ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție de către Curtea de Apel Ploiești, ca urmare a declinării competenței de către această instanță în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție prin sentința penală nr. 123 din 17 august 2009 și înregistrată pe rolul secției penale sub nr. 116/42/2009 la 7 septembrie 2009, petenta S.A. Inotești a formulat în conformitate cu prevederile art. 278 C. proc. pen.

plângere împotriva rezoluției nr. 288/P/2008 din 6 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, precum și împotriva rezoluției nr. 63/A/2/2009 din 29 ianuarie 2009 a Procurorului General al acestor instituții fiind nemulțumit de soluția dată prin cele 2 rezoluții, acestea fiind rezultatul comiterii unor infracțiuni de abuz în serviciu, comise atât de cei menționați în rezoluții cât și de către alți reprezentanți ai altor instituții publice (Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției, Ministerul de Interne). Plângerea a fost însoțită de un set de acte atașate dosarului.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat următoarele: Prin rezoluția din 06 ianuarie 2009 dată în Dosarul nr. 288/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.E., procuror în cadrul Judecătoriei Mizil, C.A., judecător la Judecătoria Mizil, S.V., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, S.D.I., R.Ș., T.I., S.C., V.A., toți agenți de poliție, Z.T., tehnician criminalist, D.D., ziarist și B.G., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208-209 C. pen., art. 246, art. 264, art. 288, art. 289 și art. 291 C. pen. Prin plângerea formulată S.A. Inotești și-a exprimat nemulțumirea față de modul de soluționare a Dosarului nr. 1889/359/2007 al Judecătoriei Mizil de către judecătorul C.A.

și al Dosarului nr. 695/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, soluționat la 14 noiembrie 2007 de către procurorul A.E. De asemenea apreciază că rezoluția nr. 305/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil a fost dată în mod fictiv și cu rea credință de către prim-procuror S.V., acuzându-i pe ceilalți intimați, de săvârșirea infracțiunilor menționate. În plângere petenta face referiri generale cu privire la dispariția din patrimoniul S.A. Inotești a unor bunuri, la așa zisa neimplicarea autorităților administrative și județene a poliției și a autorității judecătorești - în cercetarea modului de lichidare a patrimoniului - C.A.P. Colceag, județul Prahova.

Cu privire la aceste aspecte, în motivarea rezoluției atacate s-a reținut că nu se confirmă, dovadă fiind sentința nr. 3 din 07 ianuarie 2008 a Judecătoriei Mizil, rămasă definitivă prin decizia nr. 943/2008 a Tribunalului Prahova, cât și numeroasele plângeri cu același conținut care au mai fost soluționate de către Parchetul Curții de Apel Ploiești, precum și de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nerezultând săvârșirea unei fapte penale de către făptuitori. Împotriva acestei rezoluții, petenta S.A. Inotești a formulat, în baza art. 278 C. proc. pen., plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Prin rezoluția din 29 ianuarie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 63/II/2/2009 s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentei, apreciindu-se că soluția dispusă prin rezoluția nr. 288/P/2009 din 06 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești este legală și temeinică, neputându-se reține în sarcina făptuitorilor nici o infracțiune, nemulțumirea părții vătămate cu privire la soluțiile dispuse în Dosarul nr. 695/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil și în Dosarul nr. 1889/259/2007 al Judecătoriei Mizil nu duce la concluzia că cei care au instrumentat acele cauze și-au îndeplinit în mod defectuos îndatoririle de serviciu sau au omis să îndeplinească vreun act. Nemulțumită de modul de soluționare al plângerii sale, petenta s-a adresat instanței de judecată, Curții de Apel Ploiești, conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen., solicitând desființarea ordonanței și trimiterea dosarului la Parchet în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatelor. Prin sentința penală nr. 123 din 17 august 2009 Curtea de Apel Ploiești și-a declinat competența de soluționare a plângerii formulată în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. de petenta S.A. Inotești privind rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din Dosarul nr. 288/P/2008, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a dobândirii de către intimata A.E. a gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Înalta Curte de Casație și Justiție analizând plângerea petentei - constată că este nefondată pentru următoarele considerente: În vederea soluționării plângerii penale, în conformitate cu art. 224 C. proc.

pen., procurorul a efectuat acte premergătoare necesare pentru soluționare legală și completă sub toate aspectele a cauzei. Din aceste acte premergătoare nu au rezultat indicii ale existenței infracțiunilor prevăzute de art. 208-209 C. pen., art. 246 C. pen., art. 264 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., procurorul făcând o legală aplicare a dispozițiilor în materia soluționării plângerii penale, ca act de sesizare a organului judiciar. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate reține criticile formulate de petentă în plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., referitor la insuficienta cercetare, deoarece procurorul este singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și suficiente.

Invocarea de către petentă a neadministrării probelor, nu poate fi avută în vedere, deoarece administrarea acestora vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanțiile procesuale pentru efectuarea unei urmăriri penale complete. Orice hotărâre judecătorească poate fi supusă controlului judiciar exclusiv prin exercitarea căilor de atac legal prevăzute, orice soluție contrară ducând la încălcarea dispozițiilor legale privind independența judecătorilor. Obiectul plângerii penale nu poate să-l constituie soluția pronunțată în cadrul activității de jurisdicție căci astfel s-ar putea pretinde că magistrații răspund penal pentru soluțiile pronunțate, iar principiului constituțional al independenței magistraților ar fi lipsit de eficiență.

Având în vedere dispozițiile art. 228 alin. (1) C. proc. pen. și constatând că din actele premergătoare efectuate a rezultat unul din cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen.,în mod legal și temeinic procurorul a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de intimați, confirmate și de procurorul șef, în urma plângerii formulată de petiționară împotriva acestora. Față de cele reținute, Înalta Curte în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge ca nefondată plângerea petiționarei S.A. Inotești. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta S.A. Inotești - prin reprezentant D.M. împotriva rezoluției din 6 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești dispusă în Dosarul nr. 288/P/2008, pe care o și menține. Obligă petenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2009.