ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4236/2011

Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 23 aprilie 2010, reclamanta S.A.I., prin președinte D.M., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Consiliul Local al Comunei Colceag și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea instituțiilor pârâte la a da curs cererilor înregistrate sub nr. 88829 din 11 august 2009, nr. 980 din 12 mai 2009 (ITC Ph-1846/12.05), nr. 542 din 17 martie 2009 (4237/17.03- prefect, 3489 din 17 martie - Consiliul Județean Prahova, poștal - Consiliul Local Colceag), 43002 din 05 ianuarie 2009 (1539 Camera de Conturi Ph) și nr. 88 din 05 ianuarie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Totodată, societatea reclamantă a solicitat accesul și copia actului de control C.C.R.- 2009/Camera de Conturi Prahova și a Rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plângerile nr. 88 din 05 ianuarie și 09 ianuarie 2009, anularea celor 5 H.G. secrete, cu deconspirarea H.G. nr. 1359/2001 și Anexa 41, precum și a celor 5 H.C.L. secrete Colceag, cu deconspirarea H.C.L. nr. 15/1999, H.C.L. nr. 20/2003, prin care patrimoniul rămas C.A.P. Inotești menționat - proprietatea S.A.I. conform legilor, patrimoniul propriu S.A.I. cumpărat cu credite bancare 1991/1992, conform inventarelor din 31 decembrie 2004 din 14 ianuarie 2005, după efectuarea celei de-a 18-a spargeri, furt magazii grajd 1, lăptărie, castel apă și sediul II/ferma zoo și prin spargerile, furturile din 22 din 24 ianuarie 2008, 23 din 26 ianuarie 2008, 24 din 29 ianuarie 2008, 25/13 - 14 ianuarie 2008 în prezența Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești/procuror C.V., Mai - Iunie 2008 cu sustragere/nesoluționare plângeri Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv 1946, 1944, 1193 etc. din ianuarie 2008, întrucât au fost organizate/conduse de M.A.I., procuratură, instanțe, pentru că nu au restituit și plățile drepturilor foștilor cooperatori/S.A.I., conform art. 28 alin. (1) - (3) din lege. Reclamanta a mai solicitat și anularea procesului-verbal de punere în posesie din 11 mai 2009, a titlului din 28 mai 2009, precum și efectuarea unui raport de expertiză pentru a se constata dispariția a 55 de construcții luate printr-un H.G. fals nr. 1359/2001. Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâții Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova au solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ în soluționarea capetelor de cerere formulate în contradictoriu cu Ministerul Public, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, în raport de natura juridică a actelor contestate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 150 din 08 iunie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de către reclamanta S.A.I., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Consiliul Local al Comunei Colceag și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a examinat cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii și, în raport de dispozițiile art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a constatat faptul că reclamanta S.A.I. nu a făcut dovada îndeplinirii, anterior introducerii acțiunii în justiție, a procedurii plângerii administrative prealabile, iar această împrejurare atrage respingerea, ca inadmisibilă, a acțiunii în contencios administrativ. Apreciind ca fiind întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii formulate potrivit Legii contenciosului administrativ, Curtea a reținut că nu se mai impune analizarea celorlalte excepții invocate pe cale de întâmpinare și a motivelor referitoare la fondul cauzei.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs reclamanta S.A.I., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., fără, însă, a structura criticile invocate și fără a detalia motivele de casare sau modificare a hotărârii atacate. Societatea recurentă susține, în esență, faptul că soluția instanței de fond a fost pronunțată în baza unor înscrisuri false și reiterează solicitarea de a avea acces la documentele secrete menționate în cererea de chemare în judecată.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare. Înalta Curte remarcă caracterul nesistematizat și nestructurat al recursului, care nu conține decât izolat referiri concrete la soluția primei instanțe, astfel încât va analiza cauza sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de fond, în mod legal și temeinic, a apreciat că litigiul născut între societatea reclamantă și autoritățile publice pârâte aparține sferei contenciosului administrativ și că soluționarea acestuia se raportează la regulile instituite prin Legea nr. 554/2004. Astfel, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că, „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”, iar potrivit art. 7 alin. (3) din același act normativ, plângerea prealabilă formulată de persoana vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, se formulează în termen de 6 luni din momentul în care a luat la cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia. Potrivit prevederilor art. 12 teza I din Legea contenciosului administrativ, reclamantul trebuie să anexeze la acțiune copia actului administrativ pe care îl atacă sau, după caz, răspunsul autorității publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale. În situația în care reclamantul nu a primit niciun răspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul și data înregistrării la autoritatea publică, precum și orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacă acest demers este obligatoriu. Procedura prealabilă administrativă exercitată sub forma recursului grațios sau ierarhic este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, ca un fine de neprimire și este obligatorie, neîndeplinirea acesteia fiind sancționată cu respingerea cererii în contencios administrativ ca inadmisibilă, în acord cu dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora “în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege”. Totodată, Înalta Curte constată că nici în etapa procesuală a recursului, recurenta-reclamantă nu a administrat probe în sensul art. 305 C. proc. civ., prin care să facă dovada îndeplinirii în termen a procedurii prealabile conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, Înalta Curte reține faptul că soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, menținută de către instanța de control judiciar, face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri ale recurentei, care privesc fondul litigiului dedus judecății.

Soluția instanței de recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta S.A.I.