ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înaintată Înaltei Curți de

Casație și Justiție de către Curtea de Apel Ploiești, ca urmare a declinării

competenței de către această instanță în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție prin sentința penală nr. 123 din 17 august 2009 și înregistrată pe

rolul secției penale sub nr. 116/42/2009 la 7 septembrie 2009, petenta S.A. Inotești

a formulat în conformitate cu prevederile art. 278 C. proc. pen. plângere

împotriva rezoluției nr. 288/P/2008 din 6 ianuarie 2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești, precum și împotriva rezoluției nr. 63/A/2/2009

din 29 ianuarie 2009 a Procurorului General al acestor instituții fiind nemulțumit

de soluția dată prin cele 2 rezoluții, acestea fiind rezultatul comiterii unor

infracțiuni de abuz în serviciu, comise atât de cei menționați în rezoluții cât

și de către alți reprezentanți ai altor instituții publice (Consiliul Superior

al Magistraturii, Ministerul Justiției, Ministerul de Interne).

Plângerea a fost

însoțită de un set de acte atașate dosarului.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat următoarele:

Prin rezoluția din 06

ianuarie 2009 dată în Dosarul nr. 288/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.E., procuror

în cadrul Judecătoriei Mizil, C.A., judecător la Judecătoria Mizil, S.V., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, S.D.I., R.Ș.,

T.I., S.C., V.A., toți agenți de poliție, Z.T., tehnician criminalist, D.D.,

ziarist și B.G., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208-209

C. pen., art. 246, art. 264, art. 288, art. 289 și art. 291 C. pen.

Prin plângerea

formulată S.A. Inotești și-a exprimat nemulțumirea față de modul de soluționare

a Dosarului nr. 1889/359/2007 al Judecătoriei Mizil de către judecătorul C.A. și

al Dosarului nr. 695/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil,

soluționat la 14 noiembrie 2007 de către procurorul A.E. De asemenea apreciază

că rezoluția nr. 305/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil a

fost dată în mod fictiv și cu rea credință de către prim-procuror S.V.,

acuzându-i pe ceilalți intimați, de săvârșirea infracțiunilor menționate.

În plângere petenta

face referiri generale cu privire la dispariția din patrimoniul S.A. Inotești a

unor bunuri, la așa zisa neimplicarea autorităților administrative și județene

a poliției și a autorității judecătorești - în cercetarea modului de lichidare

a patrimoniului - C.A.P. Colceag, județul Prahova.

Cu privire la aceste

aspecte, în motivarea rezoluției atacate s-a reținut că nu se confirmă, dovadă

fiind sentința nr. 3 din 07 ianuarie 2008 a Judecătoriei Mizil, rămasă

definitivă prin decizia nr. 943/2008 a Tribunalului Prahova, cât și numeroasele

plângeri cu același conținut care au mai fost soluționate de către Parchetul

Curții de Apel Ploiești, precum și de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, nerezultând săvârșirea unei fapte penale de către

făptuitori.

Împotriva acestei

rezoluții, petenta S.A. Inotești a formulat, în baza art. 278 C. proc. pen.,

plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești.

Prin rezoluția din 29

ianuarie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 63/II/2/2009 s-a respins ca

neîntemeiată plângerea petentei, apreciindu-se că soluția dispusă prin

rezoluția nr. 288/P/2009 din 06 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Ploiești este legală și temeinică, neputându-se reține în sarcina

făptuitorilor nici o infracțiune, nemulțumirea părții vătămate cu privire la

soluțiile dispuse în Dosarul nr. 695/P/2002 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Mizil și în Dosarul nr. 1889/259/2007 al Judecătoriei Mizil nu duce

la concluzia că cei care au instrumentat acele cauze și-au îndeplinit în mod

defectuos îndatoririle de serviciu sau au omis să îndeplinească vreun act.

Nemulțumită de modul

de soluționare al plângerii sale, petenta s-a adresat instanței de judecată,

Curții de Apel Ploiești, conform dispozițiilor art. 278

1

C. proc.

pen., solicitând desființarea ordonanței și trimiterea dosarului la Parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatelor.

Prin sentința penală nr.

123 din 17 august 2009 Curtea de Apel Ploiești și-a declinat competența de

soluționare a plângerii formulată în temeiul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen. de petenta S.A. Inotești privind rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale din Dosarul nr. 288/P/2008, în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție, ca urmare a dobândirii de către intimata A.E. a gradului

profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Înalta Curte de

Casație și Justiție analizând plângerea petentei - constată că este nefondată

pentru următoarele considerente:

În vederea

soluționării plângerii penale, în conformitate cu art. 224 C. proc. pen.,

procurorul a efectuat acte premergătoare necesare pentru soluționare legală și

completă sub toate aspectele a cauzei.

Din aceste acte

premergătoare nu au rezultat indicii ale existenței infracțiunilor prevăzute de

art. 208-209 C. pen., art. 246 C. pen., art. 264 C. pen., art. 288 C. pen., art.

289 C. pen. și art. 291 C. pen., procurorul făcând o legală aplicare a

dispozițiilor în materia soluționării plângerii penale, ca act de sesizare a

organului judiciar.

Înalta Curte de

Casație și Justiție nu poate reține criticile formulate de petentă în plângerea

întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., referitor la

insuficienta cercetare, deoarece procurorul este singurul care apreciază asupra

oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și

suficiente.

Invocarea de către

petentă a neadministrării probelor, nu poate fi avută în vedere, deoarece

administrarea acestora vizează procesul penal numai după începerea urmăririi

penale, fază care presupune garanțiile procesuale pentru efectuarea unei

urmăriri penale complete.

Orice hotărâre

judecătorească poate fi supusă controlului judiciar exclusiv prin exercitarea

căilor de atac legal prevăzute, orice soluție contrară ducând la încălcarea dispozițiilor

legale privind independența judecătorilor.

Obiectul plângerii

penale nu poate să-l constituie soluția pronunțată în cadrul activității de

jurisdicție căci astfel s-ar putea pretinde că magistrații răspund penal pentru

soluțiile pronunțate, iar principiului constituțional al independenței

magistraților ar fi lipsit de eficiență.

Având în vedere

dispozițiile art. 228 alin. (1) C. proc. pen. și constatând că din actele

premergătoare efectuate a rezultat unul din cazurile prevăzute de art. 10 C.

proc. pen.,în mod legal și temeinic procurorul a dispus soluția neînceperii urmăririi

penale față de intimați, confirmate și de procurorul șef, în urma plângerii

formulată de petiționară împotriva acestora.

Față de cele

reținute, Înalta Curte în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen. va respinge ca nefondată plângerea petiționarei S.A. Inotești.

În conformitate cu art.

192 alin. (2) C. proc. pen. petenta va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge,

ca nefondată, plângerea formulată de petenta S.A. Inotești - prin reprezentant D.M.

împotriva rezoluției din 6 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești dispusă în Dosarul nr. 288/P/2008, pe care o și menține.

Obligă

petenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu

recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 26

noiembrie 2009.