispozițiile art. 7 alin. (1) și

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a constatat faptul că reclamanta S.A.I. nu a

făcut dovada îndeplinirii, anterior introducerii acțiunii în justiție, a

procedurii plângerii administrative prealabile, iar această împrejurare atrage

respingerea, ca inadmisibilă, a acțiunii în contencios administrativ.

Apreciind ca fiind

întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii formulate potrivit Legii

contenciosului administrativ, Curtea a reținut că nu se mai impune analizarea

celorlalte excepții invocate pe cale de întâmpinare și a motivelor referitoare

la fondul cauzei.

exercitată

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs

reclamanta S.A.I., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ., fără, însă, a structura criticile invocate și fără a detalia

motivele de casare sau modificare a hotărârii atacate.

Societatea recurentă

susține, în esență, faptul că soluția instanței de fond a fost pronunțată în

baza unor înscrisuri false și reiterează solicitarea de a avea acces la

documentele secrete menționate în cererea de chemare în judecată.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza în

raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă,

precum și de reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Înalta Curte remarcă

caracterul nesistematizat și nestructurat al recursului, care nu conține decât

izolat referiri concrete la soluția primei instanțe, astfel încât va analiza

cauza sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.

Raportat la obiectul

cererii de chemare în judecată, instanța de fond, în mod legal și temeinic, a

apreciat că litigiul născut între societatea reclamantă și autoritățile publice

pârâte aparține sferei contenciosului administrativ și că soluționarea acestuia

se raportează la regulile instituite prin Legea nr. 554/2004.

Astfel, art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 prevede că, „înainte de a se adresa instanței de

contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ

individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității

ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data

comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”, iar potrivit

art. 7 alin. (3) din același act normativ, plângerea prealabilă formulată de

persoana vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ cu caracter

individual, adresat altui subiect de drept, se formulează în termen de 6 luni

din momentul în care a luat la cunoștință, pe orice cale, de existența

acestuia.

Potrivit prevederilor

art. 12 teza I din Legea contenciosului administrativ, reclamantul trebuie să

anexeze la acțiune copia actului administrativ pe care îl atacă sau, după caz,

răspunsul autorității publice prin care i se comunică refuzul rezolvării

cererii sale. În situația în care reclamantul nu a primit niciun răspuns la

cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul și data

înregistrării la autoritatea publică, precum și orice înscris care face dovada

îndeplinirii procedurii prealabile, dacă acest demers este obligatoriu.

Procedura prealabilă

administrativă exercitată sub forma recursului grațios sau ierarhic este

reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, ca un fine de

neprimire și este obligatorie, neîndeplinirea acesteia fiind sancționată cu

respingerea cererii în contencios administrativ ca inadmisibilă, în acord cu

dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora “în cazurile

anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai

după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea

lege”.

Totodată, Înalta

Curte constată că nici în etapa procesuală a recursului, recurenta-reclamantă

nu a administrat probe în sensul art. 305 C. proc. civ., prin care să facă

dovada îndeplinirii în termen a procedurii prealabile conform art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte,

Înalta Curte reține faptul că soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă,

menținută de către instanța de control judiciar, face de prisos examinarea

celorlalte cereri și susțineri ale recurentei, care privesc fondul litigiului

dedus judecății.

de recurs

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul

din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art.

304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

formulat de reclamanta S.A.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.A.I. împotriva Sentinței nr. 150 din 08 iunie 2010 a Curții de

Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2011.