ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3084/2009

Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 106 din 3 iulie 2009 a Curții de Apel Ploiești a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de S.A. Inotești, cu sediul în comuna Colceag, sat Inotești, județul Prahova, prin reprezentant legal D.M. împotriva Ordonanței nr. 481/P/2008 din 10 martie 2009 și a Rezoluției nr. 417/II/2/2009 din 31 martie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pe care le-a menținut. A obligat petenta la 30 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 8 august 2008, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, plângerea formulată de S.A.

Inotești, județul Prahova, împotriva procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil și a polițiștilor din subordine pentru comiterea unor infracțiuni de abuz în serviciu, favorizarea infractorului și de reținere/distrugere de înscrisuri. Societatea respectivă, prin reprezentantul său legal D.M., a susținut că, în mod greșit, lucrătorii de poliție au dispus conexarea dosarelor nr. 41/P/2005, nr. 92/P/2005 și respectiv, nr. 165/P/2005 încercând astfel escamotarea unei sesizări penale formulată în legătură cu comiterea unei fapte de furt calificat, la sfârșitul anului 2004 în dauna patrimoniului propriu. De asemenea, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, în mod ilegal, au dispus conexarea acelorași dosare penale tot în scopul arătat mai sus.

Cercetările efectuate în cauză nu au relevat date care să contureze existența vreunei fapte cu caracter penal. S-a concluzionat că cercetările și propunerea de conexare a dosarelor au fost realizate de către agentul șef de poliție D.C., din cadrul Postului de Poliție Colceag, județul Prahova iar prin Rezoluția nr. 41/P/2005 din 12 mai 2005, procurorul M.V., în prezent pensionat, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, a dispus, pentru o mai bună înfăptuire a justiției, conexarea celor trei dosare și neînceperea urmăririi penale în cauza reunită, confirmând astfel propunerea lucrătorului de poliție nominalizat mai înainte. Prin Ordonanța nr. 481/P/2008 din 10 martie 2009, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în temeiul disp.

art. 228 alin. (4) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.V., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil și D.C., agent șef poliție din cadrul Postului de Poliție Colceag, județul Prahova, sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni prev. de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. și respectiv art. 272 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există. Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere conform art. 275 - 278 C. proc. pen. S.A.

Inotești, prin reprezentantul său legal D.M., care a fost respinsă de către Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin Rezoluția nr. 417/II/2/2009 din 31 martie 2009. Pentru a dispune astfel, s-a constatat că, soluția dispusă de procuror prin ordonanța din 10 martie 2009 este legală și temeinică deoarece probele administrate sunt suficiente pentru a forma convingerea că faptele reclamate nu există și în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi făptuitori pentru toate infracțiunile. Împotriva ordonanței și a rezoluției emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, petentul D.M. a formulat, în baza art. 278 1 C. proc.

pen., două plângeri ce au fost conexate de către instanța fondului. Examinând actele premergătoare efectuate în cauză, care au stat la baza Ordonanței nr. 481/P/2008 din 10 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a constatat de către instanța de fond, că soluția adoptată de procuror, respectiv de neîncepere a urmăririi penale față de magistratul procuror M.V. și față de agentul șef de poliție din cadrul postului de Poliție Colceag, jud. Prahova, D.C., este legală și temeinică, neexistând date care să contureze existența vreunei fapte cu potențial penal. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petenta S.A. Inotești prin reprezentant legal D.M. La termenul de judecată din 1 octombrie 2009, reprezentantul petentei nu s-a prezentat pentru a susține recursul promovat.

Examinând din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, recursul petentei, Înalta Curte îl consideră nefondat pentru următoarele considerente: Începerea urmăririi penale este condiționată de existența unor temeiuri suficiente care să confirme că o anumită persoană se face vinovată de săvârșirea unei infracțiuni. Totodată, trebuie să se constate că nu există vreunul din cazurile prev. de art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată. Instanța constată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus o soluție legală și temeinică, în cauză neexistând date care să justifice începerea urmăririi penale împotriva magistratului judecător M.V.

și împotriva agentului șef de poliție D.C. Aceștia pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție au propus și dispus conexarea dosarelor petentului (agentul șef de poliție a făcut această propunere, confirmată ulterior de procuror) acționând în acord cu dispozițiile legale în materie; neputându-se pune la îndoială buna lor credință. Altfel spus, îndeplinirea de către intimați a atribuțiilor de serviciu, cu respectarea dispozițiilor legale, în vederea unei juste soluționări a cauzelor petentului, nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunilor sesizate. În raport cu cele reținute, soluția instanței de fond apare ca fiind legală și temeinică, motiv pentru care, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul promovat de S.A. Inotești prin reprezentant legal, D.M. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.A. Inotești prin reprezentant D.M. împotriva Sentinței penale nr. 106 din 3 iulie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2009.