ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3084/2009

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 106 din 3 iulie 2009 a Curții de

Apel Ploiești a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de S.A.

Inotești, cu sediul în comuna Colceag, sat Inotești, județul Prahova, prin

reprezentant legal D.M. împotriva Ordonanței nr. 481/P/2008 din 10 martie 2009

și a Rezoluției nr. 417/II/2/2009 din 31 martie 2009 ale Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești, pe care le-a menținut.

A obligat petenta la 30 RON

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că la data de 8 august 2008, a fost înregistrată la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, plângerea formulată de S.A.

Inotești, județul Prahova, împotriva procurorilor din cadrul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Mizil și a polițiștilor din subordine pentru comiterea unor

infracțiuni de abuz în serviciu, favorizarea infractorului și de

reținere/distrugere de înscrisuri.

Societatea respectivă, prin

reprezentantul său legal D.M., a susținut că, în mod greșit, lucrătorii de

poliție au dispus conexarea dosarelor nr. 41/P/2005, nr. 92/P/2005 și

respectiv, nr. 165/P/2005 încercând astfel escamotarea unei sesizări penale

formulată în legătură cu comiterea unei fapte de furt calificat, la sfârșitul

anului 2004 în dauna patrimoniului propriu.

De asemenea, procurorii din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, în mod ilegal, au dispus conexarea

acelorași dosare penale tot în scopul arătat mai sus.

Cercetările efectuate în cauză nu au

relevat date care să contureze existența vreunei fapte cu caracter penal.

S-a concluzionat că cercetările și

propunerea de conexare a dosarelor au fost realizate de către agentul șef de

poliție D.C., din cadrul Postului de Poliție Colceag, județul Prahova iar prin

Rezoluția nr. 41/P/2005 din 12 mai 2005, procurorul M.V., în prezent pensionat,

din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, a dispus, pentru o mai

bună înfăptuire a justiției, conexarea celor trei dosare și neînceperea

urmăririi penale în cauza reunită, confirmând astfel propunerea lucrătorului de

poliție nominalizat mai înainte.

Prin Ordonanța nr. 481/P/2008 din 10

martie 2009, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în temeiul

disp. art. 228 alin. (4) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.V., procuror la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Mizil și D.C., agent șef poliție din cadrul Postului de

Poliție Colceag, județul Prahova, sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni

prev. de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen. și respectiv art. 272 C. pen.,

întrucât faptele sesizate nu există.

Împotriva acestei ordonanțe a

formulat plângere conform art. 275 - 278 C. proc. pen. S.A. Inotești, prin

reprezentantul său legal D.M., care a fost respinsă de către Procurorul General

Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin Rezoluția nr.

417/II/2/2009 din 31 martie 2009.

Pentru a dispune astfel, s-a

constatat că, soluția dispusă de procuror prin ordonanța din 10 martie 2009

este legală și temeinică deoarece probele administrate sunt suficiente pentru a

forma convingerea că faptele reclamate nu există și în mod corect s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de cei doi făptuitori pentru toate

infracțiunile.

Împotriva ordonanței și a rezoluției

emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, petentul D.M. a

formulat, în baza art. 278

1

C. proc. pen., două plângeri ce au fost

conexate de către instanța fondului.

Examinând actele premergătoare

efectuate în cauză, care au stat la baza Ordonanței nr. 481/P/2008 din 10

martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a constatat de

către instanța de fond, că soluția adoptată de procuror, respectiv de

neîncepere a urmăririi penale față de magistratul procuror M.V. și față de

agentul șef de poliție din cadrul postului de Poliție Colceag, jud. Prahova,

D.C., este legală și temeinică, neexistând date care să contureze existența

vreunei fapte cu potențial penal.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, a declarat recurs petenta S.A. Inotești prin reprezentant legal

D.M.

La termenul de judecată din 1

octombrie 2009, reprezentantul petentei nu s-a prezentat pentru a susține

recursul promovat.

Examinând din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept, recursul petentei, Înalta Curte îl consideră

nefondat pentru următoarele considerente:

Începerea urmăririi penale este

condiționată de existența unor temeiuri suficiente care să confirme că o

anumită persoană se face vinovată de săvârșirea unei infracțiuni. Totodată,

trebuie să se constate că nu există vreunul din cazurile prev. de art. 10 C.

proc. pen., în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este

împiedicată.

Instanța constată că Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus o soluție legală și temeinică, în cauză

neexistând date care să justifice începerea urmăririi penale împotriva

magistratului judecător M.V. și împotriva agentului șef de poliție D.C.

Aceștia pentru o mai bună înfăptuire

a actului de justiție au propus și dispus conexarea dosarelor petentului

(agentul șef de poliție a făcut această propunere, confirmată ulterior de

procuror) acționând în acord cu dispozițiile legale în materie; neputându-se

pune la îndoială buna lor credință.

Altfel spus, îndeplinirea de către

intimați a atribuțiilor de serviciu, cu respectarea dispozițiilor legale, în

vederea unei juste soluționări a cauzelor petentului, nu poate constitui temei

pentru începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunilor sesizate.

În raport cu cele reținute, soluția

instanței de fond apare ca fiind legală și temeinică, motiv pentru care,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul promovat de S.A. Inotești prin reprezentant legal, D.M.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara S.A. Inotești prin reprezentant D.M. împotriva

Sentinței penale nr. 106 din 3 iulie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală pentru cauze cu minori și familie.

Obligă recurenta petiționară la

plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

octombrie 2009.