ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 746/2011

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 173 din 24 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta S.A.I., cu sediul în județul Prahova, prin reprezentant D.M., împotriva Referatului nr. 277/VIII/1/2010, Rezoluției nr. 693/VIII/1/2010 și Lucrării nr. 671/VIII/1/2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. A fost obligată petenta la plata sumei de 240 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin plângerea înregistrată sub nr. 619/42/2010, petiționara S.A.I.

a solicitat desființarea soluțiilor date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în Dosarele nr. 277/VIII/1/2010, nr. 693/VIII/1/2010 și nr. 671/VIII/1/2010. În motivarea plângerii, petiționara a susținut că Dosarul nr. 14/1991 a fost ținut sub cheie de către președinții Judecătoriei Ploiești - numiții P.J., G.E., N.E., T.G. și Ș.O. și că miniștrii justiției și ai finanțelor, precum și prim miniștrii, A.N., C.P.T. și E.B. au emis cinci Hotărâri de guvern secrete de atestare în domeniul public al comunei Colceag, al patrimoniului C.A.P. Inotești, al patrimoniului C.A.P. Inotești și S.A.I..

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că prin referatul prin care s-a soluționat Dosarul nr. 277/VIII/1/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a reținut că petiționara S.A.I., prin reprezentant legal D.M., a invocat sustragerea de către magistrați a unei adrese depuse de către acesta în Dosarele nr. 2521/P/2007, nr. 2067/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești și nr. 277/P/2008 și nr. 411/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Plângerile formulate de petiționară împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată date în dosarele sus-menționate potrivit art. 278 1 C. proc. pen. au fost respinse. În ce privește Dosarul nr. 671/VIII/1/2010 s-a reținut că a fost soluționat printr-o adresă conform căreia, plângerea formulată de petiționară a fost înaintată spre competentă soluționare Tribunalului Prahova.

Prin plângerea respectivă, petiționara a solicitat să aibă acces și să îi fie eliberat un certificat de grefă potrivit art. 28 lit. f) din Legea nr. 85/2006, să primească copii xerox certificate după încheierea secretă a Judecătoriei Ploiești și după adresa Tribunalului Prahova, secția contencios administrativ, către Judecătoria Ploiești și care se referea la înregistrarea în R.S.S.A. a Sentinței nr. 1410 din 5 octombrie 2009 prin care s-a deschis procedura de insolvență privind pe petiționară. Referitor la Rezoluția nr. 693/VIII/2010, s-a reținut că aceasta privește soluția dată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin care s-a respins plângerea formulată de petiționară potrivit art. 278 C. proc.

pen., cu motivarea că redirecționarea cererii petiționarei către Tribunalul Prahova nu constituie o soluție în sensul Codului de procedură penală și nici nu poate fi asimilată unui act sau vreunei măsuri adoptate de către procuror. Întrucât soluțiile date în dosarele invocate de către petiționară nu se regăsesc printre cele expres și limitativ prevăzute de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., respectiv, scoatere sau neîncepere a urmăririi penale, plângerea formulată de aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă. Împotriva sentinței a declarat recurs petiționara S.A.I. prin reprezentant D.M., apreciind-o ca fiind "ilegală, netemeinică" prin aceea că "s-a falsificat calitatea părților din proprietar/parte vătămată în petiționar și din făptuitori/inculpați/infractori în intimați". Examinând hotărârea atacată în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., plângerea întemeiată pe aceste prevederi poate fi formulată numai împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, și anume, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Prin urmare, plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate în art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen. este inadmisibilă. Raportând prevederile legale sus-menționate la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că plângerea recurentei petiționare a fost exercitată cu nerespectarea cerințelor legale, deoarece în dosarele menționate de aceasta nu a fost dispusă niciuna din soluțiile de netrimitere în judecată prevăzute în mod expres și limitativ în art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. și anume neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale. Prin urmare, plângerea formulată de recurentă se circumscrie accepțiunii unui act pe care legea nu îl îngăduie și îl sancționează cu inadmisibilitatea, concluzie la care în mod corect a ajuns instanța de fond prin Sentința penală nr. 173 pronunțată la 24 noiembrie 2010. În consecință, reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, recursul declarat de petiționara S.A.I.

prin reprezentant D.M. se va respinge ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.A.I. prin reprezentant D.M. împotriva Sentinței penale nr. 173 din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2011.