ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 943/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26 iunie 2007, reclamantul

T.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea

hotărârii nr. 16428 din 21 mai 2007 prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea

calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 495 din 18 octombrie 2007, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestate,

a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada

15 septembrie 1940-15 octombrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute

de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare,

începând cu data de 1 noiembrie 2004.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că, în speță, s-a dovedit situația de refugiat a reclamantului

care a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu și a suferit prejudicii

în urma refugierii forțate.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

Recurenta a susținut că,

decizia comisiei are la bază realitățile revelate în urma cercetărilor efectuate

de poliție în privința martorilor care au atestat calitatea de refugiat unor persoane,

fără a cunoaște situația reală.

Pe de altă parte, a mai

susținut recurenta că și persoanele care au solicitat acordarea drepturilor prevăzute

de Legea nr. 189/2000, neputând face dovada calității de refugiat cu acte oficiale,

au acceptat depozițiile notariale ale unor persoane care nu le cunoșteau situația

exactă.

S-a susținut de asemenea,

că instanța de fond a greșit acordarea drepturilor de la data 1 noiembrie 2004,

când obiectul procesului îl poate constitui doar eventuala anulare a hotărârii din

2007 și nu acordarea de două ori a îndemnizației deja plătite.

Recursul nu este fondat.

Conform art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945,

a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât

cea de domiciliu.

Prin „persoană strămutată

în altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare

a O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată

să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.

În cauză, s-a făcut dovada

în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că intimatul–reclamant împreună cu mama

sa au fost obligați să se refugieze din localitatea B. în C., datorită persecuțiilor

etnice exercitate asupra populației din zonă.

Astfel, considerând incomplete

declarațiile martorilor date în fața notarului public, instanța de fond a procedat,

în virtutea principiului nemijlocirii, la audierea martorului D.I. care este, la

rândul său, beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În ceea ce privește data

de la care instanța a acordat reclamantului drepturile bănești prevăzute de lege,

constată că aceasta a fost stabilită corect în condițiile în care prin hotărârea

nr. 16428 din 21 mai 2007 Casa Județeană de Pensii Cluj a anulat hotărârea nr.

16428 din 1 martie 2005 emisă urmare cererii intimatului–reclamant înregistrată

la 27 octombrie 2004.

În concluzie, dând o corectă

dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală

și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 495 din 18 octombrie

2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 martie 2008.