ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2173/2009

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 23 din 13 februarie 2009 a Curții

de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost

respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta S.A. Inotești împotriva

ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 444/P/2008 din 13 mai 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, menținându-se ordonanța

atacată.

A fost obligată petenta la

100 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că prin ordonanța nr. 444/P din 13 mai 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. În temeiul art. 228 alin. (4)

rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de făptuitorii M.V., S.V., A.E.,

procurori

și față de M.A., S.V., R.D. și P.A.P., judecători, pentru

săvârșirea infracțiunilor

prev. de

art. 246, art. 264, art. 272, art. 289 și art.

291 C. pen.,

întrucât faptele sesizate nu există.

Prin aceeași ordonanță s-a

dispus disjungerea și declinarea

cauzei în favoarea

Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova în

vederea

efectuării de cercetări față de făptuitorii R.S. și

D.C., agenți de

poliție, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prev. de

art. 246, art. 264, art. 272, art. 289 și respectiv art. 291 C. pen.

Pentru a dispune astfel s-a reținut pe baza actelor

dosarului că persoana vătămată S.A. Inotești. prin reprezentantul legal a

formulat la data de 20 august 2007 plângere penală împotriva făptuitorilor

sus-arătați și pentru faptele menționate.

La data de 29 august 2007 aceeași persoană vătămată a

formulat o nouă plângere prin care a solicitat efectuarea de cercetări sub

aspectul infracțiunilor respective, față de făptuitorii R.S., agent de poliție

în cadrul postului de poliție Colceag județul Prahova, precum și față de M.V. S.V.,

A.E., M.A., S.V., R.D. și P.A.P., procurori și respectiv judecători.

Dată fiind legătura dintre cele două cauze menționate prin

rezoluția din 13 mai 2008 s-a dispus conexarea acestora.

În prima plângere formulată, D.M., reprezentantul

persoanei vătămate a susținut că în mod greșit agentul de poliție D.C. a propus

neînceperea urmăririi penale față de mai mulți făptuitori pentru săvârșirea

unor fapte de natură penală în mai multe dosare ale Parchetului de pe lângă

Judecătoria Mizil, propunere ce a fost confirmată

în mod nelegal și

netemeinic de către procurorul M.V.

În cea de a doua plângere, persoana vătămată a susținut că

toți făptuitorii se fac vinovați de

săvârșirea unor fapte penale legate

de modul în care au fost soluționate

dosarele respective.

Procurorul a constatat că în

sarcina făptuitorilor nu se poate reține săvârșirea vreuneia dintre

infracțiunile sesizate de persoana vătămată, deoarece magistrații, procurorii

și judecătorii au soluționat dosarele ce le-au fost repartizate cu respectarea

dispozițiilor legale

în materie și pe

baza actelor aflate în dosarele respective, așa încât faptele pentru care s-a

formulat plângere împotriva acestor magistrați nu există.

Împotriva ordonanței s-a

formulat plângere în temeiul art. 278

C. proc. pen., care

a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 965/11/2/2008 din 11 iunie 2008

de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Petenta - parte vătămată a formulat în continuare plângere

împotriva ordonanței parchetului de neîncepere a urmăririi penale, în

conformitate cu disp. art. 278/1 C. proc. pen., arătând că în mod nejustificat

s-a dispus această măsură de către procuror.

În susținerea plângerii sale, reprezentantul persoanei

vătămate a arătat că în cauză este vorba despre o bandă de hoți care dau

soluții nelegale, falsifică dosarul de cercetare penală, iar plângerile nu sunt

înregistrate și soluționate separat.

A mai susținut petentul că, în loc să apere avuția țării și

a cooperativelor, au fost distruse economia și industria, că legile sunt

împotriva Constituției, persoanele respective devenind miliardare.

A solicitat instanței atașarea altor dosare aflate la

Parchetul de pe lângă Judecătoria MiziI la Judecătoria Mizil, precum și la

Tribunalul Prahova.

Prima instanță a constatat că în mod legal și corect

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi

penale față de persoanele împotriva cărora

s-a

formulat plângere plângere penală, deoarece faptele arătate în

plângere

nu există.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petiționara, fără a

preciza motivele de

recurs.

Examinând sentința atacată

din oficiu conform art. 385/6 alin. (3)

C. proc. pen., Curtea

constată că recursul este nefondat.

În ce privește activitatea magistraților, Curtea reține cu

valoare de principiu faptul că atribuțiile de serviciu ale acestora se

circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt investiți, respectiv

interpretării și aplicării dispozițiilor legale, în acord cu principiile

dreptului substanțial și ale celui procedural.

Eventualele erori apărute în acest proces de

interpretare și

aplicare a legii nu

echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuțiilor

de serviciu, în

sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de

atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel și

justificarea existenței lor.

În acest context, nemulțumirile părților

dintr-un proces cu referire la modul concret de soluționare a cauzei trebuie să

îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se

obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri

penale împotriva magistratului (magistraților) care au soluționat cauza.

Răspunderea

penală a magistraților poate fi pusă în discuție

numai în

situațiile în care aceștia și-au exercitat funcția cu rea-credință, adică au

cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau acceptând

vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

În speță, petentul a formulat o plângere penală

împotriva intimaților care, în calitate de procurori, respectiv judecători, i-au

soluționat în mod nefavorabil diferite cauze, fiind vorba în realitate de

critici ce se circumscriu căilor de atac împotriva respectivelor soluții, pe

care petentul le putea exercitat în condițiile legii.

În mod corect s-a reținut atât de către

procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic

superior acestuia, precum și de către instanța de fond, că în cauză nu sunt

întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a putea reține săvârșirea de către

intimați a infracțiunilor menționate de petentă, astfel încât recursul de față

este nefondat și urmează a fi respins

conform

art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea petentei la plata

cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de

petiționara S.A. Inotești împotriva sentinței penale nr. 23 din 13 februarie

2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Obligă recurenta petiționară la plata

sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

iunie 2009.