ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1396/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 156 din 4 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a respins plângerea formulată de petiționara S.A. INOTEȘTI, prin reprezentant D.M., împotriva rezoluției nr. 919/VIII/1/2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca inadmisibilă. A fost obligată petiționara la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin plângerea înregistrată sub nr. 1057/42/2010, S.A. Inotești prin reprezentantul său D.M., a solicitat desființarea rezoluției nr. 919/VIII/1/2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Plângerea nu a fost motivată, petiționara solicitând daune morale de 100.000 lei de la parchet și de la MAI pentru că aceste instituții nu i-au garantat și nu i-au apărat proprietățile. Totodată, petiționara a arătat că patrimoniul societății a fost furat și distrus. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nr. 919/VIII/1/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, instanța de fond a reținut că prin rezoluția atacată, a fost respinsă plângerea formulată de S.A. Inotești împotriva soluției din lucrarea cu nr. 819/VIII/1/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Prin referatul întocmit în acest din urmă dosar, la data de 18 iunie 2010 s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiționara S.A.

Inotești. Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că în memoriul său, petiționara și-a exprimat nemulțumirile referitoare la faptul că „structuri mafiote din justiție”,comunică încheierile de ședință din dosarele civile în care ea este parte, la domiciliul reprezentantului legal al societății, nu la sediul acesteia. Referitor la aceste aspecte, procurorul a apreciat că nu sunt de competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și pentru că referirile din plângere sunt generice, nu se poate dispune înregistrarea memoriului ca dosar penal. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că soluția dispusă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nu este nici una din cele prevăzute limitativ de art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen. respectiv, rezoluție de neîncepere a urmăriri penale sau ordonanță ori după caz, rezoluție de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale motiv pentru care, plângerea petiționarei a fost respinsă ca inadmisibilă conform art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Împotriva sentinței a declarat recurs petiționara S.A. Inotești prin reprezentantul său D.M. care a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei la procuror pentru cercetări față de persoanele care nu au sesizat organele competente în legătură cu furtul și distrugerea sediului societății. Examinând hotărârea atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., „după respingerea plângerii făcute conform art.275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu”.

Așa cum rezultă din norma procedurală menționată, plângerea care are un asemenea temei vizează expres și limitativ soluțiile de netrimitere în judecată, respectiv, neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale precum și actele procedurale, respectiv rezoluția, ordonanța sau rechizitoriul emise de procuror, în raport cu soluțiile de netrimitere în judecată arătate. În cauză, prin referatul nr. 819/VIII/1/2010 din 18 iunie 2010, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a respins plângerea formulată de petiționara S.A. Inotești prin reprezentant legal D.M. cu motivarea că aspectele sesizate nu intră în competența unităților de parchet.

Prin rezoluția nr. 919/VIII/1/2010 din 20 iulie 2010 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în temeiul art. 275-278 C. proc. pen., a dispus respingerea plângerii formulată de petiționară împotriva soluției din lucrarea nr. 819/VIII/1/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Raportând dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins plângerea recurentei petiționare, deoarece soluția dată de procuror, și împotriva căreia s-a formulat plângere nu este nici una din cele prevăzute expres și limitativ de textul de lege sus-menționat, respectiv rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanță ori, după caz, rezoluție de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

Prin urmare, plângerea recurentei petiționare, fiind exercitată cu nerespectarea cerințelor legale se circumscrie accepțiunii unui act pe care legea nu îl îngăduie și îl sancționează ca atare cu inadmisibilitatea. Așa fiind, reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, recursul declarat de petiționara S.A. Inotești prin reprezentant D.M. se privește ca nefondat și se respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.A. Inotești prin reprezentant D.M. împotriva sentinței penale nr. 156 din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2011.