ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2189/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Gorj la 7 martie 2008, reclamanta G.H.M. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând repararea pagubelor materiale și a daunelor morale pentru restrângerea de libertate în mod nelegal. Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 504 alin. (1), (2), (3), art. 505 alin. (1) și (4), art. 506 alin. (1), (2), (3) și (4) C. proc. pen., pe dispozițiile Constituției și ale CEDO, și pe dispozițiile art. 998, art. 999 C. civ. Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 65 din 18 aprilie 2008 a declarat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, reținând că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C. civ., iar dispozițiile art. 504 C. proc.

pen. se referă doar la cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale, aceste aspecte neregăsindu-se în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, acesta fiind respins ca tardiv prin decizia civilă nr. 949 pronunțată la 13 noiembrie 2008, de către Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Contestația în anulare formulată de contestatoarea H.G.M. împotriva deciziei civile nr. 943 din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova a fost respinsă prin decizia nr. 362 din 17 martie 2009 pronunțată de aceeași instanță.

Judecătoria Târgu Jiu, prin sentința civilă nr. 5069 din 26 iunie 2008, a declinat competența în favoarea Tribunalului Gorj, reținând că, față de precizarea formulată de reclamantă la 24 iunie 2008, în sensul că prejudiciul a cărui reparare a solicitat a fost conexat printr-o eroare judiciară săvârșită într-un proces penal, finalizat prin pronunțarea sentinței penale nr. 404 din 22 mai 2006, temeiul juridic al acțiunii îl reprezintă art. 504, art. 505 și art. 506 C. proc. pen., astfel încât competența revine tribunalului în primă instanță. Prin încheierea din 28 mai 2009, Tribunalul Gorj, secția civilă, a constatat existența conflictului negativ de competență și, în temeiul art. 22 alin. (2) C. proc.

civ., a înaintat dosarul Curții de Apel Craiova, competentă să pronunțe regulatorul de competență. Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința civilă nr. 15 din Camera de consiliu, pronunțată la 23 iulie 2009, a stabilit competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu. Soluționând conflictul negativ de competență, curtea de apel a verificat susținerile reclamantei cu privire la existența sentinței penale nr. 404/2006, prin executarea căreia s-a susținut că ar fi fost produse daunele materiale și morale. Urmare a verificărilor efectuate atât la Tribunalul Gorj, cât și la Judecătoria Târgu Jiu a rezultat că nu s-a pronunțat nicio sentință penală privind pe reclamantă.

S-a constatat că, din verificarea conținutului concluziilor scrise și al precizărilor de acțiune, a reieșit că reclamanta este nemulțumită de modul de soluționare al unor cauze civile în care a fost parte, ceea ce demonstrează că daunele morale și materiale solicitate își au temeiul în dispozițiile art. 998, art. 999 C. civ., ceea ce atrage competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, conform art. 1 C. proc. civ. Împotriva sentinței menționate, nr. 15 din 23 iulie 2009, cât și a deciziei civile nr. 943 din 13 noiembrie 2008, ambele pronunțate de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs reclamanta H.M. Prin motivele de recurs invocate, recurenta și-a exprimat nemulțumirile determinate de cererea familiei sale de punere sub interdicție, încălcarea dreptului său la apărare și nesocotirea deplinei sale sănătăți mentale.

Prin petiția depusă la 8 ianuarie 2010, recurenta H.M. a arătat că înțelege să renunțe la recursul declarat, solicitând însă trimiterea dosarului pentru a fi soluționat în primă instanță la Tribunalul Gorj. Față de această cerere, instanța din oficiu, la termenul din 23 martie 2010, i-a solicitat recurentei să-și precizeze poziția, sens în care aceasta a arătat că nu renunță la recursul declarat. La același termen, Curtea a pus în discuție inadmisibilitatea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 943 din 13 noiembrie 2008 și nulitatea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 15 din 23 iulie 2009 pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Examinând recursurile declarate împotriva celor două hotărâri judecătorești pronunțate de Curtea de Apel Craiova, Curtea va constata următoarele: În ceea ce privește recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 943 din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, se va reține că acesta vizează o hotărâre de recurs, nesusceptibilă de a fi atacată cu calea de atac a recursului, potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ. Hotărârea recurată este o hotărâre irevocabilă conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., nefiind susceptibilă de reformare pe calea recursului. Ca atare se va constata că recursul declarat împotriva acestei decizii este inadmisibil și urmează a fi respins.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva sentinței prin care s-a soluționat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Târgu Jiu și Tribunalul Gorj cu privire la cererea reclamantei-recurente, Curtea va reține că, deși acesta a fost declarat în termenul legal conform dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., nu a fost motivat conform exigențelor dispozițiilor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Astfel, în cuprinsul declarației de recurs, recurenta și-a exprimat nemulțumirea față de modul de soluționare a unor cauze civile în care a avut calitatea de parte și deși a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ., cererea sa se constituie într-o înșiruire de afirmații și susțineri nestructurate din punct de vedere juridic.

Aceste afirmații nu constituie critici coerente aduse hotărârii recurate, neputând fi încadrate în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 și nevizând soluția pronunțată asupra regulatorului de competență. Se va reține, că nu este posibilă cenzurarea sentinței recurate, astfel că se impune a se constata că intervine sancțiunea nulității recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 15 din 23 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova. Pentru aceste considerente, se va constata nulitatea acestui recurs, în temeiul dispozițiilor art. 306 al. ultim C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta H.M. împotriva deciziei nr. 943 din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Constată nul recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 15 din 23 iulie 2009 pronunțată de aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2010.