ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2413/2012

Asupra cererilor de față.

Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 184

din 1 septembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești - secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei procedurii prealabile

invocată de pârâtul Guvernul României, a respins, ca nefondată, acțiunea

principală de anulare parțială a H.G. nr. 1604/2009, formulată de reclamanții P.M.,

vicepreședinte al S.A. I. și moștenitor al defunctului P.A., membru fondator al

S.A. I., și C.M., membru al S.A. I. și moștenitor al defunctului C.G., în

contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, precum și cererea de intervenție

în interes propriu și în interesul reclamanților, formulată de S.A. I., cât și

cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamanților, formulată

de intervenientul N.I.D., moștenitor al defunctei N.S., membru fondator al S.A.

I.

Prin încheierea din 25 august 2010, Curtea de Apel

Ploiești a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare a erorii materiale,

strecurată în încheierea de ședință din data de 18 iunie 2010, încheierea de

ședință din data de 28 iulie 2010 și încheierea de ședință din data de 11

august 2010, precum și încheierea de ședință din data de 12 august 2010,

pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 564/42/2010, formulată de

petenta S.A. I., în contradictoriu cu intimații P.M., și C.M., Guvernul

României și N.I.D.

Deasemenea, prin încheierea

din 1 octombrie 2010, Curtea de Apel Ploiești a respins ca neîntemeiată cererea

formulată de petenta S.A. I., prin reprezentant legal D.M., prin care s-a

solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea de ședință din

data de 25 august 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 564/42/2010.

Reclamanții P.M. și C.M. și intervenientul N.D. au

declarat recurs împotriva sentinței nr. 184 din 1 septembrie 2010, împotriva aceleiași

sentințe dar și împotriva încheierilor de ședință din 25 august 2010 și din 1

octombrie 2010 declarând recurs și intervenienta S.A. I.

Prin Decizia nr. 5606 din 24 noiembrie 2011, înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins recursul declarat de P.M., C.M. și N.I.D. ca nefondat și a luat act de

renunțarea la judecata recursului declarat de S.A. I. împotriva încheierii din

25 august 2010 și a sentinței nr. 184 din 1 septembrie 2010, pronunțate de

Curtea de Apel Ploiești.

Pentru a hotărî astfel instanța de recurs a reținut

următoarele considerente:

Obiectul acțiunii în anularea parțială adresată

instanței de contencios administrativ a vizat H.G. nr. 1604/2009 pentru modificarea

și completarea H.G. nr. 1359/2001 privind atestarea domeniului public al

Județului Prahova, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul

Prahova, mai exact Anexa nr. 41 pozițiile 105-119, 129 și 130 care privesc

domeniul public al Comunei Colceag.

Înalta Curte a constatat că este corectă și legală

observația primei instanțe în sensul că nici reclamanta și nici intervenientii

nu au dovedit că actul administrativ individual atacat le-a adus atingere

dreptului lor de proprietate sau vreunui interes legitim al acestora, atâta

vreme cât S.A. I. nu a avut niciodată atributele proprietății pentru imobilele

cuprinse în Anexa nr. 41 (pozițiile menționate mai înainte), putându-se discuta

de o eventuală vocație succesorală la bunurile respective în urma comasării

unei persoane juridice, vocație însă care nu a fost valorificată din punct de

vedere juridic la momentul oportun.

A apreciat înalta Curte că probatoriul administrat a

evidențiat că bunurile imobile în discuție nu fac parte din patrimoniul societății

înființate în baza Legii nr. 36/1991, existând litigii încă nesoluționate

irevocabil pe această temă și că prin actul administrativ contestat s-a

completat H.G. nr. 1359/2001 de atestare a apartenenței la domeniul public al

Județului Prahova, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din acest

județ, pe baza Hotărârilor nr. 16/2009 și nr. 22/2009 ale Consiliului local

Colceag privind inventarul bunurilor.

S-a reținut, deasemenea că instanța de fond și-a

întemeiat soluția și pe protocolul încheiat la 17 decembrie 1992 încheiat între

CAP I. și Consiliul Local al Comunei Colceag, confirmat de Hotărârea nr. 3/2002

a acestui consiliu local și care privește trecerea în proprietatea

autorităților administrativ teritoriale a mai multor bunuri mobile și imobile

prevăzute în protocolul amintit.

Deși recurenții-reclamanți și recurentul-intervenient

N.I.D. au invocat problema nelegalității protocolului și Hotărârii nr. 3/2002 a

Consiliului Local al Comunei Colceag nu au adus argumente de fapt și de drept

care să susțină această afirmație.

Constatând că H.G. nr. 1604/2009 a fost adoptată cu

respectarea Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic

al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, și că în speță nu s-a

făcut dovada încălcării unui drept sau a unui interes legitim în sensul art. 1

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, înalta Curte a apreciat

că în mod just prima instanță a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art.

18 alin. (1) din același act normativ pentru anularea parțială a actului

administrativ individual pendinte.

Mai mult, înalta Curte a remarcat și faptul că în

cuprinsul cererii de recurs în discuție nu sunt combătute abordarea și soluția

instanței de fond, fiind reiterate aspecte ce au făcut deja obiectul

preocupării curții de apel.

La data de 23 februarie 2012 au formulat cerere de

completare a deciziei nr. 5606 din 24 noiembrie 2011, în temeiul art. 281

1

și art. 281

2

C. proc. civ. P.M. și C.M. prin care au solicitat ca

instanța să se pronunțe și să motiveze respingerea criticilor privind

ilegalitatea protocolului din 17 decembrie 1992 și a Hotărârii nr. 3/2002 a

Consiliului Local Colceag, critici invocate la pct. 6 alin. (a), (b) și (c) din

cererea de recurs și deasemenea să motiveze respingerea susținerilor privind

dreptul de proprietate asupra bunurilor în litigiu, așa cum au fost prezentate

la pct. 5 din cererea de recurs.

Și S.A. I., prin D.M., a formulat cerere de

îndreptare a erorii materiale din cuprinsul aceleiași decizii.

Referitor la cererea de completare a deciziei nr. 5606

din 24 noiembrie 2011 formulată de P.M. și C.M.

Potrivit dispozițiilor art. 281

1

C. proc.

civ.,

"(1) în cazul în care sunt necesare lămuriri cu

privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori

acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere

instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să

înlăture

dispozițiile potrivnice.

(2) Instanța va rezolva cererea

de urgență, prin încheiere dată în camera de

consiliu, cu citarea părților.

(3) încheierea se va atașa la hotărâre atât în

dosarul cauzei, cât și în dosarul de hotărâri al instanței".

Deasemenea, în conformitate cu prevederile art. 281

2

C. proc. civ., "(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se

pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei

cereri conexe sau

incidentale, se poate

cere completarea hotărârii în același termen în care se poate

declara, după caz, apel sau recurs împotriva

acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor

date în fond după casarea cu

reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

(2) Cererea se soluționează de

urgență, cu citarea părților, prin hotărâre

separată. Prevederile se aplică în mod corespunzător.

(3) Dispozițiile prezentului articol se

aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor

martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu

privire la drepturile lor.

În cauză, motivele cererii de completare a deciziei

nr. 5606 din 24 noiembrie 2011 se referă la faptul că instanța de recurs nu a

motivat respingerea criticilor privind ilegalitatea protocolului din 17

decembrie 1992 și a Hotărârii nr. 3/2002 a Consiliului Local Colceag, și

deasemenea, nu a motivat respingerea susținerilor privind dreptul de

proprietate asupra bunurilor în litigiu.

Cererea este neîntemeiată.

Înalta Curte, analizând considerentele deciziei nr. 5606

din 24 noiembrie 2011, redate la filele 3 și 4 din prezenta hotărâre, constată

că instanța de recurs a motivat respingerea fiecărei critici aduse hotărârii

instanței de fond de către recurenți, inclusiv cele cu privire la protocolul

din 17 decembrie 1992 și a Hotărârii nr. 3/2002 a Consiliului Local Colceag, și

deasemenea, a motivat respingerea susținerilor privind dreptul de proprietate

asupra bunurilor în litigiu.

Referitor la cererea formulată de S.A. I. prin D.M.,

înalta Curte reține, pe de o parte, că la data de 7 septembrie 2011 recurenta

societate, prin Președinte, a renunțat la judecata recursului, instanța de

control judiciar luând act de această poziție prin decizia nr. 5606 din 24

noiembrie 2011, iar pe de altă parte, că din susținerile prezentate prin

cererea de îndreptare a erorii materiale nu pot fi decelate motive care să

poată fi încadrate în prevederile art. 281 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de completare a dispozitivului

Deciziei nr. 5606 din 24 noiembrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrative și fiscal formulată de P.M. și C.M., ca

neîntemeiată.

Respinge cererea de îndreptare a erorii materiale din

decizia susmenționată formulată de S.A. I. prin D.M., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 mai 2012.