ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
plângerii penale de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată
prin Registratura Generală a Înaltei Curți de
Casație și
Justiție sub nr. 40310 la 7 decembrie 2009 și pe rolul Secției Penale a Înaltei
Curți de Casație și Justiție sub nr. 9603/1/2009 la 8 decembrie 2009,
petiționarul B.E. a formulat, în temeiul art.
278
1
C. proc. pen., plângere penală împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, dată în dosarul
nr.
1530/P/2007 și a rezoluției din dosarul nr. 11047/5549/11/2/2009.
În motivarea plângerii, petiționarul a arătat că
rezoluțiile date sunt nelegale și netemeinice, apreciind că doamna procuror V.S.
este incompatibilă, împiedicând efectuarea de cercetări corecte, că în cauză nu
au fost făcute cercetări legale, corecte, concrete, reale, efective,
imparțiale, așa cum prevede legea, nu au fost făcute
audieri, nu s-au cerut de la instanțele de judecată dosarele care
constituie
probele esențiale și în cadrul cărora învinuiții au săvârșit
faptele penale incriminate.
Înalta Curte a solicitat prin adresă,
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire
Penală și Criminalistică, aflată la fila 4, trimiterea dosarului nr.
1530/P/2007 și rezoluția nr. 11047/5549/11/2/2009.
La dosarul cauzei a fost depusă, adresa
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire
penală și criminalistică, aflată la fila 7 dosarul Înaltei Curți, în care se
menționează
că dosarul nr. 1530/P/2009 a
fost înaintat la data de 8 decembrie 2009 la numărul 8830/1/2009, cu termen la
data de 17 decembrie 2009.
La dosarul cauzei, la filele 8-12 se află
depusă sentința penală nr. 2173 din 17 decembrie 2009 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 8830/1/2009, prin
care a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.E. împotriva
ordonanței din 20 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție dată în dosarul nr.
1530/P/2007, ordonanță ce a fost
menținută, fiind obligat petiționarul
la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La termenul de astăzi, a lipsit petiționarul B.E.,
procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Magistratul asistent a referit că împotriva
aceleiași ordonanțe, petiționarul a mai formulat o plângere, care a fost
soluționată prin sentința penală nr. 2173 din 17 decembrie 2009 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat,
respingerea, ca
inadmisibilă a plângerii,
întrucât a fost deja soluționată.
Examinând plângerea formulată de petiționarul B.E.,
în condițiile art. 278
1
C. proc. pen. împotriva rezoluției din 20
octombrie 2009 dată în dosarul nr. 1530/P/2007 al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Înalta
Curte, în raport cu excepția
invocată de către reprezentantul
Ministerului Public și de sentința penală menționată, depusă la dosar, constată
plângerea ca fiind inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza prezentei plângeri și a
sentinței penale nr. 2173 din 17 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 8830/1/2009 (filele 8-12
dosarul Înaltei Curți) rezultă că petiționarul B.E. a formulat două plângeri
penale
întemeiate pe dispozițiile
art. 278
1
C. proc. pen. împotriva aceleiași ordonanțe dată de
procuror la 20 octombrie 2009, în dosarul nr. 1530/P/2007 al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus neînceperea
urmăririi penale față
de magistrații
Pohoață Măria, procuror general al Parchetului de pe lângă
Curtea de
Apel lași, în prezent pensionară, M.M. fost președinte al Secției Penale a
Curții de Apel lași, în prezent pensionară, A.I. și I.M.M., judecători la
Curtea de Apel Galați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de calomnie
prevăzută de art. 206 C. pen., întrucât fapta reclamată nu există, precum și
disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, cu privire la infracțiunile
imputate magistraților P.C.I., prim-procuror adj. al Parchetului de pe lângă
Tribunalul lași, P.C., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul lași și
numiților T.A., A.M., P.R., U.S., T.D., M.P., H.M. și A.A.
Astfel, Înalta Curte constată că plângerea
penală, întemeiată pe dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen., ce face
obiectul cauzei de față sub nr. 9603/1/2009, a fost formulată de petiționarul B.E.
la data de 5 decembrie 2009, fiind înregistrată la Registratura Generală a Înaltei
Curți de Casație și Justiție sub nr. 40310 la 7 decembrie 2009 și pe rolul Secției
Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la 8 decembrie
2009, la o dată ulterioară, primei plângeri penale, cu același temei, formulată
de același petiționar și privind aceeași ordonanță, care a fost înregistrată
sub nr. 8830/1/2009 la 11 noiembrie 2009 și care a fost soluționată prin
sentința penală nr. 2173 la 17 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția penală.
În raport cu cele mai sus menționate, Înalta
Curte consideră că plângerea penală formulată de petiționarul B.E., ce face
obiectul prezentei cauze, împotriva aceleiași ordonanțe mai sus indicate și
care vizează aceleași părți, constituie o a doua plângere, ulterioară, celei
care a fost soluționată prin sentința penală nr. 2173 din 17 decembrie 2009 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr.
8830/1/2009 și care privea aceleași părți și aceeași ordonanță, ceea ce atrage
inadmisibilitatea plângerii de față.
Față de aceste considerente, Înalta
Curte, în baza art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va
respinge, ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul B.E. împotriva
ordonanței dată în dosarul nr. 1530/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va
obliga petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
H
O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată
de petiționarul B.E. împotriva rezoluției din dată în dosarul nr. 1530/P/2007
al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire
Penală și Criminalistică.
Obligă petiționarul la plata sumei de
100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată, în ședință publică, azi 4 februarie
2010.