ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3195/2009

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 42 din 9 martie 2009 Curtea de Apel

Ploiești a dispus în baza art. 278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen.

respingerea plângerii formulate de S.A. Inotești cu sediul în comuna Colceag,

sat Inotești, județul Prahova, prin reprezentant legal D.M., împotriva

Rezoluțiilor nr. 233/P/2008 din 27 octombrie 2008 și nr. 1827/II/2/2008 din 24

noiembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca

nefondată.

A obligat petenta la plata sumei de

40 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că petenta S.A. Inotești cu sediul în comuna

Colgeag, sat Inotești, județul Prahova, reprezentantă de inginer agronom D.M. a

formulat plângere împotriva rezoluțiilor nr. 233/P/2008 din 27 octombrie 2008

și nr. 1827/II/2/2008 din 24 noiembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Ploiești prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.V.

- prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil.

Se reține că prin plângerea penală

înregistrată sub nr. 233/P/2008 din 6 martie 2008, petenta S.A. Inotești prin

reprezentant D.M. a solicitat cercetarea lui S.V. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu, favorizarea infractorului, reținerea,

distrugerea de înscrisuri și fals intelectual.

Partea vătămată a susținut că a

sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești cu plângere împotriva

soluției din Dosarul nr. 581/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Mizil, plângere care ar fi fost retrasă și pitită în alt dosar așa încât nu a

mai fost înregistrată la Judecătoria Mizil și a rămas nesoluționată.

Sesizarea la care face referire

petenta poartă nr. 1802 din 20 decembrie 2007 a fost adresată mai multor

instituții ale statului și a fost direcționată la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Mizil unde s-a înregistrat sub nr. 5/VIII/1/2008.

Întrucât obiectul petiției era

general, aceasta a fost calificată drept solicitare de comunicare a stadiului

cercetărilor din Dosarul penal nr. 581/P/2006 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Mizil.

La data de 21 ianuarie 2008,

prim-procurorul S.V. a răspuns petentei că plângerea formulată la data de 21

decembrie 2007 a fost înaintată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil

pentru a se verifica stadiul cercetărilor în Dosarul nr. 581/P/2006 și că

plângerea formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. a fost

respinsă ca neîntemeiată atât de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil cât și

de Judecătoria Mizil.

Prin Rezoluția nr. 233/P/2008 din 27 octombrie 2008

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 228 alin. (4) C.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea

urmăririi penale față de S.V. reținându-se că nu există indicii cu privire la

săvârșirea faptelor reclamate de petentă.

Soluția a fost confirmată prin

Rezoluția nr. 1827/II/2/2008 din 24 noiembrie 2008 emisă de Procurorul general

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin care s-a respins

plângerea formulată de petentă.

Împotriva acestor rezoluții, în baza

disp. art. 278

1

C. proc. pen. a formulat plângere petenta S.A.

Inotești ce a fost respinsă de instanța de fond, din considerentele hotărârii

rezultând că nu există date care să justifice tragerea la răspundere penală a

intimatului.

Reține de asemenea instanța de fond că petenta are

pe rolul instanțelor circa 2000 de cazuri penale și civile prin care înțelege

să-și susțină interesele prin denigrarea instituțiilor publice, a

magistraților, a reprezentanților administrației locale, centrale.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs petenta S.A. Inotești prin reprezentant legal

D.M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că este

„pronunțată în baza unor înscrisuri false ce circulă pe sub mână din 1991,

1992, în instanțe, procuratură, M.A.I., autorități și bandele de hoți care fac

parte din structurile proprii ale autorităților locale, județene, centrale”.

Solicită petenta înlăturarea

obligării sale la plata cheltuielilor judiciare la care a fost obligată prin

hotărârea atacată.

Analizând legalitatea și temeinicia

sentinței recurate, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din

oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub toate

celelalte aspecte, Curtea apreciază că recursul petentei nu este fondat.

Astfel, Înalta Curte de Casație și

Justiție reține că petenta nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține

recursul iar din motivarea scrisă existentă la dosar nu rezultă în ce constă

nemulțumirile petentei cu privire la soluția pronunțată de instanța de fond,

făcând în continuare afirmația cu caracter general la adresa instituțiilor

statului fără a arăta în ce constă activitatea infracțională a intimatului S.V.

Înalta Curte de Casație și Justiție

apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în mod corect

fiind respinsă plângerea formulată de petentă ca nefondată, reținând că din

actele existente la dosar nu numai că nu se poate stabili ce situație de fapt

dar nici nu se poate determina în ce a constat abuzul în serviciu a intimatului

S.V. cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu.

Cu privire la cererea petentei de a

se înlătura obligația la plata cheltuielilor judiciare către stat Înalta Curte

de Casație și Justiție apreciază că nu este fondată întrucât potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. partea căreia i s-a respins

cererea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru considerentele arătate,

Curtea urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să

respingă recursul petentei ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara S.A. Inotești împotriva Sentinței penale nr. 42 din 9

martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurenta petiționară la

plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

octombrie 2009.