ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe solul

Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 8830/1/2009 la 11

noiembrie 2009, petiționarul B.E., în temeiul art. 278

1

C. proc.

pen. a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului dată în dosarul nr.

1530/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, apreciind că rezoluțiile date de

procurorii R.J. și M.I. sunt netemeinice și nelegale.

Petiționarul a menționat că doamna

procuror R.J. este incompatibilă, deoarece s-a antepronunțat, fără să facă

absolut niciun fel de cercetări legale, corecte, concrete, reale, efective,

imparțiale așa cum prevede legea, nici nu au fost cerute dosarele care

constituie probele esențiale și în cadrul cărora învinuiții au săvârșit faptele

penale incriminate, că au fost introduși ca învinuiți, fără acordul său, doi

judecători de la Curtea de Apel Galați, A.I. și I.M., deși nu a formulat nicio

plângere penală împotriva acestora.

La dosarul cauzei a fost depusă o

completare a plângerii de către petiționarul B.E., aflată la filele 6-21

dosarul Înaltei Curți, în care acesta face referiri la mai multe cauze,

solicitând trimiterea întregului dosar la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a se face toate cercetările care nu s-au efectuat în

mod legal, concret, efectiv, extinderea plângerii penale cu privire la faptele

penale săvârșite de către învinuita principală M.A. cu privire la săvârșirea

faptelor penale de abuz în serviciu, abuz în serviciu în forme calificate,

falsuri, uz de falsuri, fraudă informatică, acte de criminalitate informatică,

denunțuri calomnioase, calomnii, calomnii prin site-urile Tribunalului Iași,

sustragerea și distrugerea de înscrisuri oficiale (art. 242 C. pen.),

declarații mincinoase, mărturii mincinoase, calomnii, insulte și alte fapte

penale în forme grave.

Petiționarul a mai precizat că M.A. a

introdus fraudulos în dosarul comercial nr. 03069/99/2007 al Curții de Apel

Iași la filele 24-29 înscrisuri false integral, calomnioase și insultătoare la

adresa sa, precum și fotocopii după site-uri ale Tribunalului Iași în care el

este denigrat, calomniat, insultat și prin aceste falsuri calomniatoare și

insultătoare i se aduc prejudicii enorme, că înscrisurile false au fost

introduse cu complicitatea unor grefiere de la instanțele de judecată din Iași.

Totodată, petiționarul a solicitat a se

dispune corectarea celor două site-uri ale Tribunalului Iași falsificate de

către M.A., în solidar, în complicitate conform art. 323 C. pen. cu grefierele

învinuite de la Judecătoria Iași, respectiv cu grefiera B.D.N., cu grefiera H.G.L.

și cu complicele lor de la Tribunalul Iași cu scopul de a-l prejudicia și a-l

calomnia în toată lumea, pe tot globul pământesc, la toate congresele

internaționale la care participă.

De asemenea, petiționarul a mai arătat că

deși a formulat numeroase plângeri penale foarte bine motivate, temeinice,

argumentate M.A. și nici judecătoarele învinuite, grefierele învinuite și

ceilalți complici nu au fost citați și nici audiați, că învinuita a introdus

fraudulos în dosarele aflate pe rolul Î.C.C.J. înscrisuri false, calomnioase și

insultătoare la adresa sa.

Înalta Curte, prin adresa aflată la fila

4 din dosarul Înaltei Curți, a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, trimiterea

dosarului nr. 1530/P/2007, iar parchetul menționat, prin adresă, ce a fost în

prealabil înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție sub nr. 6102 la 19 decembrie 2009, aflată la fila 23 din dosarul

Înaltei Curți a comunicat înaintarea dosarului solicitat precum și un exemplar

al rezoluției nr. 11047/5549/II/2/2009 privind pe B.E., acestea fiind atașate

prezentei cauze.

La termenul de astăzi, la apelul

nominal făcut în ședință publică au lipsit petiționarul B.E. și intimații P.M.,

M.M., A.I. și I.M.M., procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Înalta Curte constatând că nu mai

sunt alte chestiuni prealabile, în temeiul art. 278

1

alin. (6) C. proc.

pen. a acordat părților cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public a

pus concluzii în sensul respingerii, ca neîntemeiate a plângerii formulate de

petiționarul B.E.

Examinând plângerea formulată de

petiționarul B.E., în condițiile art. 278

1

C. proc. pen. împotriva

ordonanței din 20 octombrie 2009 dată în dosarul nr. 1530/P/2007 al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, Înalta Curte, în raport cu actele și lucrările dosarului

parchetului constată plângerea petiționarului ca fiind nefondată pentru

considerentele ce se vor arăta.

Prin ordonanța de la 20 octombrie

2009 în dosarul nr. 1530/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, procurorul,

în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art.

38 C. proc. pen., art. 42 C. proc. pen., art. 45 C. proc. pen., art. 28 C.

proc. pen. și art. 209 C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față

de magistrații P.M., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Iași, în prezent pensionară, M.M. fost președinte al Secției Penale a Curții de

Apel Iași, în prezent pensionară, A.I. și I.M.M., judecători la Curtea de Apel Galați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de calomnie prevăzută de art. 206 C.

pen., întrucât fapta reclamată nu există.

Totodată, procurorul a dispus

disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Parchetului de pe Curtea de Apel Iași, cu privire la infracțiunile imputate

magistraților - P.C.I., prim-procuror adj. al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Iași, C.P., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și

numiților T.A., A.M., P.R., U.S., T.D., M.P., H.M. și A.A.

Soluția se comunică.

Cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului.

În considerentele ordonanței, procuror a

constatat că în numeroasele sale plângeri adresate Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, numiții B.E. și R.C. au solicitat

cercetarea penală a persoanelor mai sus menționate, pentru săvârșirea

infracțiunii de „calomnie directă, prin complicitate”. Petenții susțin că

„învinuiții T.A., A.M., P.R., U.S., T.D., M.P. au dat comenzi nelegale, plătite

și au furnizat date false, calomnioase pe baza cărora ziariști H.M. și A.A.,

pentru avantaje materiale au redactat articole defăimătoare, calomnioase la

adresa lor, a petenților, aducându-le astfel prejudicii materiale și morale.

Calomniile s-au săvârșit public, prin presă, prin afișarea, articolelor, la

blocuri și prin depunere prin acord tacit la dosarul nr. 18406/99/2006 al

Curții de Apel Iași. Magistrații sunt acuzați că împreună cu o altă persoană au

contribuit la arestarea sa abuzivă (B.E.) în anul 2006 prin furnizarea de date

false.

În dovedirea afirmațiilor lor că s-au

furnizat despre el date false și calomnioase au invocat și au depus la dosar

articole apărute în ziare diferite, în care s-a relatat despre faptul că în

anul 2006 numitul B.E. a fost prins în flagrant, de către forțele de ordine, cu

acte dintr-un dosar aflat la Judecătoria Iași. A fost reținut de procurori pentru 24 ore, urmând a se solicita instanței

de judecată arestarea preventivă a acestuia.

În fapt s-a reținut că la data de 29

noiembrie 2008 prin rechizitoriul nr. 5772/P/2006 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Iași s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.E. pentru

săvârșirea infracțiunii de sustragere și distrugere de înscrisuri prevăzută de

art. 242 alin. (1) C. pen.

S-a stabilit că la data de 11 iulie 2006

în timp ce se afla în arhiva instanței de judecată pentru a studia dosarele în

care avea calitatea de pârât ca urmare a cererii de chemare în judecată

formulată de asociația de proprietari a blocului în care locuia pentru

acumularea unor datorii uriașe la întreținere, după ce a studiat actele depuse

de reprezentanții asociației, inculpatul a sustras documentele care îl

incriminau, sperând ca în cest fel el va câștiga procesul din lipsa de probe.

Pornind de la aceasta petentul a

considerat că magistrații au pronunțat o hotărâre judecătorească nefavorabilă

pentru sine datorită articolelor apărute în presă din dispoziția persoanelor

reclamate, fapt ce constituie calomnie și cuprind date false, dar fără a

preciza care sunt afirmațiile false și calomnioase, având în vedere că cele

relatate în articolele din presă corespund adevărului stabilit de către

instanțele de judecată.

Constituie infracțiunea de calomnie,

afirmarea ori impunerea în public, prin orice mijloace a unei fapte determinate

privitoare la o persoană care dacă ar fi adevărată ar expune acea persoană la o

sancțiune penală, administrativă sau disciplinară ori disprețului public.

În multitudinea plângerilor,

petenții au invocat în mod repetat fără logică și cursivitate aceleași aspecte

pe care le consideră de natură penală, fără a oferi însă mijloacele materiale

certe necesare pentru susținerea și dovedirea afirmațiilor lor.

Potrivit art. 29 lit. d) C. proc.

pen., competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este

determinată de gradul profesional al persoanei reclamate (P.M. fost procuror

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, în prezent pensionară, M.M.

fost președinte al Secției Penale a Curții de Apel Iași, în prezent pensionară,

A.I. și I.M.M., judecători la Curtea de Apel Galați ).

Întrucât faptele reclamate de petent

au fost săvârșite și de către persoane ( P.C.I., prim-procuror adj. al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, C.P., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și numiții T.A., A.M., P.R., U.S., T.D., M.P., H.M. și A.A.)

pentru care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu este

competent din punct de vedere material să soluționeze cauza și nici nu se poate

constata aplicarea unei dispoziții prevăzute de art. 34 C. pen. privind

existența vreunei legături de conexitate între cauze, a dispus disjungerea

cauzei și declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, pentru a continua cercetările sub

aspectul săvârșirii infracțiunii reclamate.

Întrucât nu sunt indicii temeinice

cu privire la săvârșirea de către magistrați a faptei reclamate de petent, a

dispus în cauză neînceperea urmăririi penale.

În dosarul nr. 1530/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire

Penală și Criminalistică se află depuse ordonanța din 13 martie 2008 a aceluiași parchet în lucrarea cu nr. 1240/II/7/2008; dosarul nr. 19630/5627/2007 al aceluiași

parchet ce a fost conexat dosarului nr. 1530/P/2007 ce conține plângerea

petiționarului B.E., mai multe fotocopii de pe articole din ziare, fotocopia

declarației de inculpat a lui M.P., note, referate, procese-verbale,

declarațiile intimatelor M.M. și P.M., o rezoluție a procurorului de caz, rezoluția

din 10 aprilie 2008 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și

criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție în lucrarea cu nr. 2537/1451/VIII/1/2008, prin care în temeiul art.

278 C. proc. pen. a admis plângerea formulată de B.E. împotriva rezoluției nr.

1530/P/2007 din 24 ianuarie 2008 dispusă de Secția de urmărire penală și

criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în

dosarul cu același număr, infirmarea rezoluției nr. 1530/p/2007 din 24 ianuarie

2008 și continuarea cercetărilor în dosarul nr. 1530/P/2007 conform celor

expuse în cuprinsul prezentei rezoluții, fotocopiile unor adrese, a unei

rezoluții de neîncepere a urmăririi penale dată la 14 iunie 2007 în dosarul nr.

4888/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, a rechizitoriului emis

la 29 noiembrie 2008 în dosarul nr. 5772/P/2006 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Iași, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.E.

pentru comiterea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, faptă

prevăzută și pedepsită de art. 242 alin. (1) C. pen., scoaterea de sub urmărire

penală a inculpatului B.E. sub aspectul comiterii infracțiunii de sustragere

sau distrugere de înscrisuri, faptă prevăzută și pedepsită de art. 242 alin. (1)

C. pen.(actul material prezentat la pct. 2 din rechizitoriu) întrucât nu sunt

îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii

obiective (filele 7-73 dosarul nr. 19630/5627/2007); referatul dat la 13

decembrie 2007 dat de către procuror în dosarul nr. 1614/P/2007 al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică în dosarul nr. 1614/P/2007 în care se menționează că prin adresa

nr. 403/P/2007 din 26 noiembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași

a înaintat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție dosarul

său cu numărul de mai sus împreună cu ordonanța de declinare a competenței de

soluționare a cauzei privind pe magistrații P.M., M.M. ș.a. sub aspectul

săvârșirii de către aceștia a infracțiunii prevăzută de art. 206 C. pen., că în

urma verificărilor efectuate a rezultat că plângerea penală formulată de B.E.

și R.C. din Iași este identică cu memoriul nr. 19630/5627/2007 al acelorași

petenți, înregistrat, prin referat, în evidențele cauzelor penale sub nr.

1530/P/2007 și având în vedere că în fapt cele două lucrări, sunt exemplare ale

unei singure plângeri penale, a propus conexarea dosarului nr. 1614/P/2007 la

dosarul nr. 1530/P/2007, cauza urmând a fi soluționată de procurorul căruia i-a

fost repartizată mai întâi (fila 74 dosarul nr. 1530/P/2007 la parchetului);

dosarul nr. 403/P/2007 (filele 79-95) atașat la dosarul nr. 1530/P/2007;

procesul-verbal de efectuare a unor acte premergătoare de la 11 decembrie 2007

întocmit de procuror în dosarul nr. 1614/P/2007, în condițiile art. 224 C.

proc. pen., concretizate în solicitarea de la Curtea de Apel Iași a dosarului nr. 18406/99/2006 și de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a unor relații

privind cauzele instrumentate în legătură cu aceștia și/sau, cu A.T., precum și

a dosarelor și soluțiilor dispuse, precum și fotocopiile unor înscrisuri,

aflate la filele 97-122 atașate la dosarul nr. 1530/P/2007.

Împotriva ordonanței din 20 octombrie

2009 dată de procuror în dosarul nr. 1530/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, petiționarul B.E. a formulat plângere la procurorul șef al

Secției de Urmărire Penală și Criminalistică.

Prin rezoluția din 24 octombrie 2009

dată în lucrarea cu nr. 11047/5549/II/2/2009, procurorul șef al Secției de

Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen. și art.

64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a

plângerii formulate de B.E. împotriva ordonanței nr. 1530/P/2007 din 20 octombrie

2009 dispusă de Secția de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul cu același număr,

infirmarea parțială, din oficiu, a ordonanței nr. 1530/P/2007 din 20 octombrie 2009 a Secției de urmărire penală și criminalistică, în sensul că temeiul juridic al soluției de

neîncepere a urmăririi penale adoptată de procuror este art. 10 lit. f) C.

proc. pen. nu art. 10 lit. a) C. proc. pen., precum și comunicarea soluției

petiționarului B.E.

Împotriva acestei rezoluții, petiționarul

B.E., în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. a formulat plângere pe care

a adresat-o instanței, prin care a criticat ordonanța și rezoluția, ambele date

de către procurori și care face obiectul cauzei de față în condițiile arătate.

În raport cu cele mai sus arătate,

Înalta Curte, în temeiul art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. a

examinat plângerea formulată de petiționarul B.E. împotriva ordonanței din 20

octombrie 2009 dată de procuror privind soluția de neîncepere a urmăririi penale

față de intimații P.M. fost procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Iași, în prezent pensionară, M.M. fost președinte al Secției Penale a

Curții de Apel Iași, în prezent pensionară, A.I. și I.M.M., judecători la Curtea de Apel Galați pentru infracțiunea arătată, pe baza actelor premergătoare efectuate în

cauză.

Astfel, în contextul cauzei,

procurorul a analizat criticile formulate de către petiționar față de intimați,

în raport cu fapta pretins a fi comisă, efectuând acte premergătoare complete,

la care s-a mai făcut referire în

concret, iar în baza procesului de evaluare a

constatat situația de fapt prezentată și a dispus temeinic motivat, în mod

legal și temeinic soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimați.

Înalta Curte consideră că în

contextul cauzei de față, procurorul a efectuat acte premergătoare în mod

complet, fiind de competența sa exclusivă în a aprecia, în această etapă,

asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și

suficiente.

Altfel spus, în etapa actelor

premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi

administrate mijloace de probă, ci doar se fac verificări cu privire la

presupuse fapte penale, așa cum de altfel s-a arătat, așa încât critica formulată

de către petiționarul B.E. cu privire la neefectuarea de cercetări față de

intimați nu este fondată.

De asemenea, Înalta Curte constată

din conținutul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen. indiferent de

modificările survenite caracterul indivizibil al plângerii pe care titularii

menționați pot să o exercite împotriva soluțiilor evidențiate, fără a se face

vreo distincție între intimații față de care acestea au fost date, neoperând

disponibilitatea titularilor de a formula plângere numai împotriva unora din

intimații față de care a fost dispusă soluția de netrimitere.

Așadar, Înalta Curte a examinat

plângerea formulată de petiționarul B.E. împotriva soluției dispusă de procuror

prin ordonanța din 20 octombrie 2009 în dosarul nr. 1530/P/2007 al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, respectiv aceea de neîncepere a urmăririi penale față de toți

intimații față de care a fost dată, neoperând disponibilitatea titularului de a

formula plângere numai împotriva unora din intimați.

Totodată, Înalta Curte nu poate avea

în vedere nici solicitarea formulată de petiționarul B.E. cu privire la

extinderea plângerii penale privind pe M.A. cu privire la săvârșirea faptelor

penale de abuz în serviciu, abuz în serviciu în forme calificate, falsuri, uz

de falsuri, fraudă informatică, acte de criminalitate informatică, denunțuri

calomnioase, calomnii, calomnii prin site-urile Tribunalului Iași, sustragerea

și distrugerea de înscrisuri oficiale (art. 242 C. pen.), declarații

mincinoase, mărturii mincinoase, calomnii, insulte și alte fapte penale în

forme grave, împotriva judecătoarelor și grefierilor, întrucât, pe de-o parte

plângerea formulată de petiționar, întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. are un anumit cadrul procesual, strict reglementat de lege, în

care nu conține prevederi legate de extindere, iar pe de altă parte,

dispozițiile art. 337 C. proc. pen. cu privire la extinderea procesului penal

cu privire la alte persoane sunt strict incidente în anumite situații, care nu

se regăsesc în cauza de față.

Mai mult, Înalta Curte nu poate

considera nici că solicitarea de extindere a plângerii formulată de

petiționarul B.E. ar fi o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 222 C. proc.

pen., care ar fi fost greșit îndreptată la instanța de judecată, deoarece

legiuitorul a reglementat în conținutul normei menționate condițiile care

trebuie să le îndeplinească un asemenea mod de sesizare a organelor de urmărire

penală.

Astfel, se stipulează în art. 222 alin.

(1) și (2) C. proc. pen. că: „Plângerea este încunoștințarea făcută de o

persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a

cauzat prin infracțiune. Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele,

calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează

obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor

de probă.”

Or, în solicitarea de extindere a

plângerii, petiționarul B.E., doar a enunțat infracțiunile pretins a fi comise

de intimați, nefăcând nicio descriere a faptelor respective, ci doar simple

afirmații și nici nu a indicat mijloacele de probă, așa încât acea solicitare

ar avea sub aspectul conținutului unei plângeri, un caracter inform,

nerespectând prevederile legale.

De asemenea, Înalta Curte consideră

că infirmarea parțială, din oficiu, a ordonanței nr. 1530/P/2007 din 20

octombrie 2009 a Secției de urmărire penală și criminalistică, în sensul că

temeiul juridic al soluției de neîncepere a urmăririi penale adoptată de procuror

este art. 10 lit. f) C. proc. pen. și nu art. 10 lit. a) C. proc. pen., în

condițiile respingerii, ca neîntemeiate a plângerii formulate de petiționar

împotriva ordonanței mai sus menționate, de către procurorul șef secție așa cum

a dispus prin rezoluția din 24 octombrie 2009 în lucrarea cu nr.

11047/5549/II/2/2009, nu influențează în niciun mod, felul soluției dispuse de

procuror și anume acela de neîncepere al urmăririi penale față de intimați,

pentru fapta menționată.

În raport cu cele arătate, Înalta Curte

constată că ordonanța dată de procuror la 20 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, dată în dosarul nr. 1530/P/2007, prin care s-a dispus soluția

neînceperii urmăririi penale față de intimați sub aspectul infracțiunii

arătate, este legală și temeinică.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.E. împotriva

ordonanței din 20 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, dată în

dosarul nr. 1530/P/2007, ordonanță pe care o va menține.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. se va obliga petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul B.E. împotriva ordonanței din 20 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, dată în dosarul nr. 1530/P/2007, ordonanță pe care o menține.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200

lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17

decembrie 2009.