ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra plângerii penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 40310 la 7 decembrie 2009 și pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 9603/1/2009 la 8 decembrie 2009, petiționarul B.E. a formulat, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., plângere penală împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dată în dosarul nr. 1530/P/2007 și a rezoluției din dosarul nr. 11047/5549/11/2/2009. În motivarea plângerii, petiționarul a arătat că rezoluțiile date sunt nelegale și netemeinice, apreciind că doamna procuror V.S.
este incompatibilă, împiedicând efectuarea de cercetări corecte, că în cauză nu au fost făcute cercetări legale, corecte, concrete, reale, efective, imparțiale, așa cum prevede legea, nu au fost făcute audieri, nu s-au cerut de la instanțele de judecată dosarele care constituie probele esențiale și în cadrul cărora învinuiții au săvârșit faptele penale incriminate. Înalta Curte a solicitat prin adresă, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, aflată la fila 4, trimiterea dosarului nr. 1530/P/2007 și rezoluția nr. 11047/5549/11/2/2009.
La dosarul cauzei a fost depusă, adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, aflată la fila 7 dosarul Înaltei Curți, în care se menționează că dosarul nr. 1530/P/2009 a fost înaintat la data de 8 decembrie 2009 la numărul 8830/1/2009, cu termen la data de 17 decembrie 2009. La dosarul cauzei, la filele 8-12 se află depusă sentința penală nr. 2173 din 17 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 8830/1/2009, prin care a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.E. împotriva ordonanței din 20 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție dată în dosarul nr. 1530/P/2007, ordonanță ce a fost menținută, fiind obligat petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La termenul de astăzi, a lipsit petiționarul B.E., procedura de citare fiind legal îndeplinită. Magistratul asistent a referit că împotriva aceleiași ordonanțe, petiționarul a mai formulat o plângere, care a fost soluționată prin sentința penală nr. 2173 din 17 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat, respingerea, ca inadmisibilă a plângerii, întrucât a fost deja soluționată. Examinând plângerea formulată de petiționarul B.E., în condițiile art. 278 1 C. proc. pen. împotriva rezoluției din 20 octombrie 2009 dată în dosarul nr. 1530/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Înalta Curte, în raport cu excepția invocată de către reprezentantul Ministerului Public și de sentința penală menționată, depusă la dosar, constată plângerea ca fiind inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza prezentei plângeri și a sentinței penale nr. 2173 din 17 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 8830/1/2009 (filele 8-12 dosarul Înaltei Curți) rezultă că petiționarul B.E. a formulat două plângeri penale întemeiate pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. împotriva aceleiași ordonanțe dată de procuror la 20 octombrie 2009, în dosarul nr. 1530/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații Pohoață Măria, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, în prezent pensionară, M.M. fost președinte al Secției Penale a Curții de Apel lași, în prezent pensionară, A.I.
și I.M.M., judecători la Curtea de Apel Galați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de calomnie prevăzută de art. 206 C. pen., întrucât fapta reclamată nu există, precum și disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, cu privire la infracțiunile imputate magistraților P.C.I., prim-procuror adj. al Parchetului de pe lângă Tribunalul lași, P.C., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul lași și numiților T.A., A.M., P.R., U.S., T.D., M.P., H.M. și A.A. Astfel, Înalta Curte constată că plângerea penală, întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., ce face obiectul cauzei de față sub nr. 9603/1/2009, a fost formulată de petiționarul B.E.
la data de 5 decembrie 2009, fiind înregistrată la Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 40310 la 7 decembrie 2009 și pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la 8 decembrie 2009, la o dată ulterioară, primei plângeri penale, cu același temei, formulată de același petiționar și privind aceeași ordonanță, care a fost înregistrată sub nr. 8830/1/2009 la 11 noiembrie 2009 și care a fost soluționată prin sentința penală nr. 2173 la 17 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
În raport cu cele mai sus menționate, Înalta Curte consideră că plângerea penală formulată de petiționarul B.E., ce face obiectul prezentei cauze, împotriva aceleiași ordonanțe mai sus indicate și care vizează aceleași părți, constituie o a doua plângere, ulterioară, celei care a fost soluționată prin sentința penală nr. 2173 din 17 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 8830/1/2009 și care privea aceleași părți și aceeași ordonanță, ceea ce atrage inadmisibilitatea plângerii de față. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul B.E.
împotriva ordonanței dată în dosarul nr. 1530/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul B.E. împotriva rezoluției din dată în dosarul nr. 1530/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 februarie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.