ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2173/2009

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 23 din 13 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta S.A. Inotești împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 444/P/2008 din 13 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, menținându-se ordonanța atacată. A fost obligată petenta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin ordonanța nr. 444/P din 13 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. În temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii M.V., S.V., A.E., procurori și față de M.A., S.V., R.D.

și P.A.P., judecători, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art. 264, art. 272, art. 289 și art. 291 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există. Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova în vederea efectuării de cercetări față de făptuitorii R.S. și D.C., agenți de poliție, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 264, art. 272, art. 289 și respectiv art. 291 C. pen. Pentru a dispune astfel s-a reținut pe baza actelor dosarului că persoana vătămată S.A. Inotești. prin reprezentantul legal a formulat la data de 20 august 2007 plângere penală împotriva făptuitorilor sus-arătați și pentru faptele menționate.

La data de 29 august 2007 aceeași persoană vătămată a formulat o nouă plângere prin care a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunilor respective, față de făptuitorii R.S., agent de poliție în cadrul postului de poliție Colceag județul Prahova, precum și față de M.V. S.V., A.E., M.A., S.V., R.D. și P.A.P., procurori și respectiv judecători. Dată fiind legătura dintre cele două cauze menționate prin rezoluția din 13 mai 2008 s-a dispus conexarea acestora. În prima plângere formulată, D.M., reprezentantul persoanei vătămate a susținut că în mod greșit agentul de poliție D.C. a propus neînceperea urmăririi penale față de mai mulți făptuitori pentru săvârșirea unor fapte de natură penală în mai multe dosare ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, propunere ce a fost confirmată în mod nelegal și netemeinic de către procurorul M.V.

În cea de a doua plângere, persoana vătămată a susținut că toți făptuitorii se fac vinovați de săvârșirea unor fapte penale legate de modul în care au fost soluționate dosarele respective. Procurorul a constatat că în sarcina făptuitorilor nu se poate reține săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile sesizate de persoana vătămată, deoarece magistrații, procurorii și judecătorii au soluționat dosarele ce le-au fost repartizate cu respectarea dispozițiilor legale în materie și pe baza actelor aflate în dosarele respective, așa încât faptele pentru care s-a formulat plângere împotriva acestor magistrați nu există. Împotriva ordonanței s-a formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 965/11/2/2008 din 11 iunie 2008 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Petenta - parte vătămată a formulat în continuare plângere împotriva ordonanței parchetului de neîncepere a urmăririi penale, în conformitate cu disp. art. 278/1 C. proc. pen., arătând că în mod nejustificat s-a dispus această măsură de către procuror. În susținerea plângerii sale, reprezentantul persoanei vătămate a arătat că în cauză este vorba despre o bandă de hoți care dau soluții nelegale, falsifică dosarul de cercetare penală, iar plângerile nu sunt înregistrate și soluționate separat. A mai susținut petentul că, în loc să apere avuția țării și a cooperativelor, au fost distruse economia și industria, că legile sunt împotriva Constituției, persoanele respective devenind miliardare. A solicitat instanței atașarea altor dosare aflate la Parchetul de pe lângă Judecătoria MiziI la Judecătoria Mizil, precum și la Tribunalul Prahova.

Prima instanță a constatat că în mod legal și corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele împotriva cărora s-a formulat plângere plângere penală, deoarece faptele arătate în plângere nu există. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționara, fără a preciza motivele de recurs. Examinând sentința atacată din oficiu conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. În ce privește activitatea magistraților, Curtea reține cu valoare de principiu faptul că atribuțiile de serviciu ale acestora se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt investiți, respectiv interpretării și aplicării dispozițiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanțial și ale celui procedural.

Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare și aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu, în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel și justificarea existenței lor. În acest context, nemulțumirile părților dintr-un proces cu referire la modul concret de soluționare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului (magistraților) care au soluționat cauza. Răspunderea penală a magistraților poate fi pusă în discuție numai în situațiile în care aceștia și-au exercitat funcția cu rea-credință, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

În speță, petentul a formulat o plângere penală împotriva intimaților care, în calitate de procurori, respectiv judecători, i-au soluționat în mod nefavorabil diferite cauze, fiind vorba în realitate de critici ce se circumscriu căilor de atac împotriva respectivelor soluții, pe care petentul le putea exercitat în condițiile legii. În mod corect s-a reținut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, precum și de către instanța de fond, că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a putea reține săvârșirea de către intimați a infracțiunilor menționate de petentă, astfel încât recursul de față este nefondat și urmează a fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., cu obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționara S.A. Inotești împotriva sentinței penale nr. 23 din 13 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2009.