ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2189/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

Gorj la 7 martie 2008, reclamanta G.H.M. a chemat în judecată pe pârâtul Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând repararea pagubelor

materiale și a daunelor morale pentru restrângerea de libertate în mod nelegal.

Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 504 alin. (1), (2), (3), art.

505 alin. (1) și (4), art. 506 alin. (1), (2), (3) și (4) C. proc. pen., pe

dispozițiile Constituției și ale CEDO, și pe dispozițiile art. 998, art. 999 C.

civ.

Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr.

65 din 18 aprilie 2008 a declarat competența soluționării cauzei în favoarea

Judecătoriei Târgu Jiu, reținând că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile

art. 998-999 C. civ., iar dispozițiile art. 504 C. proc. pen. se referă doar la

cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite

în procesele penale, aceste aspecte neregăsindu-se în cuprinsul cererii de

chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamanta, acesta fiind respins ca tardiv prin decizia civilă nr. 949

pronunțată la 13 noiembrie 2008, de către Curtea de Apel Craiova, secția I

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Contestația în anulare formulată de

contestatoarea H.G.M. împotriva deciziei civile nr. 943 din 13 noiembrie 2008 a

Curții de Apel Craiova a fost respinsă prin decizia nr. 362 din 17 martie 2009

pronunțată de aceeași instanță.

Judecătoria Târgu Jiu, prin sentința

civilă nr. 5069 din 26 iunie 2008, a declinat competența în favoarea

Tribunalului Gorj, reținând că, față de precizarea formulată de reclamantă la

24 iunie 2008, în sensul că prejudiciul a cărui reparare a solicitat a fost

conexat printr-o eroare judiciară săvârșită într-un proces penal, finalizat

prin pronunțarea sentinței penale nr. 404 din 22 mai 2006, temeiul juridic al

acțiunii îl reprezintă art. 504, art. 505 și art. 506 C. proc. pen., astfel

încât competența revine tribunalului în primă instanță.

Prin încheierea din 28 mai 2009,

Tribunalul Gorj, secția civilă, a constatat existența conflictului negativ de

competență și, în temeiul art. 22 alin. (2) C. proc. civ., a înaintat dosarul

Curții de Apel Craiova, competentă să pronunțe regulatorul de competență.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința civilă nr. 15 din Camera

de consiliu, pronunțată la 23 iulie 2009, a stabilit competența de soluționare

a acțiunii în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Soluționând conflictul negativ de

competență, curtea de apel a verificat susținerile reclamantei cu privire la

existența sentinței penale nr. 404/2006, prin executarea căreia s-a susținut că

ar fi fost produse daunele materiale și morale.

Urmare a verificărilor efectuate atât la

Tribunalul Gorj, cât și la Judecătoria Târgu Jiu a rezultat că nu s-a pronunțat

nicio sentință penală privind pe reclamantă.

S-a constatat că, din verificarea

conținutului concluziilor scrise și al precizărilor de acțiune, a reieșit că

reclamanta este nemulțumită de modul de soluționare al unor cauze civile în

care a fost parte, ceea ce demonstrează că daunele morale și materiale

solicitate își au temeiul în dispozițiile art. 998, art. 999 C. civ., ceea ce

atrage competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea

Judecătoriei Târgu Jiu, conform art. 1 C. proc. civ.

Împotriva sentinței menționate, nr. 15

din 23 iulie 2009, cât și a deciziei civile nr. 943 din 13 noiembrie 2008,

ambele pronunțate de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs reclamanta H.M.

Prin motivele de recurs invocate,

recurenta și-a exprimat nemulțumirile determinate de cererea familiei sale de

punere sub interdicție, încălcarea dreptului său la apărare și nesocotirea

deplinei sale sănătăți mentale.

Prin petiția depusă la 8 ianuarie 2010,

recurenta H.M. a arătat că înțelege să renunțe la recursul declarat, solicitând

însă trimiterea dosarului pentru a fi soluționat în primă instanță la

Tribunalul Gorj.

Față de această cerere, instanța din

oficiu, la termenul din 23 martie 2010, i-a solicitat recurentei să-și

precizeze poziția, sens în care aceasta a arătat că nu renunță la recursul

declarat.

La același termen, Curtea a pus în

discuție inadmisibilitatea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 943

din 13 noiembrie 2008 și nulitatea recursului declarat împotriva sentinței

civile nr. 15 din 23 iulie 2009 pentru neîncadrarea criticilor în motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Examinând recursurile declarate împotriva

celor două hotărâri judecătorești pronunțate de Curtea de Apel Craiova, Curtea

va constata următoarele:

În ceea ce privește recursul declarat

împotriva deciziei civile nr. 943 din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel

Craiova, se va reține că acesta vizează o hotărâre de recurs, nesusceptibilă de

a fi atacată cu calea de atac a recursului, potrivit dispozițiilor art. 299 C.

proc. civ.

Hotărârea recurată este o hotărâre

irevocabilă conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.,

nefiind susceptibilă de reformare pe calea recursului.

Ca atare se va constata că recursul

declarat împotriva acestei decizii este inadmisibil și urmează a fi respins.

În ceea ce privește recursul declarat

împotriva sentinței prin care s-a soluționat conflictul negativ de competență

ivit între Judecătoria Târgu Jiu și Tribunalul Gorj cu privire la cererea

reclamantei-recurente, Curtea va reține că, deși acesta a fost declarat în

termenul legal conform dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., nu a fost

motivat conform exigențelor dispozițiilor art. 302

1

lit. c) C. proc.

civ.

Astfel, în cuprinsul declarației de

recurs, recurenta și-a exprimat nemulțumirea față de modul de soluționare a

unor cauze civile în care a avut calitatea de parte și deși a indicat motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ., cererea sa

se constituie într-o înșiruire de afirmații și susțineri nestructurate din

punct de vedere juridic.

Aceste afirmații nu constituie critici

coerente aduse hotărârii recurate, neputând fi încadrate în niciunul din motivele

de casare prevăzute de art. 304 și nevizând soluția pronunțată asupra

regulatorului de competență.

Se va reține, că nu este posibilă

cenzurarea sentinței recurate, astfel că se impune a se constata că intervine

sancțiunea nulității recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 15 din 23

iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

Pentru aceste considerente, se va

constata nulitatea acestui recurs, în temeiul dispozițiilor art. 306 al. ultim C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamanta H.M. împotriva deciziei nr. 943 din 13 noiembrie 2008 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Constată nul recursul declarat de

reclamantă împotriva sentinței nr. 15 din 23 iulie 2009 pronunțată de aceeași

instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29

martie 2010.