ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3420/2019

Ședința publică din data de 20 iunie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Administrația Națională "Apele Române" Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei Colceag, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Colceag prin primar, S.C. A. S.R.L., anularea poziției nr. 45 din Anexa nr. 41 a Hotărârii Guvernului nr. 1359/2001 privind inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei Colceag, anularea contractului de închiriere nr. x/23.08.2006 încheiat între Consiliul Local Colceag și S.C. A. S.R.L. și obligarea Unității Administrativ Teritoriale Comuna Colceag și S.C. A. S.R.L să lase liber imobilul și suprafața de apă ce fac obiectul cererii.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 68 din C. proc. civ., a solicitat introducerea în cauză a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de proprietar al imobilelor în discuție.

2.1 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 8 noiembrie 2016, în temeiul art. 99 alin. (1) din C. proc. civ., a dispus disjungerea capetelor 2 și 3 din acțiune, respectiv anularea contractului de închiriere nr. x/23.08.2006 încheiat între Consiliul Local Colceag și S.C. A. S.R.L. și obligarea Unității Administrativ Teritoriale Comuna Colceag și S.C. A. S.R.L să lase liber imobilul și suprafața de apă ce fac obiectul acestei cereri, urmând să formeze un nou dosar, și a amânat pronunțarea asupra sentinței atacate în prezenta cauză.

2.2. Prin sentința nr. 276 din 15 noiembrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității acțiunii invocată de pârâții Consiliul Local al Comunei Cloceag și Guvernul României, respingând acțiunea reclamantei ca tardiv formulată.

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs reclamanta Administrația Națională "Apele Române" Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.1. În privința încheierii atacate, recurenta a criticat măsura disjungerii capetelor de cerere privind anularea contractului de închiriere și obligarea pârâților să lase liber imobilul, întrucât acestea reprezintă capete de cerere accesorii cererii principale așa încât atrag competenta aceleiași instanțe pentru soluționare, caz în care a apreciat că prima instanță a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material.

3.2. Referitor la sentința atacată, a arătat că instituția are calitatea de terț față de actul administrativ individual contestat, iar în ceea ce privește termenul de decădere de 6 luni, prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea 554/2004, în care se introduce acțiunea având ca obiect anularea unui astfel de act, acesta se calculează în raport cu momentul luării la cunoștință de cuprinsul actului a cărui anulare se cere.

În cauză, momentul la care a luat la cunoștință de cuprinsul Anexei 41 din H.G. nr. 1359/2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 128 bis/18.02.2002, este momentul comunicării acesteia de către Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Colceag, prin adresa nr. x din data de 24.08.2015.

A precizat că în urma studierii documentelor prezentate de comuna Colceag a constatat ca la poziția nr. 45 din Anexa nr. 41 a fost inventariată în domeniul public de interes local al comunei Colceag o acumulare cu folosință piscicolă sub denumirea de "balta comunală", situată pe cursul de apă codificat Valea Războiului, curs de apă aflat în domeniul public al statului, în integralitatea lui, și în administrarea instituției, motiv pentru care s-a adresat Guvernului României, prin adresa nr. x/21.09.2015, cerând revocarea respectivei poziții, însă acesta a apreciat că solicitarea nu este întemeiată.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și sentinței atacate, cu consecința trimiterii cauzei pentru rejudecare, la aceeași instanță.

Prin întâmpinările formulate, intimații-pârâți Consiliul Local al

Comunei Colceag, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Colceag, S.C. A. S.R.L și Guvernul României au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală, intimații Consiliul Local al Comunei Colceag și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Colceag apreciind, totodată, că recursul este nul, iar în privința încheierii de disjungere este și inadmisibil, întrucât disjungerea a reprezentat o măsură de administrare judiciară astfel că în cauză sunt incidente prevederile art. 465 din C. proc. civ.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În prealabil, se apreciază că susținerile reclamantei pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând încheierea și sentința atacate prin prisma criticilor recurentei, a apărărilor formulate de intimate și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În prezenta cauză instanța de contencios administrativ este învestită cu anularea poziției nr. 45 din Anexa nr. 41 a Hotărârii Guvernului nr. 1359/2001 privind inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei Colceag.

Curtea de apel, prin încheierea atacată, a dispus disjungerea capetelor 2 și 3 din acțiune, având ca obiect anularea contractului de închiriere nr. x/23.08.2006 încheiat între Consiliul Local Colceag și S.C. A. S.R.L. și obligarea Unității Administrativ Teritoriale Comuna Colceag și S.C. A. S.R.L să lase liber imobilul și suprafața de apă, formând un nou dosar, și, prin sentința recurată, a admis excepția tardivității acțiunii, cu consecința respingerii cererii privind anularea poziției nr. 45 din Anexa nr. 41 a Hotărârii Guvernului nr. 1359/2001 privind inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei Colceag ca tardiv formulată.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

1.1. În ceea ce privește criticile împotriva încheierii de disjungere a celor două capete de cerere instanța de control judiciar constată că nu pot fi primite.

Se reține că măsura de disjungere a fost dispusă de prima instanță în temeiul art. 131 din C. proc. civ., care impune verificarea competenței generale, materiale și teritoriale, în vederea declinării competenței de soluționare a respectivelor capete de cerere în condițiile art. 99 alin. (1) din același cod, deci cu scopul de a se dezînvesti.

Raportat la prevederile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., împotriva acestei soluții partea nu are deschisă o cale de atac, aspect care însă nu are nicio relevanță în raport cu soluția preconizată asupra recursului.

În fine, în condițiile în care partea consideră că în dosarul având ca obiect capetele de cerere disjunse hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii, are la îndemână dispozițiile legale care reglementează acest motiv de recurs.

1.2 Referitor la soluția asupra cererii deduse judecății, de asemenea, nu pot fi primite criticile formulate.

Hotărârea de Guvern prin care s-a atestat domeniul public de interes local, prin natura juridică a acestuia și prin destinatarii cărora le este adresată, este un act administrativ unilateral individual.

Recurenta-reclamantă a solicitat anularea poziției nr. 45 din anexa nr. 41 a Hotărârii Guvernului nr. 1359/2001 privind inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei Colceag, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 128 bis/18.02.2002, invocând faptul că a fost inventariat în domeniul public de interes local al comunei Colceag o acumulare cu folosința piscicolă sub denumirea de "balta comunală", situată pe cursul de apă codificat Valea Războiului, aflat în domeniul public al statului.

Recurenta fiind terț față de Hotărârea de Guvern nr. 1359/2001, termenul de formulare a cererii de anulare curge de la data la care aceasta a luat cunoștință de actul administrativ, în raport cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că nu i-a fost comunicat.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 zile de la comunicare, revocarea acestuia.

În temeiul art. 7 alin. (3), este îndreptățit să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7); alin. (7) al art. 7 prevede că plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, fiind declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 797/2007, în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulată de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni, termen reglementat pentru situațiile prevăzute la lit. a) - e), în cazul lit. a) și c) curge de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii.

Conform art. 11 alin. (2) din aceeași lege, "pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință,….".

În temeiul art. 11 alin. (5), din aceeași lege, termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere.

În raport cu dispozițiile legale menționate, termenele curg, pentru persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia.

Data luării la cunoștință, în sensul art. 11 alin. (2) din Legea 554/2004, este data la care terțul putea și trebuia, avea posibilitatea reală și efectivă de a lua cunoștință de actul administrativ.

Recurenta-reclamantă susține că momentul la care a luat cunoștință de cuprinsul Anexei 41 din H.G. nr. 1359/2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 128 bis/18.02.2002, este momentul comunicării acesteia de către Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Colceag, prin adresa nr. x din data de 24.08.2015, ulterior formulând și plângere prealabilă.

Instanța de control judiciar reține însă, contrar susținerilor recurentei, că aceasta avea cunoștință de actul administrativ atacat anterior datei de 24 august 2015, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Astfel, rezultă că recurenta a comunicat către S.C. A. S.R.L. informații privind autorizația de gospodărire a apelor solicitată de aceasta, referitoare la amenajarea piscicolă balta nr. 1 Parepa, din zona Valea Războiului, comuna Colceag, sat Parepa Rușani (adresa nr. x/19.07.2010).

Totodată, reclamanta a emis pentru titularul S.C. A. S.R.L. Autorizația de gospodărire a apelor nr. 11/13.02.2013, privind alimentarea cu apă și evaluarea apelor uzate la amenajarea piscicolă Parepa- Rușani comunca Colceag.

În autorizația emisă, reclamanta a precizat amplasamentul în sat Parepa Rușani, comuna Colceag, dar și codul bazinului hidrografic, XI-1.022.04.02.01.0, BH Prahova, Valea Războiului, suprafața amenajată piscicol de 13 ha, și a menționat că a fost emisă și ca urmare a constatărilor făcute la verificarea pe teren asupra respectării prevederilor de funcționare din punct de vedere al gospodăririi apelor, precizând și faptul că, față de actele depuse la documentația tehnică privind forma de proprietate, își rezervă dreptul de a clarifica situația juridică a imobilului pe cale judecătorească.

În aceste condiții, rezultă în mod clar că reclamanta avea cunoștință de situația juridică a suprafeței amenajată piscicol, deținută de titularul autorizației în baza unui contract de închiriere încheiat cu proprietarul Comuna Colceag, cel mai târziu la data de 13.02.2013, data emiterii autorizației de gospodărire a apelor nr. 11/13.02.2013.

Instanța de control judiciar reține astfel că, în cauză, recurenta-reclamantă a luat cunoștință de actul administrativ atacat la data de 13.02.2013, iar cererea de chemare în judecată a fost transmisă instanței la data de 27.05.2016 cu depășirea termenului legal de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Administrația Națională "Apele Române" Administrația Bazinală de Apă Buzău-Ialomița împotriva încheierii din 8 noiembrie 2016 și sentinței nr. 276 din 15 noiembrie 2016 ale Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2019.