ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 676/2809

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 13414/3259/VIII-1/2010 din 01 septembrie 2010 a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus în temeiul art. 223 rap. la art. 222 C. proc. pen., respingerea plângerii formulate de S.A. Inotești prin reprezentant D.M., împotriva magistraților judecători B.L., A.P., R.A.P., G.F., N.J., G.T., G.C., M.C., I.R., J.P., A.M.D. și D.G. de la Înalta Curte de Casație și Justiție și a magistraților procurori C.V.

și E.C., de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut următoarele: La data de 10 iulie 2010 petiționara, prin reprezentant, a formulat plângere penală pe care a înregistrat-o la Consiliul Superior al Magistraturii care, prin adresa nr. 1/19873/1154/2010 din 27 iulie 2010 a trimis-o, spre competentă soluționare, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Plângerea se referea la soluționarea, respectiv participarea la ședințele de judecată, în Dosarul nr. 4937/1/2009 al Completului de 9 judecători, în care s-a pronunțat decizia nr. 676/2809 din 28 septembrie 2009 și Dosarul nr. 105/1/2009 al Secției penale în care s-a pronunțat Sentința nr. 607 din 24 martie 2009, precum și Dosarul nr. 723/P/2008 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în care petiționara a avut calitate procesuală.

Petiționara a susținut că, în cauzele menționate mai sus, în care a avut calitate procesuală, care au fost pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție și al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție i-au fost încălcate „drepturile fundamentale, constituționale, CEDO, asociere, la proprietate, libertate economică, drept la viață, garantarea proprietății private". Ca atare a solicitat efectuarea de cercetări penale pentru mai multe infracțiuni, printre care „abuz, îngrădirea unor drepturi, neglijență, favorizarea infractorilor,tulburare de posesie, fals și uz de fals, sustragere de sub sechestru, precum și încălcare jurământ". Din analiza actelor și lucrărilor la care s-a referit petiționara, care au fost obținute în copie și care au fost atașate prezentei, au rezultat următoarele: Prin rezoluția nr. 723/P/2008 din data de 21 octombrie 2008 a Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorii C.V.

de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, S.V. și A.E. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil și fața de G.F., agent principal de poliție la Postul de poliție al comunei Colceag, în referire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 264 și art. 289 C. pen. S-a reținut că soluția dispusă de procuror este rezultatul interpretării probelor din dosar, iar aprecierea legalității și temeiniciei acesteia este atributul exclusiv al instanței de judecată. Ulterior, prin rezoluția nr. 11013/6235/II/2/2008 din data de 26 noiembrie 2008 a procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de Societatea Agricolă Inotești, prin reprezentant D.M., împotriva soluției dispuse în Dosarul nr. 723/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

La adoptarea soluției s-a avut în vedere că, în raport de actele și lucrările dosarului nu au reieșit indicii în sensul comiterii vreunei fapte infracționale de către procurorii C.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, S.V. și A.E. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil și de către G.F., agent principal de poliție la Postul de poliție al comunei Colceag. Împotriva acestei soluții, petiționara a formulat plângere, iar prin sentința nr. 607 din 24 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 105/1/2009 al Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție (complet de judecată format din judecătorii G.F., A.M.D. și D.G., procuror de ședință E.C.) s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a plângerii formulată de petiționara SA Inotești, prin reprezentant D.M., împotriva rezoluției nr. 723/P/2008 din 21 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

S-a avut în vedere că la data introducerii plângerii, persoana juridică și reprezentantul legal al acesteia, ca efect al lichidării judiciare, erau lipsiți de capacitate procesuală de folosință și exercițiu, împrejurare ce atrage inadmisibilitatea demersului judiciar, solicitat în baza dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri petiționara a formulat recurs care, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 676 din 28 septembrie 2009 pronunțată de Completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 4937/1/2009 (complet format din judecătorii L.B., A.P., R.A.P., G.F., N.J., G.E., G.C., M.C., I.R., procuror de ședință C.V.).

La adoptarea soluției s-au avut în vedere dispozițiile art. 51 din Legea nr. 31/1954, în conformitate cu care, lichidarea persoanei juridice are ca efect esențial încetarea persoanei juridice și implicit, a capacității sale procesuale de folosință și exercițiu, a aptitudinii persoanei juridice de a avea drepturi și obligații în plan procesual și procedural și de a sta în judecată. Fiind nemulțumită de aceste soluții și epuizând celelalte căi de atac prevăzute de lege, petiționara a formulat prin reprezentant, plângere, solicitând efectuarea de cercetări penale împotriva magistraților reclamați L.B., A.P., R.A.P., G.F., N.J., G.T., G.C., M.C., I.R., J.P., A.M.D. și D.G., judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și a magistraților C.V.

și E.C., procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a motivat că decizia nr. 676 din 28 septembrie 2009 este dată de două complete diferite, că se referă la un dosar necunoscut de către petentă, că este „falsificată", că s-a dat cu lipsa proceduri de citare, prin favorizarea „I.”, iar procurorul și judecătorii nu au scos nici un cuvânt în legătură cu înscrisurile secrete, deținute de complet. Cât privește sentința nr. 607 din 24 martie 2009, s-a reproșat că aceasta este dată în lipsă, cu respingerea cererii de amânare și de asigurare a asistenței judiciare, este pronunțată pe bază de „înscrisuri false, secrete, deținute de procuror și instanță, neexistente la dosar", necunoașterea legii, „subminarea statului de drept”.

Având în vedere analizarea actelor și lucrărilor dosarului, nu s-a putut susține că magistrații reclamați, judecători la Înalta Curte de Casație și Justiție, sau procurori la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în exercitarea atribuțiilor de serviciu ar fi săvârșit vreo infracțiune în legătură cu soluționarea cauzelor care s-au aflat pe rolul instanței supreme, în care petiționara a avut calitatea de parte. Din modalitatea de formulare a plângerii, în care nu sunt precizate faptele concrete imputate magistraților reclamați și nici probele care să le dovedească, reiese că de fapt, petiționara contestă hotărârile judecătorești care au intrat în puterea lucrului judecat, precum și soluțiile penale, care cu siguranță, nu sunt favorabile acesteia.

Însă, pentru că dispozițiile legale procedurale penale nu îi permit exercitarea unei alte căi de atac, a formulat plângere penală împotriva judecătorilor care au pronunțat hotărârile contestate, respectiv a procurorilor care au participat la ședințele de judecată. Împrejurarea că soluțiile nemulțumesc una dintre părți, nu poate conduce automat la concluzia că hotărârile judecătorești pot fi criticate și în alt cadru, în afară și după epuizarea căilor de atac expres prevăzute de lege. Dacă s-ar admite contrariul, ar însemna că, indirect, se instituie noi căi de atac, fapt ce este inadmisibil.

În cauză, magistrații care s-au pronunțat sau au participat în calitate de procurori de ședință în dosarele penale ce formează obiectul plângerii petiționarei, nu au făcut decât să își exercite atribuțiile de serviciu în limitele competențelor stabilite de lege, iar răspunderea lor juridică nu poate fi atrasă decât atunci când se dovedește că au acționat cu rea-credință, ori din culpă gravă, ceea ce nu este cazul în situația de față. În concluzie, în urma examinării plângerii formulate de către petiționară, s-a constată că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile legale aplicabile în materia plângerii sau a denunțului, respectiv dispozițiile art. 222 și art. 223 C. proc. pen., neexistând indicii privind întrunirea elementelor constitutive ale vreunei infracțiuni care să fie reținută în sarcina persoanelor reclamate de către petentă.

Împotriva acestei rezoluții, la data de 1 octombrie 2010, petiționara SA Inotești prin reprezentant D.M., a formulat plângere la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, plângere ce a fost înregistrată sub nr. 7944/1/2010, fixându-se prim termen de judecată aleatoriu la data de 17 noiembrie 2010. La termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2010, petiționara SA Inotești prin reprezentant D.M., deși legal citată, nu s-a prezentat la instanță pentru a-și susține plângerea, și nici nu a depus la dosar înscrisuri în susținerea acesteia. Înalta Curte, examinând plângerea în raport de dispozițiile art. 2781 C. proc.

pen., care prevăd strict și limitativ faptul că instanța de judecată este competentă să soluționeze numai plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror urmează a o respinge ca inadmisibilă pentru considerentele ce vor preceda. Din economia dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen. rezultă că sunt supuse controlului judecătoresc, în condițiile acestui text, exclusiv, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanța ori, după caz, rezoluția de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror.

Or, în speță, petiționara a sesizat Înalta Curte cu plângerea formulată împotriva unui act neprevăzut de art. 2781 C. proc. pen.,respectiv împotriva rezoluției nr. 13414/3259/VIII-1/2010 din 01 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin care nu s-a dispus niciuna dintre soluțiile strict și limitativ prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., enunțate anterior. În consecință, pentru considerentele arătate mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge plângerea formulată de petiționară împotriva rezoluției nr. 13414/3259/VIII-1/2010 din 01 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, ca inadmisibilă.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționara urmează să fie obligată la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R E Ș T E Respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționara SA Inotești prin reprezentant D.M. împotriva rezoluției nr. 13414/3259/VIII-1/2010 din 01 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2010.