ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3195/2009

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 42 din 9 martie 2009 Curtea de Apel Ploiești a dispus în baza art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. respingerea plângerii formulate de S.A. Inotești cu sediul în comuna Colceag, sat Inotești, județul Prahova, prin reprezentant legal D.M., împotriva Rezoluțiilor nr. 233/P/2008 din 27 octombrie 2008 și nr. 1827/II/2/2008 din 24 noiembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca nefondată. A obligat petenta la plata sumei de 40 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că petenta S.A. Inotești cu sediul în comuna Colgeag, sat Inotești, județul Prahova, reprezentantă de inginer agronom D.M.

a formulat plângere împotriva rezoluțiilor nr. 233/P/2008 din 27 octombrie 2008 și nr. 1827/II/2/2008 din 24 noiembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.V. - prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil. Se reține că prin plângerea penală înregistrată sub nr. 233/P/2008 din 6 martie 2008, petenta S.A. Inotești prin reprezentant D.M. a solicitat cercetarea lui S.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, favorizarea infractorului, reținerea, distrugerea de înscrisuri și fals intelectual. Partea vătămată a susținut că a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești cu plângere împotriva soluției din Dosarul nr. 581/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, plângere care ar fi fost retrasă și pitită în alt dosar așa încât nu a mai fost înregistrată la Judecătoria Mizil și a rămas nesoluționată.

Sesizarea la care face referire petenta poartă nr. 1802 din 20 decembrie 2007 a fost adresată mai multor instituții ale statului și a fost direcționată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil unde s-a înregistrat sub nr. 5/VIII/1/2008. Întrucât obiectul petiției era general, aceasta a fost calificată drept solicitare de comunicare a stadiului cercetărilor din Dosarul penal nr. 581/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil. La data de 21 ianuarie 2008, prim-procurorul S.V. a răspuns petentei că plângerea formulată la data de 21 decembrie 2007 a fost înaintată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil pentru a se verifica stadiul cercetărilor în Dosarul nr. 581/P/2006 și că plângerea formulată în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen. a fost respinsă ca neîntemeiată atât de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil cât și de Judecătoria Mizil. Prin Rezoluția nr. 233/P/2008 din 27 octombrie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.V. reținându-se că nu există indicii cu privire la săvârșirea faptelor reclamate de petentă. Soluția a fost confirmată prin Rezoluția nr. 1827/II/2/2008 din 24 noiembrie 2008 emisă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin care s-a respins plângerea formulată de petentă. Împotriva acestor rezoluții, în baza disp. art. 278 1 C. proc.

pen. a formulat plângere petenta S.A. Inotești ce a fost respinsă de instanța de fond, din considerentele hotărârii rezultând că nu există date care să justifice tragerea la răspundere penală a intimatului. Reține de asemenea instanța de fond că petenta are pe rolul instanțelor circa 2000 de cazuri penale și civile prin care înțelege să-și susțină interesele prin denigrarea instituțiilor publice, a magistraților, a reprezentanților administrației locale, centrale. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta S.A. Inotești prin reprezentant legal D.M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că este „pronunțată în baza unor înscrisuri false ce circulă pe sub mână din 1991, 1992, în instanțe, procuratură, M.A.I., autorități și bandele de hoți care fac parte din structurile proprii ale autorităților locale, județene, centrale”.

Solicită petenta înlăturarea obligării sale la plata cheltuielilor judiciare la care a fost obligată prin hotărârea atacată. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Curtea apreciază că recursul petentei nu este fondat. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că petenta nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține recursul iar din motivarea scrisă existentă la dosar nu rezultă în ce constă nemulțumirile petentei cu privire la soluția pronunțată de instanța de fond, făcând în continuare afirmația cu caracter general la adresa instituțiilor statului fără a arăta în ce constă activitatea infracțională a intimatului S.V.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în mod corect fiind respinsă plângerea formulată de petentă ca nefondată, reținând că din actele existente la dosar nu numai că nu se poate stabili ce situație de fapt dar nici nu se poate determina în ce a constat abuzul în serviciu a intimatului S.V. cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu. Cu privire la cererea petentei de a se înlătura obligația la plata cheltuielilor judiciare către stat Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că nu este fondată întrucât potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. partea căreia i s-a respins cererea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru considerentele arătate, Curtea urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul petentei ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.A. Inotești împotriva Sentinței penale nr. 42 din 9 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2009.