ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1749/2024

Ședința publică din data de 27 martie 2024

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.12.2015 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015, reclamanta Administrația Națională "Apele Române"- Administrația Bazinală de Apă Buzău - Ialomița a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Local al Comunei Ciocârlia și S.C. A. S.R.L., anularea parțială a poziției nr. 16, coloana 3, din Anexa nr. 19 a H.G. nr. 1353/2001, astfel cum a fost modificată prin art. I lit. b) penultima liniuță din H.G. nr. 985/2011, referitor la bazinul nr. 6, în suprafață de 134,200 mp; anularea, pe cale de consecință, a contractului de concesiune nr. x/30.11.2010 încheiat între U.A.T. Ciocârlia, județul Ialomița, și S.C. A. S.R.L. și obligarea U.A.T. Ciocârlia și S.C. A. S.R.L. să lase libere imobilul și suprafața de apă ce fac obiectul acestei cereri.

De asemenea, a solicitat introducerea în cauză a titularului dreptului de proprietate, Statul Roman prin Ministerul de Finanțe.

Pârâta S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea cererii; în subsidiar, în situația în care cererea de chemare în judecata va fi admisă, s-a solicitat obligarea în solidar a pârâților UAT Comuna Ciocârlia și Statul Roman, prin administratorul bunului proprietate publică Administrația Națională "Apele Romane", la plata sumei de 954,071,00 RON, reprezentând investițiile realizate și nefructificate, efectuate de aceasta, în bazinul piscicol ce face obiectul cauzei.

La data de 2.03.2016, pârâta S.C. A. S.R.L. a depus la dosar precizări la întâmpinare - în sensul că prin întâmpinare a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat în temeiul art. 18 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 554/2004 să se dispună obligarea reclamantei să respecte pe viitor drepturile și obligațiile izvorâte din contractul de concesiune nr. x/30.11.2010, în ceea ce privește concesionarul; în subsidiar, în situația în care cererea de chemare în judecată va fi admisă, s-a solicitat obligarea în solidar a pârâților UAT Comuna Ciocârlia și Statul Roman, prin administratorul bunului proprietate publică Administrația Națională "Apele Romane", la plata sumei de 954,071,00 RON, reprezentând investițiile realizate și nefructificate, efectuate de aceasta, în bazinul piscicol ce face obiectul cauzei.

Prin sentința nr. 127 din 07 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2015, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâta Comuna Ciocârlia; a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciocârlia - prin Primar, S.C. A. S.R.L. și Statul Român prin Ministerul de Finanțe, dispunându-se anularea în parte a H.G. nr. 1353/2001, respectiv poziția nr. 16 coloana 3 din Anexa nr. 19, astfel cum a fost modificată prin art. 1 lit. b) din H.G. nr. 985/2011, referitor la bazinul nr. 6, în suprafață de 134.200 mp., precum și anularea contractului de concesiune nr. x/30.11.2010 încheiat între U.A.T. comuna Ciocârlia, județul Ialomița și S.C. A. S.R.L. și obligarea acestora să lase liber imobilul ce face obiectul cererii; a fost respinsă cererea reconvențională, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs pârâții S.C. A. S.R.L., Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciocârlia și Guvernul României, pârâta S.C. A. S.R.L formulând calea de atac și împotriva încheierii din 26.04.2017.

Prin decizia nr. 4010 din data de 29 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, au fost admise recursurile declarate de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 127 din 07 iunie 2017 și a încheierii din data de 26 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, precum și recursurile declarate de Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciocârlia și Guvernul României împotriva aceleiași sentințe, fiind casate sentința și încheierea recurate și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015*.

Prin sentința nr. 119 din 10 iunie 2022 (în rejudecare după casare) pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâta comuna Ciocârlia; a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă și, în consecință, s-a dispus anularea în parte a H.G. nr. 1353/2001, respectiv poziția nr. 16 coloana 3 din Anexa nr. 19A, astfel cum a fost modificată prin art. 1 lit. b) din H.G. nr. 985/2011, referitor la bazinul nr. 6, în suprafață de 134.200 mp; s-a dispus anularea contractului de concesiune nr. x/30.11.2010 încheiat între U.A.T. Ciocârlia Ialomița și S.C. A. S.R.L. și obligarea acestora să lase liber imobilul ce face obiectul cererii; a fost respinsă cererea reconvențională formulată de S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței de mai sus, au declarat recurs pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L., precum și pârâții Guvernul României și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciocârlia prin Primar.

Prin decizia civilă nr. 1712 din 28 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, a fost admis recursul formulat de pârâta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 119 din 10 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

A fost casată în parte sentința recurată și trimisă cauza aceleiași instanțe spre rejudecarea cererii reconvenționale formulate de S.C. A. S.R.L. împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor și prin administrator - Administrația Bazinală Apele Române.

A fost menținută în rest sentința recurată.

Au fost respinse recursurile formulate de pârâții Guvernul României și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciocârlia prin Primar, împotriva sentinței nr. 119 din 10 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Împotriva deciziei nr. 1712 din 28 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, a formulat contestație în anulare Statul Român prin Ministerul Finanțelor.

În motivare, a arătat că soluționarea recursului promovat de A. S.R.L. în sensul casării în parte a sentinței recurate și trimiterii cauzei aceleiași instanțe spre rejudecarea cererii reconvenționale este rezultatul unei erori materiale.

După prezentarea situației litigioase dintre părți, a arătat contestatorul că, în ceea ce privește motivele de recurs referitoare la soluționarea cererii reconvenționale, Înalta Curte a înțeles să își însușească din oficiu motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat și de recurenta-reclamantă A. S.R.L. în cuprinsul cererii de recurs.

Înalta Curte a stabilit că motivarea primei instanțe este superficială, nefiind în concret verificate condițiile îmbogățirii fără just temei conform art. 1345 din C. civ., verificare ce impunea și stabilirea în concret a stării de fapt, precum și administrarea de probe pertinente pentru justa soluționare a petitului.

A arătat contestatorul că Înalta Curte a conchis că instanța de fond nu a justificat respingerea cererii reconvenționale prin raportare la temeiul concret de drept ce stătea la baza petitului cererii reconvenționale, ceea ce în sine reprezintă o nemotivare a hotărârii, din această perspectivă.

Contestatorul a apreciat că, așa cum se poate observa din motivarea deciziei nr. 1712/2023 contestate, considerentele acestei hotărâri nu devoalează niciun raționament/argument al instanței de recurs care să justifice reținerea Ministerului Finanțelor, în calitate de reprezentant al Statului Român, drept parte în contradictoriu cu care ar trebui analizată pertinența pretențiilor afirmate în cuprinsul cererii reconvenționale, ceea ce era firesc în contextul litisconsorțiului indicat în mod expres în cuprinsul cererii reconvenționale.

A concluzionat contestatorul că, în contextul celor expuse, în condițiile în care pretențiile din cuprinsul cererii reconvenționale au fost formulate în contradictoriu cu UAT Ciocârlia și Statul Român prin administratorul bunului, Administrația Națională "Apele Române", iar în cuprinsul deciziei contestate nu este expus niciun argument care să justifice împrocesuarea Ministerului Finanțelor, în calitate de reprezentant al Statului Român, soluția instanței de recurs de trimitere a cauzei aceleiași instanțe spre rejudecarea cererii reconvenționale formulate împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor și prin administrator - Administrația Bazinală Apele Române este în mod evident rezultatul unei erori materiale.

5.1 Intimata UAT Comuna Ciocârlia prin Primar a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

5.2 Intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând contestația în anulare, în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., conform căruia:

"(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

. . . . . . . . . .

Motivele contestației în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale.

Ipoteza textului invocat de contestator, art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., vizează numai erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunțarea unei soluții greșite, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deși era atașată dovada achitării taxei de timbru, greșita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat etc.

Fiind un text de excepție, noțiunea de "eroare materială" nu poate fi interpretată extensiv. Greșeala instanței de recurs trebuie să fie una de fapt, iar nu una de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.

Înalta Curte reține că, prin intermediul contestației în anulare de față, partea a solicitat anularea deciziei nr. 1712/28.03.2023, arătând că, astfel cum se poate observa din motivarea acesteia, considerentele nu devoalează niciun raționament/argument al instanței de recurs care să justifice reținerea Ministerului Finanțelor, în calitate de reprezentant al Statului Român, drept parte în contradictoriu cu care ar trebui analizată pertinența pretențiilor afirmate în cuprinsul cererii reconvenționale.

A susținut contestatorul că, în condițiile în care pretențiile din cuprinsul cererii reconvenționale au fost formulate în contradictoriu cu UAT Ciocârlia și Statul Român prin administratorul bunului, Administrația Națională "Apele Române", iar în cuprinsul deciziei contestate nu este expus niciun argument care să justifice împrocesuarea Ministerului Finanțelor, în calitate de reprezentant al Statului Român, soluția instanței de recurs de trimitere a cauzei aceleiași instanțe spre rejudecarea cererii reconvenționale formulate împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor și prin administrator - Administrația Bazinală Apele Române este în mod evident rezultatul unei erori materiale.

În raport de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. și de argumentele expuse de contestator, Înalta Curte constată că în cauză nu se susține o greșeală materială a instanței de recurs cu privire la date sau elemente formale ale dosarului cauzei, ci motivele prezentate în contestația în anulare se referă la însăși legalitatea deciziei atacate, contestatorul formulând critici cu privire la raționamentul instanței de recurs, contestând considerentele pe care se sprijină soluția de admitere a recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L..

Astfel, se constată că eroarea materială invocată de către contestator ca fiind săvârșită de instanță nu poate fi încadrată în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât soluția criticată de acesta nu este rezultatul unei simple și evidente erori materiale, ci a modului în care instanța a înțeles să aplice dispozițiile legale în speță, contestatorul invocând, de fapt, o pretinsă eroare de judecată a instanței de recurs.

Reține Înalta Curte faptul că, atunci când pe calea contestației în anulare sunt invocate greșeli de judecată, sub pretextul că acestea ar fi greșeli materiale, se tinde la transformarea căii de atac de retractare într-o cale de atac de reformare, într-un "recurs la recurs" ceea ce este inadmisibil, contestația în anulare impunând a fi justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative, securitatea raporturilor juridice având o dimensiune esențială.

O nouă apreciere a fondului cauzei contravine normelor procedurale interne, dar și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluționat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "apel/recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative, condiție care, în prezenta cauză, nu este realizată.

Principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, care exclude posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive și irevocabile în absența unui "defect fundamental" (cauza Mitrea contra României, hotărârea din 29.07.2008, cauza Lungoci contra României, hotărârea din 26.01.2006 etc).

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor împotriva deciziei civile nr. 1712 din 28 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015.

În condițiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor la plata către intimata UAT Comuna Ciocârlia - prin Primar a cheltuielilor de judecată în sumă de 5355 RON, reprezentând onorariu avocațial, dovedit prin depunerea la dosar a facturii nr. x/28.08.2023 și extrasului de cont din 01.09.2023 .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor împotriva deciziei civile nr. 1712 din 28 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015.

Obligă contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor la plata către intimata UAT Comuna Ciocârlia - prin Primar a sumei de 5355 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.