ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 972/2011

Asupra recursului

penal de față,

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 154 din 4 decembrie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în dosarul nr. 1954/42/2010, s-a respins ca nefondată

plângerea petentei S.A.I., prin reprezentant D.M. împotriva Rezoluției nr.

335/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, reținându-se că

aceasta este eliptică, nu întrunește condițiile prevăzute de art. 222 C. proc.

pen., în sensul că nu sunt indicați făptuitorii, mijloacele de probă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petenta, solicitând casarea hotărârii recurate și

trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale în raport

de faptele reclamate.

Recursul este

nefondat.

Examinând actele și

lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen. constată că hotărârea recurată este legală și temeinică.

Astfel, prin

plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, S.A.I.

a solicitat desființarea Rezoluției nr. 335/P/2010 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale

privind comiterea unor infracțiuni prevăzute de art. 217 C. pen., 208 C. pen.

și 220 C. pen., a cărei parte vătămată ar fi fost petenta.

Plângerea petentei nu

a fost practic motivată, ci aceasta a solicitat daune morale de 100.000 RON de

la parchet, de la M.A.I., pentru că nu i s-a garantat și apărat proprietatea

precizând că patrimoniul societății a fost furat și distrus.

La dosarul cauzei a

fost atașat dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în care s-a

pronunțat rezoluția a cărei desființare se solicită și Sentința nr. 1410 din 5

octombrie 2009 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios

administrativ - Biroul Faliment, prin care s-a deschis procedura insolvenței

S.A.I. și a fost numit administrator judiciar C.C. IPURL, societate care a fost

de altfel citată în dosar și care nu a formulat niciun punct de vedere.

După terminarea

dezbaterilor la dosarul cauzei a fost atașată o solicitate a societății

petente, în vederea amânării judecării, datorită lipsei procedurii de citare și

a lipsei calității procesuale a C.C. IPURL.

Judecătorul fondului,

soluționând plângerea și verificând rezoluția atacată pe baza actelor și

lucrărilor dosarului, a constatat că în mod corect plângerea petentei este

nefondată, pentru considerentele pe care Înalta Curte le apreciază întemeiate

și concordante cu întreg materialul analizat.

Astfel, în rezoluția

atacată s-a reținut că, inițial, S.A.I. a solicitat să fie efectuate cercetări

față de cadre din M.A.I., Poliția orașului Mizil, I.P.J. Prahova, procurori și

judecători care au săvârșit împreună cu făptuitorul C.T.C. fapte de distrugere,

furt, tulburare de posesie, în anul 2008, față de această societate.

Față de aspectele

învederate și de actele efectuate în cauză procurorul a constatat că acțiunea

penală nu poate fi pusă în mișcare deoarece în cauză sunt incidente prevederile

art. 10 lit. f) C. proc. pen. întrucât plângerii inițiale îi lipsește o

condiție prevăzută pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, și anume nu

sunt descrise în mod concret faptele, nu sunt indicați făptuitorii și nu sunt

prevăzute mijloace de probă pentru a fi asimilată vreuneia din modurile de

sesizare prevăzute de art. 221 C. proc. pen.

Într-adevăr, din

examinarea plângerii formulată de către petentă la parchet, se constată că

aceasta nu precizează în ce mod societatea ar fi fost distrusă, furată sau i

s-ar fi tulburat posesia de către cadre din M.A.I., Poliția Mizil, I.P.J.

Prahova, procurori sau judecători ai Judecătoriei Mizil.

În aceste condiții

judecătorul fondului a apreciat în mod corect că plângerea petentei este

eliptică și nu întrunește prevederile art. 221 sau 222 C. proc. pen.;

consecință a acestui, fapt rezoluția procurorului a fost apreciată ca fiind

legală și temeinică.

Pentru considerentele

arătate, văzând și dispozițiile art. 385

15

alin. (1) lit. b) C.

proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petent

împotriva Sentinței penale nr. 154 din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a obliga recurenta la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara S.A.I., prin D.M., împotriva

Sentinței penale nr. 154 din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurenta-petiționară, prin D.M., la plata sumei de 200 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 martie 2011.