ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3519/2021

Ședința publică din data de 9 iunie 2021

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 754 din data de 29 iunie 2000 pronunțată în dosarul nr. x/1999, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ a respins cererea formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor, Primăria Colceag și Consiliul Local Colceag.

Prin decizia nr. 53 din data de 19 mai 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul formulat de revizuenta A., prin reprezentantul său B., împotriva sentinței nr. 754 din 29 iunie 2000 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Comunei Colceag și Consiliul Local al Comunei Colceag, C., D. și E., F., și G..

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. invocate de apelanta se cer îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute expres în textul mai sus citat, respectiv ca după darea hotărârii, să fie descoperite înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori să se fi desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere condiții cu privire la care apelanta revizuentă nu a făcut dovada existenței acestora.

Împotriva deciziei nr. 53 din data de 19 mai 2011 a declarat recurs A. - prin reprezentant legal B..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 28 februarie 2012.

Prin încheierea de ședință nr. 4793 din 2 aprilie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare secției Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această încheiere, Înalta Curte a constatat că pricina are drept obiect recurs împotriva unei decizii de pronunțate de Curtea de Apel în soluționarea unei cereri de revizuire ca și instanță de apel, în materie civilă (comercială), litigiul nefiind circumscris contenciosului administrativ în reglementarea Legii nr. 554/2004, astfel că pricina a fost înregistrată din eroare pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva încheierii de ședință nr. 4793 din 2 aprilie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire A..

Examinând excepția netimbrării, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În vederea soluționării căii extraordinare de atac promovate în cauză, revizuenta avea obligația de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 RON și timbru judiciar de 0,3 RON, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", precum și a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995, potrivit cărora "cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător".

Cu alte cuvinte, potrivit dispozițiilor art. 3 lit. h) din Legea nr. 146/1997 și art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea de revizuire se timbrează prin achitarea anticipată a taxei judiciare de timbru și aplicarea timbrului judiciar, taxe ce se depun la dosarul cauzei în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum impun dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de revizuire, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar revizuienta nu și-a îndeplinit această obligație legală devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995, în temeiul cărora se va admite excepția de netimbrare a cererii de revizuire și va anula ca netimbrată cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de netimbrare a cererii de revizuire.

Anulează ca netimbrată cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierii nr. 4793 din 2 aprilie 2013, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2000.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2021.