ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1945/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Ploiești, secția

penală, prin sentința nr. 38 din 4 martie 2009, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petenta S.A. Inotești, prin reprezentant legal D.M., împotriva rezoluției din 2

aprilie 2008 dată în dosarul nr. 452/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Ploiești, pe care a menținut-o.

Pentru a hotărî astfel,

curtea, verificând rezoluția pe baza lucrărilor și materialului cauzei cum și a

altor înscrisuri solicitate de instanță, a reținut următoarele:

Prin plângerea penală

adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, S.A. Inotești, prin

reprezentant D.M., a cerut să se efectueze cercetări față de făptuitorii M.V. –

procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil și D.C.M. – lucrător de

poliție la Poliția Inotești, care cu intenție și-au îndeplinit necorespunzător

atribuțiile de serviciu, au favorizat infractori și au prejudiciat societatea,

infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 246 și art. 264 C. pen., cu ocazia

soluționării dosarelor nr. 41/P/2005, nr. 92/P/2005 și nr. 165/P/2005 toate ale

Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil.

În urma actelor

premergătoare efectuate procurorul a ajuns la concluzia că aspectele sesizate

nu se confirmă și că făptuitorii, soluționând cele trei dosare, nu au săvârșit

infracțiunile reclamate. Prin rezoluția nr. 452/P/2007 din 2 aprilie 2008

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi

penale față de magistratul procuror M.V. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Ploiești și agentul șef de poliție la Poliția Colgeac – Prahova, D.C.M.,

cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 244, art. 246,

art. 264, art. 249 și art. 289 C. pen., întrucât în urma efectuării actelor

premergătoare a rezultat că faptele nu există.

Nemulțumită de soluție,

petenta prin reprezentant a formulat plângere la procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, plângere respinsă prin

rezoluția nr. 705/II/2/2008 din 29 aprilie 2008.

La 12 mai 2008 petenta s-a

adresat cu plângere, conform art. 278

1

C. proc. pen., Curții de Apel

Ploiești, plângere prin care reia acuzațiile și adăugându-l și pe procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Curtea a reținut și motivat

că la momentul formulării plângerii – 12 mai 2008, nu fuseseră verificate în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., nici rezoluția

dată de procurorul M.V. în dosarul nr. 41/P/2005 și, implicit, nici actele de

procedură efectuate în aceeași cauză de agentul șef de poliție D.C.M.,

însărcinat cu cercetarea aspectelor invocate de petentă în acea cauză.

A mai reținut curtea, pe

baza hotărârilor judecătorești atașate la dosar, și anume decizia nr. 535 din 26

mai 2008 și decizia penală nr. 51 din 21 ianuarie 2009, ambele ale Tribunalului

Prahova, secția penală, că între timp cauza a fost soluționată definitiv. Din

cuprinsul deciziei nr. 51 din 21 ianuarie 2009 a Tribunalului Prahova rezultă

că după rejudecare, Judecătoria Mizil, prin sentința penală nr. 136 din 8 septembrie

2008, a respins plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției nr. 41/P/2005,

iar recursul declarat împotriva acestei hotărâri a fost și el respins prin

decizia citată.

Așa fiind, instanța

analizând plângerea a constatat că aceasta conține numai aprecieri generale cum

că în dosarele conexate și soluționate prin Rezoluția nr. 41/P/2005, cei doi

făptuitori au favorizat infractori și și-au exercitat cu rea credință

atribuțiile de serviciu atunci când au efectuat cercetări, fără a se arăta care

sunt datele și dovezile ce demonstrează aceste acuze.

Nemulțumită și de această

hotărâre, petenta a declarat recurs. Prin motivele de recurs scrise, care par a

fi concepute să servească drept motive în toate cauzele pe care societatea le

are la instanță, deoarece se observă că pe o copie este adăugat numărul

sentinței penale și dosarul în care a fost pronunțată aceasta, nu se formulează

nicio critică și se menționează că după motivarea sentinței urmează să depună

dezvoltat motivarea în fapt și drept a recursului.

Recursul este nefondat.

Din actele existente la

dosarul cauzei rezultă că soluția primei instanțe este legală și temeinică.

Instanța a verificat

rezoluția, atacată de petentă, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și, dat

fiind faptul că între timp cauza a fost suspendată ca urmare a sesizării Curții

Constituționale a României cu soluționarea unei excepții de

neconstituționalitate, ridicată de reprezentantul petentei, instanța a

verificat în plus situația soluțiilor din dosarul nr. 41/P/2005 la care au fost

conexate și dosarele nr. 92/P/2005 și nr. 165/P/2005, toate ale Parchetului de

pe lângă Judecătoria Mizil.

În afară de actele

premergătoare efectuate din care rezultă că făptuitorii nu au săvârșit

infracțiunile imputate, mai exact că acestea nu există, prima instanță a

reținut și motivat că temeinicia soluției incriminată în prezenta plângere a

fost verificată și în prevederile art. 278

1

C. proc. pen.,

instanțele statuând definitiv că rezoluția din dosarul nr. 41/P/2005 este

legală și temeinică.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că hotărârea este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând a

fi respins în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara S.A. Inotești (prin reprezentant legal D.M.) împotriva

sentinței penale nr. 38 din 4 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară la plata

sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 26

mai 2009.