ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 676/2809

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 13414/3259/VIII-1/2010 din

01 septembrie 2010 a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus în temeiul art. 223

rap. la art. 222 C. proc. pen., respingerea plângerii formulate de S.A. Inotești

prin reprezentant D.M., împotriva magistraților judecători B.L., A.P., R.A.P.,

G.F., N.J., G.T., G.C., M.C., I.R., J.P., A.M.D. și D.G. de la Înalta Curte de

Casație și Justiție și a magistraților procurori C.V. și E.C., de la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Pentru a dispune

astfel, procurorul de caz a reținut următoarele:

La data de 10 iulie

2010 petiționara, prin reprezentant, a formulat plângere penală pe care a

înregistrat-o la Consiliul Superior al Magistraturii care, prin adresa nr.

1/19873/1154/2010 din 27 iulie 2010 a trimis-o, spre competentă soluționare, la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Plângerea se referea

la soluționarea, respectiv participarea la ședințele de judecată, în Dosarul

nr. 4937/1/2009 al Completului de 9 judecători, în care s-a pronunțat decizia

nr. 676/2809 din 28 septembrie 2009 și Dosarul nr. 105/1/2009 al Secției penale

în care s-a pronunțat Sentința nr. 607 din 24 martie 2009, precum și Dosarul

nr. 723/P/2008 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție,

în care petiționara a avut calitate procesuală.

Petiționara a

susținut că, în cauzele menționate mai sus, în care a avut calitate procesuală,

care au fost pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție și al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție i-au fost încălcate „drepturile

fundamentale, constituționale, CEDO, asociere, la proprietate, libertate

economică, drept la viață, garantarea proprietății private".

Ca atare a solicitat

efectuarea de cercetări penale pentru mai multe infracțiuni, printre care

„abuz, îngrădirea unor drepturi, neglijență, favorizarea

infractorilor,tulburare de posesie, fals și uz de fals, sustragere de sub

sechestru, precum și încălcare jurământ".

Din analiza actelor

și lucrărilor la care s-a referit petiționara, care au fost obținute în copie

și care au fost atașate prezentei, au rezultat următoarele:

Prin rezoluția nr.

723/P/2008 din data de 21 octombrie 2008 a Secției de urmărire penală și

criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorii C.V. de la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, S.V. și A.E. de la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Mizil și fața de G.F., agent principal de poliție la

Postul de poliție al comunei Colceag, în referire la săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 264 și art. 289 C. pen.

S-a reținut că

soluția dispusă de procuror este rezultatul interpretării probelor din dosar,

iar aprecierea legalității și temeiniciei acesteia este atributul exclusiv al

instanței de judecată.

Ulterior, prin

rezoluția nr. 11013/6235/II/2/2008 din data de 26 noiembrie 2008 a procurorului

șef al secției de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus respingerea, ca

neîntemeiată, a plângerii formulate de Societatea Agricolă Inotești, prin

reprezentant D.M., împotriva soluției dispuse în Dosarul nr. 723/P/2008 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

La adoptarea soluției

s-a avut în vedere că, în raport de actele și lucrările dosarului nu au reieșit

indicii în sensul comiterii vreunei fapte infracționale de către procurorii

C.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, S.V. și A.E. de la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil și de către G.F., agent principal de

poliție la Postul de poliție al comunei Colceag.

Împotriva acestei

soluții, petiționara a formulat plângere, iar prin sentința nr. 607 din 24

martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 105/1/2009 al Secției penale a Înaltei

Curți de Casație și Justiție (complet de judecată format din judecătorii G.F.,

A.M.D. și D.G., procuror de ședință E.C.) s-a dispus respingerea ca

inadmisibilă a plângerii formulată de petiționara SA Inotești, prin

reprezentant D.M., împotriva rezoluției nr. 723/P/2008 din 21 octombrie 2008 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

S-a avut în vedere că

la data introducerii plângerii, persoana juridică și reprezentantul legal al

acesteia, ca efect al lichidării judiciare, erau lipsiți de capacitate

procesuală de folosință și exercițiu, împrejurare ce atrage inadmisibilitatea

demersului judiciar, solicitat în baza dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen.

Împotriva acestei

hotărâri petiționara a formulat recurs care, a fost respins, ca nefondat, prin

Decizia nr. 676 din 28 septembrie 2009 pronunțată de Completul de 9 judecători,

în Dosarul nr. 4937/1/2009 (complet format din judecătorii L.B., A.P., R.A.P.,

G.F., N.J., G.E., G.C., M.C., I.R., procuror de ședință C.V.).

La adoptarea soluției

s-au avut în vedere dispozițiile art. 51 din Legea nr. 31/1954, în conformitate

cu care, lichidarea persoanei juridice are ca efect esențial încetarea

persoanei juridice și implicit, a capacității sale procesuale de folosință și

exercițiu, a aptitudinii persoanei juridice de a avea drepturi și obligații în

plan procesual și procedural și de a sta în judecată.

Fiind nemulțumită de

aceste soluții și epuizând celelalte căi de atac prevăzute de lege, petiționara

a formulat prin reprezentant, plângere, solicitând efectuarea de cercetări

penale împotriva magistraților reclamați L.B., A.P., R.A.P., G.F., N.J., G.T.,

G.C., M.C., I.R., J.P., A.M.D. și D.G., judecători de la Înalta Curte de

Casație și Justiție, precum și a magistraților C.V. și E.C., procurori de la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a motivat că

decizia nr. 676 din 28 septembrie 2009 este dată de două complete diferite, că

se referă la un dosar necunoscut de către petentă, că este „falsificată",

că s-a dat cu lipsa proceduri de citare, prin favorizarea „I.”, iar procurorul

și judecătorii nu au scos nici un cuvânt în legătură cu înscrisurile secrete,

deținute de complet.

Cât privește sentința

nr. 607 din 24 martie 2009, s-a reproșat că aceasta este dată în lipsă, cu

respingerea cererii de amânare și de asigurare a asistenței judiciare, este

pronunțată pe bază de „înscrisuri false, secrete, deținute de procuror și

instanță, neexistente la dosar", necunoașterea legii, „subminarea statului

de drept”.

Având în vedere

analizarea actelor și lucrărilor dosarului, nu s-a putut susține că magistrații

reclamați, judecători la Înalta Curte de Casație și Justiție, sau procurori la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în exercitarea

atribuțiilor de serviciu ar fi săvârșit vreo infracțiune în legătură cu

soluționarea cauzelor care s-au aflat pe rolul instanței supreme, în care

petiționara a avut calitatea de parte.

Din modalitatea de

formulare a plângerii, în care nu sunt precizate faptele concrete imputate

magistraților reclamați și nici probele care să le dovedească, reiese că de

fapt, petiționara contestă hotărârile judecătorești care au intrat în puterea

lucrului judecat, precum și soluțiile penale, care cu siguranță, nu sunt

favorabile acesteia.

Însă, pentru că

dispozițiile legale procedurale penale nu îi permit exercitarea unei alte căi

de atac, a formulat plângere penală împotriva judecătorilor care au pronunțat

hotărârile contestate, respectiv a procurorilor care au participat la ședințele

de judecată.

Împrejurarea că

soluțiile nemulțumesc una dintre părți, nu poate conduce automat la concluzia

că hotărârile judecătorești pot fi criticate și în alt cadru, în afară și după

epuizarea căilor de atac expres prevăzute de lege.

Dacă s-ar admite

contrariul, ar însemna că, indirect, se instituie noi căi de atac, fapt ce este

inadmisibil.

În cauză, magistrații

care s-au pronunțat sau au participat în calitate de procurori de ședință în

dosarele penale ce formează obiectul plângerii petiționarei, nu au făcut decât

să își exercite atribuțiile de serviciu în limitele competențelor stabilite de

lege, iar răspunderea lor juridică nu poate fi atrasă decât atunci când se

dovedește că au acționat cu rea-credință, ori din culpă gravă, ceea ce nu este

cazul în situația de față.

În concluzie, în urma

examinării plângerii formulate de către petiționară, s-a constată că în cauză

nu sunt întrunite dispozițiile legale aplicabile în materia plângerii sau a

denunțului, respectiv dispozițiile art. 222 și art. 223 C. proc. pen.,

neexistând indicii privind întrunirea elementelor constitutive ale vreunei

infracțiuni care să fie reținută în sarcina persoanelor reclamate de către

petentă.

Împotriva acestei

rezoluții, la data de 1 octombrie 2010, petiționara SA Inotești prin

reprezentant D.M., a formulat plângere la Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, plângere ce a fost înregistrată sub nr. 7944/1/2010, fixându-se

prim termen de judecată aleatoriu la data de 17 noiembrie 2010.

La termenul de

judecată din data de 17 noiembrie 2010, petiționara SA Inotești prin

reprezentant D.M., deși legal citată, nu s-a prezentat la instanță pentru a-și

susține plângerea, și nici nu a depus la dosar înscrisuri în susținerea

acesteia.

Înalta Curte,

examinând plângerea în raport de dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., care

prevăd strict și limitativ faptul că instanța de judecată este competentă să

soluționeze numai plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, scoatere de sub

urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror urmează a o

respinge ca inadmisibilă pentru considerentele ce vor preceda.

Din economia

dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen. rezultă că sunt supuse controlului

judecătoresc, în condițiile acestui text, exclusiv, rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale sau ordonanța ori, după caz, rezoluția de clasare, scoatere de

sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror.

Or, în speță,

petiționara a sesizat Înalta Curte cu plângerea formulată împotriva unui act

neprevăzut de art. 2781 C. proc. pen.,respectiv împotriva rezoluției nr.

13414/3259/VIII-1/2010 din 01 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin

care nu s-a dispus niciuna dintre soluțiile strict și limitativ prevăzute de

art. 2781 C. proc. pen., enunțate anterior.

În consecință, pentru

considerentele arătate mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 2781 alin. (8)

lit. a) C. proc. pen. va respinge plângerea formulată de petiționară împotriva

rezoluției nr. 13414/3259/VIII-1/2010 din 01 septembrie 2010 a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, ca inadmisibilă.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., petiționara urmează să fie obligată la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R E Ș T E

Respinge ca

inadmisibilă plângerea formulată de petiționara SA Inotești prin reprezentant

D.M. împotriva rezoluției nr. 13414/3259/VIII-1/2010 din 01 septembrie 2010 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile

de la comunicare.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 noiembrie 2010.