ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1945/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin sentința nr. 38 din 4 martie 2009, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta S.A. Inotești, prin reprezentant legal D.M., împotriva rezoluției din 2 aprilie 2008 dată în dosarul nr. 452/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pe care a menținut-o. Pentru a hotărî astfel, curtea, verificând rezoluția pe baza lucrărilor și materialului cauzei cum și a altor înscrisuri solicitate de instanță, a reținut următoarele: Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, S.A.

Inotești, prin reprezentant D.M., a cerut să se efectueze cercetări față de făptuitorii M.V. – procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil și D.C.M. – lucrător de poliție la Poliția Inotești, care cu intenție și-au îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu, au favorizat infractori și au prejudiciat societatea, infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 246 și art. 264 C. pen., cu ocazia soluționării dosarelor nr. 41/P/2005, nr. 92/P/2005 și nr. 165/P/2005 toate ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil. În urma actelor premergătoare efectuate procurorul a ajuns la concluzia că aspectele sesizate nu se confirmă și că făptuitorii, soluționând cele trei dosare, nu au săvârșit infracțiunile reclamate.

Prin rezoluția nr. 452/P/2007 din 2 aprilie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror M.V. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și agentul șef de poliție la Poliția Colgeac – Prahova, D.C.M., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 244, art. 246, art. 264, art. 249 și art. 289 C. pen., întrucât în urma efectuării actelor premergătoare a rezultat că faptele nu există. Nemulțumită de soluție, petenta prin reprezentant a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, plângere respinsă prin rezoluția nr. 705/II/2/2008 din 29 aprilie 2008. La 12 mai 2008 petenta s-a adresat cu plângere, conform art. 278 1 C. proc.

pen., Curții de Apel Ploiești, plângere prin care reia acuzațiile și adăugându-l și pe procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Curtea a reținut și motivat că la momentul formulării plângerii – 12 mai 2008, nu fuseseră verificate în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., nici rezoluția dată de procurorul M.V. în dosarul nr. 41/P/2005 și, implicit, nici actele de procedură efectuate în aceeași cauză de agentul șef de poliție D.C.M., însărcinat cu cercetarea aspectelor invocate de petentă în acea cauză. A mai reținut curtea, pe baza hotărârilor judecătorești atașate la dosar, și anume decizia nr. 535 din 26 mai 2008 și decizia penală nr. 51 din 21 ianuarie 2009, ambele ale Tribunalului Prahova, secția penală, că între timp cauza a fost soluționată definitiv.

Din cuprinsul deciziei nr. 51 din 21 ianuarie 2009 a Tribunalului Prahova rezultă că după rejudecare, Judecătoria Mizil, prin sentința penală nr. 136 din 8 septembrie 2008, a respins plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției nr. 41/P/2005, iar recursul declarat împotriva acestei hotărâri a fost și el respins prin decizia citată. Așa fiind, instanța analizând plângerea a constatat că aceasta conține numai aprecieri generale cum că în dosarele conexate și soluționate prin Rezoluția nr. 41/P/2005, cei doi făptuitori au favorizat infractori și și-au exercitat cu rea credință atribuțiile de serviciu atunci când au efectuat cercetări, fără a se arăta care sunt datele și dovezile ce demonstrează aceste acuze.

Nemulțumită și de această hotărâre, petenta a declarat recurs. Prin motivele de recurs scrise, care par a fi concepute să servească drept motive în toate cauzele pe care societatea le are la instanță, deoarece se observă că pe o copie este adăugat numărul sentinței penale și dosarul în care a fost pronunțată aceasta, nu se formulează nicio critică și se menționează că după motivarea sentinței urmează să depună dezvoltat motivarea în fapt și drept a recursului. Recursul este nefondat. Din actele existente la dosarul cauzei rezultă că soluția primei instanțe este legală și temeinică.

Instanța a verificat rezoluția, atacată de petentă, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și, dat fiind faptul că între timp cauza a fost suspendată ca urmare a sesizării Curții Constituționale a României cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, ridicată de reprezentantul petentei, instanța a verificat în plus situația soluțiilor din dosarul nr. 41/P/2005 la care au fost conexate și dosarele nr. 92/P/2005 și nr. 165/P/2005, toate ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil. În afară de actele premergătoare efectuate din care rezultă că făptuitorii nu au săvârșit infracțiunile imputate, mai exact că acestea nu există, prima instanță a reținut și motivat că temeinicia soluției incriminată în prezenta plângere a fost verificată și în prevederile art. 278 1 C. proc.

pen., instanțele statuând definitiv că rezoluția din dosarul nr. 41/P/2005 este legală și temeinică. Așa fiind, Înalta Curte constată că hotărârea este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând a fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.A. Inotești (prin reprezentant legal D.M.) împotriva sentinței penale nr. 38 din 4 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 26 mai 2009.