ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2586/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta A.N.C.M.R.R. a M.A.I. - Filiala Prahova, pentru membrii filialei S.D.M. și alții, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, M.A.I., D.G.F. - Serviciul Pensii și C.P., M.A.I. - C.S.P., M.A.I., anularea H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat faptul că această hotărâre a fost adoptată în baza art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, iar conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24 /2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, era necesar ca actul elaborat de Guvern să fie emis în limitele și potrivit normelor care îl ordonă. A mai arătat reclamanta că Legea nr. 119/2010 nu implică pensionarii în procesul de recalculare a pensiilor, dar, prin încălcarea normelor de tehnică legislativă, Guvernul a inclus în H.G. nr. 735/2010, prin exces de putere, mai multe dispoziții care adaugă la lege.

S-a mai reținut în acțiune că actul normativ atacat obligă pensionarii militari să contribuie la diminuarea unui drept pe care îl au și îl dețin deja, iar depunerea cererilor de recalculare a pensiei are drept consecință penalizarea cu o diminuare și mai drastică a drepturilor lor patrimoniale în cazul în care nu se conformează acestei obligații. Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile lipsei de obiect, de interes și a inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, solicitând, în principal, respingerea acțiunii ca lipsită de obiect și, în subsidiar, ca lipsită de interes. Pârâtul a arătat că prin dispozițiile art. 10 din O.U.G. nr. 1/2011 s-a dispus abrogarea expresă a H.G.

nr. 735/2010, iar interesul trebuie să fie în legătură cu pretenția formulată, să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune, precum și faptul că prin dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 1/2011 legiuitorul a reglementat o nouă metodologie de calcul, prevăzută în Anexa nr. 3 a actului normativ, fiind stabilite și măsuri în vederea revizuirii pensiilor recalculate în temeiul Legii nr. 119/2010 și a H.G. nr. 735/2010, fiind evident că instanțele judecătorești nu pot să înlăture aplicarea acestor noi dispoziții. Pârâtul Guvernul României a mai invocat și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile față de acesta, iar toate excepțiile au fost puse în discuția părților și au fost respinse.

M.A.I. a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, în conformitate cu prevederile art. 49 alin. (3) C. proc. civ, arătând că, în raport de temeiurile de fapt și de drept invocate de către reclamanți, nu pot fi identificate motive de nelegalitate a procedurii de emitere a actului administrativ, sens în care solicită instanței de judecată să respingă acțiunea reclamanților ca neîntemeiată. Ulterior, și anume la data de 21 martie 2011, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 1 din 28 ianuarie 2011, solicitând constatarea temeiniciei și legalității excepției invocate și sesizarea Curții Constituționale în vederea declarării neconstituționale a O.U.G.

nr. 1/2011, iar, prin încheierea din 9 mai 2011, Curtea a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate invocată. Prin sentința nr. 174 din 31 mai 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A.N.C.M.R.R. M.A.I., prin Filiala Prahova, pentru reclamanții, membrii ai filialei, Stanciu D. Mircea și alții, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, M.A.I., DG.F. - S.P.C.P. M.A.I. - C.S.P., M.A.I.; a dispus anularea dispozițiilor art. 2 alin. (2), (3), (4), (6), (7), art. 6 alin. (1), (2), (4) și art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 735/2010; a respins cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de intervenientul M.A.I., ca neîntemeiată; a obligat pârâtul Guvernul României să plătească reclamantei suma de 210 lei cheltuieli de judecată; a dispus publicarea în M.O.

a sentințe potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004, după rămânerea irevocabilă a acesteia. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că obiectul acțiunii, așa cum a fost precizat de reclamantă, îl reprezintă anularea dispozițiilor art. 2 alin. (2), (3), (4), (6), (7), art. 6 alin. (1), (2), (4) și art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 735/2010, care reglementează recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militarilor de stat, pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și faptul că această hotărâre a fost adoptată având în vedere art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010, fiind abrogată pe data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 1 din 28 ianuarie 2011, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. A mai reținut instanța că reclamanții au invocat, drept principal motiv de anulabilitate a textelor de mai sus, împrejurarea că prin acestea s-a adăugat la lege, hotărârea fiind adoptată cu exces de putere, întrucât prevede obligativitatea celor în cauză de a depune cereri pentru recalcularea pensiilor și implicit pentru diminuarea lor, precum și obligativitatea depunerii documentelor doveditoare a veniturilor realizate, iar pentru neîndeplinirea acestor obligații s-au stabilit și sancțiuni. Instanța de fond a apreciat, analizând dispozițiile din H.G.

nr. 735 din 21 iulie 2010 și ale Legii nr. 119/2010, că s-a adăugat la lege, că Legea nr. 119/2010 nu conține nicio dispoziție care să prevadă în sarcina reclamanților obligația de depunere a cererilor de recalculare a pensiei și a documentelor doveditoare a veniturilor realizate, că raportarea la salariul mediu brut pe economie pentru calcularea cuantumului pensiei se face numai în cazul în care nu pot fi dovedite veniturile de natură salarială, nu și atunci când nu au fost depuse documentele doveditoare în termenul de recalculare prevăzut de lege. Instanța de fond a constatat că prin actul atacat s-a realizat și o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor, că prevederile referitoare la obligația reclamanților de a depune într-un interval scurt de timp documentele doveditoare necesare recalculării pensiilor și de a depune o cerere în acest sens, făcând eforturi substanțiale, sunt incompatibile și cu jurisprudența C.E.D.O.

și cu prevederile Convenției. Având în vedere că cererea de intervenție a fost făcută în interesul pârâtului, în raport cu soluția dată în acțiunea principală, instanța a respins și cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de intervenientul M.A.I., ca neîntemeiată și a obligat pârâtul Guvernul României să plătească reclamantei suma de 210 lei cheltuieli de judecată, respectiv taxe judiciare de timbru, taxe poștale și taxe de redactare și multiplicare, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, dispunând și publicarea în M.O. a sentinței potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004, după rămânerea irevocabilă a acesteia. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții M.A.I.

și Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului declarat de pârâtul Guvernul României se arată că, deși în motivarea hotărârii sale a reținut că actul administrativ contestat a fost abrogat prin O.U.G. nr. 1/2011, instanța de fond nu a dispus respingerea acțiunii ca lipsită de obiect, că actul administrativ contestat și-a pierdut valabilitatea la data de 31 ianuarie 2011, astfel că, prin sentința civilă pe care a pronunțat-o în acest dosar, instanța de fond ar fi trebuit să dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, fiind lipsită de obiect. Mai arată recurentul că, în speță, instanța de fond nu a reținut nici evidenta lipsă de interes a intimaților-reclamanți, având în vedere că părțile reclamante nu au făcut dovada interesului legitim, personal, născut și actual, condiție de exercițiu a oricărei acțiuni în justiție, deci și pentru promovarea cererii prin care au solicitat anularea H.G.

nr. 735/2010. Se mai arată în motivele de recurs că, în cauza dedusă judecății, părțile reclamante au urmărit menținerea cuantumului drepturilor de pensie stabilite anterior în baza legislației speciale și au solicitat suspendarea și anularea procesului de recalculare a pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, fiind criticată metodologia stabilită prin H.G. nr. 735/2010, că în condițiile în care eventualele efecte produse de Legea nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010 sunt reglementate direct de legiuitor prin O.U.G. nr. 1/2011, este evident că instanțele judecătorești nu pot să înlăture aplicarea acestor dispoziții și că este evident că interesul urmărit de părțile reclamante nu este legitim, iar cererea dedusă judecății este ilicită.

Recurentul arată că instanța de fond a respins în mod neîntemeiat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii administrative prealabile față de pârâtul Guvernul României, că la data depunerii cererii de chemare în judecată prin care a solicitat anularea H.G. nr. 735/2010, reclamanta A.N.C.M.R.R. M.A.I., prin Filiala Prahova, respectiv la data de 31 ianuarie 2011, asociația reclamantă nu îndeplinise procedura administrativă prealabilă cu pârâtul Guvernul României. Recurentul M.A.I. arată în motivele de recurs faptul că prin sentința recurată instanța de fond a admis cererea de anulare parțială a actului administrativ cu caracter normativ dedus judecății, stabilind, în esență, faptul că H.G.

în discuție adaugă la lege, chiar dacă actul normativ indicat a fost abrogat explicit prin O.U.G. nr. 1/2011. Se mai arată în motivele de recurs formulate că, deși obiectul acțiunii deduse judecății este constituit de o acțiune în anulare, având ca temei de drept art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, prin motivarea folosită, Curtea de Apel Ploiești s-a pronunțat, în fapt, asupra unei presupuse excepții de nelegalitate, întrucât, numai în cazul acesteia, doctrina și jurisprudența au apreciat că instanța competentă se poate pronunța și asupra legalității unui act administrativ unilateral sau cu caracter normativ abrogat.

Arată recurentul că, așa cum reiese din cuprinsul hotărârii recurate, instanța de fond a dat impresia că dorește să se pronunțe pe o presupusă lipsă de obiect a acțiunii intimatului - reclamant, în fapt, aceasta a motivat și justificat, practic, interesul persoanelor din cadrul organizației sindicale în cauză de a promova o acțiune având ca obiect o hotărâre de guvern deja abrogată, în condițiile în care, după cum se cunoaște în doctrină și în jurisprudența, lipsa de interes și lipsa de obiect a unei cereri de chemare în judecată nu trebuie și nu pot fi confundate. Apreciază recurentul că, ținând cont de faptul că H.G. nr. 735/2010 a fost abrogată, intimata - reclamantă nu mai poate justifica, legalmente, un drept actual sau un interes legitim.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamanților ca lipsită de interes, pentru considerentele în continuare arătate. Actul administrativ contestat - H.G. nr. 735 din 02 iulie 2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor a fost abrogat prin art. 10 al O.U.G.

nr. 1/2011, intrată în vigoare la 31 ianuarie 2011. Noul act normativ a justificat în preambulul său necesitatea instituirii unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității, în scopul de a nu sancționa persoanele care, fără nici o culpă, nu au reușit în timpul pus la dispoziție de legiuitor să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere. Ținând cont de exigențele subliniate de puterea judecătorească și de necesitatea unor măsuri legislative care să oblige instituțiile să identifice și să transmită caselor de pensii teritoriale elementele necesare stabilirii drepturilor la pensie într-un mod obiectiv și justificativ, Executivul a apreciat că toate aceste împrejurări vizează interesul public și constituie situații extraordinare, astfel că în regim de urgență, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituție a procedat la abrogarea H.G.

nr. 735/2010 și la instituirea unei noi metodologii de calcul a pensiilor revizuite ce au format obiectul O.U.G. nr. 1/2011. În condițiile abrogării H.G. nr. 735/2010 de către puterea executivă, prin O.U.G. nr. 1/2011, pentru motivele prezentate anterior, așa cum au fost indicate în preambulul noului act normativ, nu se poate identifica interesul public născut și actual care să necesite protecție juridică. Așa cum s-a apreciat în doctrină, prin abrogare se înțelege anularea, suprimarea unei legi, sau apariția unei alte dispoziții legale, având ca efect scoaterea din vigoare, total sau parțial, a unui act normativ, fiind de însăși esența actului normativ abrogat faptul că acesta nu mai poate da naștere, modifica sau stinge niciun fel de raporturi juridice și, pe cale de consecință, odată abrogat, acesta nu mai poate fi anulat, întrucât norma juridică dedusă discuției fusese deja anulată prin abrogare.

Așa cum s-a cristalizat atât în doctrina de specialitate, cât și în jurisprudență, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este aceea ca reclamantul să justifice în persoana sa interesul de a promova acțiune. Această condiție generală se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, deci nu doar cu prilejul introducerii acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat. Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual. Alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală și calitatea procesuală, una dintre condițiile cumulative de exercițiu ale acțiunii civile este existența unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată. Deși C. proc. civ. nu definește această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă. Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.

În cauză, prin abrogarea expresă a hotărârii de guvern în discuție, interesul în promovarea și susținerea cererii de chemare în judecată a fost depășit și nu mai este actual. De altfel H.G. nr. 735/2010 - act administrativ cu caracter normativ, nu mai poate produce efecte nu numai ca urmare a abrogării sale chiar de către autoritatea administrativă emitentă, ca putere legiuitoare, ci și ca urmare a anulării, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 23 din Legea nr. 554/2004, așa încât și pentru coerența practicii judiciare în acest domeniu, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Guvernul României și M.A.I., va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamanților ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de M.A.I. și de Guvernul României împotriva sentinței nr. 174 din 31 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamanților ca lipsită de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2012.