ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1396/2011

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 156 din 4 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești s-a respins plângerea formulată de petiționara S.A. INOTEȘTI, prin

reprezentant D.M., împotriva rezoluției nr. 919/VIII/1/2010 a procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca inadmisibilă.

A

fost obligată petiționara la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin plângerea

înregistrată sub nr. 1057/42/2010, S.A. Inotești prin reprezentantul său D.M.,

a solicitat desființarea rezoluției nr. 919/VIII/1/2010 a procurorului general

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Plângerea

nu a fost motivată, petiționara solicitând daune morale de 100.000 lei de la

parchet și de la MAI pentru că aceste instituții nu i-au garantat și nu i-au

apărat proprietățile. Totodată, petiționara a arătat că patrimoniul societății

a fost furat și distrus.

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului nr. 919/VIII/1/2010 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, instanța de fond a reținut că prin

rezoluția atacată, a fost respinsă plângerea formulată de S.A. Inotești

împotriva soluției din lucrarea cu nr. 819/VIII/1/2010 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești. Prin referatul întocmit în acest din urmă dosar,

la data de 18 iunie 2010 s-a dispus respingerea plângerii formulată de

petiționara S.A. Inotești.

Pentru

a dispune astfel, procurorul a reținut că în memoriul său, petiționara și-a

exprimat nemulțumirile referitoare la faptul că „structuri mafiote din

justiție”,comunică încheierile de ședință din dosarele civile în care ea este

parte, la domiciliul reprezentantului legal al societății, nu la sediul

acesteia. Referitor la aceste aspecte, procurorul a apreciat că nu sunt de

competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și pentru că

referirile din plângere sunt generice, nu se poate dispune înregistrarea

memoriului ca dosar penal.

Având

în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că soluția dispusă de către

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nu este nici una din cele

prevăzute limitativ de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. respectiv,

rezoluție de neîncepere a urmăriri penale sau ordonanță ori după caz, rezoluție

de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi

penale motiv pentru care, plângerea petiționarei a fost respinsă ca

inadmisibilă conform art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Împotriva

sentinței a declarat recurs petiționara S.A. Inotești prin reprezentantul său D.M.

care a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei la procuror pentru

cercetări față de persoanele care nu au sesizat organele competente în legătură

cu furtul și distrugerea sediului societății.

Examinând

hotărârea atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3)

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., „după respingerea

plângerii făcute conform art.275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de

procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese

legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data

comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art.

278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și

împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu”.

Așa

cum rezultă din norma procedurală menționată, plângerea care are un asemenea

temei vizează expres și limitativ soluțiile de netrimitere în judecată,

respectiv, neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală,

încetarea urmăririi penale precum și actele procedurale, respectiv rezoluția,

ordonanța sau rechizitoriul emise de procuror, în raport cu soluțiile de

netrimitere în judecată arătate.

În

cauză, prin referatul nr. 819/VIII/1/2010 din 18 iunie 2010, procurorul de la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a respins plângerea formulată de

petiționara S.A. Inotești prin reprezentant legal D.M. cu motivarea că aspectele

sesizate nu intră în competența unităților de parchet.

Prin

rezoluția nr. 919/VIII/1/2010 din 20 iulie 2010 procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în temeiul art. 275-278 C.

proc. pen., a dispus respingerea plângerii formulată de petiționară împotriva

soluției din lucrarea nr. 819/VIII/1/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești.

Raportând

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. la speța dedusă judecății,

Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins plângerea

recurentei petiționare, deoarece soluția dată de procuror, și împotriva căreia

s-a formulat plângere nu este nici una din cele prevăzute expres și limitativ

de textul de lege sus-menționat, respectiv rezoluție de neîncepere a urmăririi

penale sau ordonanță ori, după caz, rezoluție de clasare, de scoatere de sub

urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Prin urmare, plângerea

recurentei petiționare, fiind exercitată cu nerespectarea cerințelor legale se

circumscrie accepțiunii unui act pe care legea nu îl îngăduie și îl

sancționează ca atare cu inadmisibilitatea.

Așa

fiind, reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică,

recursul declarat de petiționara S.A. Inotești prin reprezentant D.M. se

privește ca nefondat și se respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata

sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara S.A. Inotești prin reprezentant D.M. împotriva sentinței penale nr.

156 din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 6 aprilie 2011.