ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1774/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2010, reclamanții A. și B. în calitate de moștenitori ai membrilor fondatori al Societății C., au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării în parte a H.G. nr. 1.604 prin care bunuri ale Societății C., au fost trecute la domeniul public al Comunei Colceag, fapt materializat prin emiterea H.G. de completare și modificare a H.G. nr. 1.359/2001 publicată în M. Of. nr. 17 bis/11.01.2010.

1.2. La data de 23 iulie 2010, reclamanții și-au completat acțiunea, în sensul că au solicitat și anularea în parte a H.G. nr. 1.604/2009 prin care bunuri ale Societății C. au fost trecute la domeniul public al comunei Colceag, precum și despăgubiri pentru lipsa de folosință, începând cu data de 28 februarie 2002, până la predarea lor societății.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, întrucât reclamanții aveau obligația de a se adresa cu plângere prealabilă organului emitent al actului contestat.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ, ca neîntemeiată, argumentând că reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii cumulative condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

La data de 27 iulie 2010, Societatea C., prin reprezentant D., a formulat cerere de intervenție în interes propriu și în interesul reclamanților, iar la data de 11 august 2010, E. a formulat, de asemenea, cerere de intervenție în nume propriu și interesul reclamanților, ambele cereri fiind încuviințate în principiu la termenul din data de 11 august 2010.

Prin Sentința nr. 184 din 1 septembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Guvernul României.

A respins, ca nefondată, acțiunea principală de anulare parțială a H.G. nr. 1.604/2004, formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamanților, formulată de Societatea C., cât și cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamanților, formulată de intervenientul E.

Împotriva acestei sentințe au formulat cerere de revizuire reclamanții A., B. și intervenientul E., solicitând revizuirea Sentinței nr. 184 din data de 1 septembrie 2010, dată în Dosarul nr. x/2010, deoarece s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate mai presus de voința acestora.

6.1. Prin Sentința nr. 154 din 24 septembrie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității cererii de revizuire, invocată din oficiu, și a respins cererea de revizuire formulată de A., B. și E., ca tardiv formulată.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că cererea de revizuire este tardiv formulată, deoarece înscrisurile doveditoare pe care revizuenții și-au întemeiat cererea datează din anul 2000 și, respectiv, din anul 1991, anul înființării Societății C.

Astfel, pentru adresa nr. x din 30 octombrie 2000 emisă de Primăria Colceag și Anexa 1 care face parte din actul de constituire a societății, revizuenții nu au făcut dovada datei în care au descoperit înscrisurile ce se invocă, acestea fiind emise cu mulți ani în urmă.

6.2. Prin încheierea din data de 19 noiembrie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în Sentința nr. 154 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la data de 24 septembrie 2018 formulată de petenta de Societatea C., prin lichidator judiciar F., prin reprezentant D., în contradictoriu cu intimații A., B., E. și Guvernul României, ca neîntemeiată.

Instanța a arătat că pe această cale pot fi îndreptate doar erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri. Or, în cazul de față se reiau de către petent anumite susțineri din cererea introductivă, nefiind identificate în concret erorile materiale vizate. În plus, criticile vizând neluarea în seamă a anumitor înscrisuri și reținerea eronată a altora nu pot fi cenzurate pe calea cererii de îndreptare a unei erori materiale, ci doar prin exercitarea căii de atac stabilite de legiuitor.

Împotriva Sentinței nr. 154 din 24 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs revizuenții A., B. și E., precum și intimata Societatea C. și D.

Intimata Societatea C. a formulat și recurs împotriva încheierii din data de 19 noiembrie 2018 a aceleiași instanțe.

7.1. Recurenții A., B. și E. au solicitat constatarea nulității respingerii acțiunii pe motiv de tardivitate și trimiterea dosarului la Curtea de Apel Ploiești pentru rejudecarea cauzei.

Au susținut, în esență, că art. 19 din Legea nr. 36/1991 nu obligă membrii asociați să solicite copii după actul de constituire al societății, actul invocat de ei ca motiv de revizuire.

Au argumentat că nu au avut și nici nu au putut lua cunoștință de convenția făcută de comisia de lichidare a C., notificată în anexa 1), act ce face parte integrantă din actul de constituire a societății. Dosarul Societății C. nu a putut fi identificat în arhiva Judecătoriei Ploiești și drept consecință s-a propus declanșarea procedurii refacerii înscrisurilor dispărute.

Recurenții au criticat sentința Curții de Apel Ploiești, arătând că aceasta concluzionează fără temei că recurenții au semnat actul de constituire sau au deținut o copie a actului de constituire, sancționând buna-credință a oamenilor simpli și ascunzând probele preconstituite.

7.2. Recurenții Societatea C. și D. au criticat modul de desfășurare a judecății în fața instanței a cărei hotărâre înțeleg să o atace, precum și ilegalitățile comise de intimatul Guvernul României și de către instanța de judecată.

7.3. În recursul formulat împotriva încheierii din data de 19 noiembrie 2018, recurenta Societatea C. a susținut că cererea de îndreptare eroare materială nu este formulată de lichidatorul F., așa cum din eroare s-a reținut, că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită și că Societatea nu se judecă cu membrii săi.

Examinând hotărârile atacate, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

8.1. Recursul formulat de revizuenta Societatea C. împotriva Sentinței nr. 154 din 24 septembrie 2018 și a încheierii din 19 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, este nul, întrucât este formulat de o persoană lipsită de capacitate de folosință.

Potrivit dispozițiilor art. 41 C. proc. civ., doar persoanele care au folosința drepturilor civile pot să fie parte în judecată, iar art. 251 C. civ. prevede că "persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise."

În speță, se constată că, prin Sentința civilă nr. 948/2015 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. x/2009, definitivă și executorie, s-a dispus închiderea procedurii falimentului față de debitoarea Societatea C. și radierea acesteia din evidențele Registrului Societăților Agricole al Judecătoriei Ploiești.

În aceste condiții, recursul formulat de către societate este nul.

8.2. Recursurile formulate de revizuenții A., B., E. și D. sunt nefondate.

Astfel, motivul de revizuire invocat de recurenți, anume cel prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se referă la situația în care "după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".

Potrivit art. 324 pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti "în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, în ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".

În speță, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, înscrisurile pe care revizuenții și-au întemeiat cererea datează din anul 2000 și, respectiv, din anul 1991, anul înființării Societății C. Revizuenții nu au făcut în mod convingător dovada datei la care au descoperit înscrisurile respective, argumentele acestora privind faptul că nu ar fi putut lua cunoștință de înscrisuri rămânând simple susțineri lipsite de suport probator.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de revizuenții A., B., E. și D. împotriva Sentinței nr. 154 din 24 septembrie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei Societatea C., invocată din oficiu.

Constată nul recursul formulat de revizuenta Societatea C. împotriva Sentinței nr. 154 din 24 septembrie 2018 și a încheierii din 19 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CT