ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2888/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 4.01.2011, reclamanții N.G., F.M., P.T., P.G.C., P.C. și S.I. au chemat în judecată pârâtul Guvernul României solicitând anularea H.G. nr. 735/2010. În motivarea acțiunii au arătat că H.G.

nr. 735/2010 a fost emisă în afara limitelor și contrar normelor instituite prin actele legislative cu incidență în cauză, încălcând prevederile Legii nr. 119/2010 la care adaugă în loc să se limiteze strict la dispozițiile ei; Legea nr. 24/2000 în sensul că alterează în mod inadmisibil principiul ierarhiei actelor normative; Legea nr. 19/2000 întrucât face trimitere la algoritmul de calcul prevăzut pentru sistemul public de pensii, deși condițiile de acordare a pensiilor militare de stat diferă fundamental de regulile sistemului public de pensii; art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenție, coroborat cu dispozițiile art. 14 din aceeași Convenție și cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 148/2002, în sensul că instituie o discriminare nejustificată în mod obiectiv și rezonabil între diferitele categorii de pensionari militari.

S-a mai susținut că H.G. nr. 735/2010 încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2), art. 16, art. 47 alin. (2), art. 44 din Constituție, precum și principiul separației puterilor în stat, față de conținutul art. 11 din hotărâre, nesocotirea acestui prejudiciu fiind sancționată în mai multe rânduri de Curtea Constituțională (Deciziile nr. 375/2002, nr. 120/2007). Reclamanții au apreciat că diminuarea dreptului la pensie, rezultată prin recalcularea la care se referă H.G. nr. 735/2010, echivalează cu o expropriere vădit nelegală și abuzivă întrucât nu îndeplinește niciuna dintre condițiile prevăzute de jurisprudența C.E.D.O. pentru privarea sau restrângerea legitimă de proprietate. Astfel, s-a mai arătat că H.G.

nr. 735/2010 nu îndeplinește condițiile minime cumulative ale accesibilității, previzibilității și proporționalității legii, în raport de un scop legitim urmărit. Măsurile instituite prin această hotărâre nu urmăresc unul din scopurile legitime prevăzute în mod strict și limitativ de dispozițiile art. 53 din Constituție. Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de obiect a cererii, având în vedere că H.G. nr. 735/2010 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 1/2011, excepția lipsei de interes față de împrejurarea că art. 3 din O.U.G. nr. 1/2011 reglementează o nouă metodologie de calcul, iar eventualele efecte produse anterior de Legea nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010 sunt reglementate direct de legiuitor prin O.U.G.

nr. 1/201, fiind evident că instanțele judecătorești nu pot, prin hotărârile pronunțate, să stabilească consecințe contrare acestor dispoziții legale. Prin sentința nr. 4489 din 28 iunie 2011, Curtea de Apel București, a admis excepția lipsei de obiect și a respins acțiunea ca lipsită de obiect. Curtea a apreciat că este întemeiată excepția lipsei de obiect a acțiunii, reținând următoarele. Reclamanții au solicitat anularea și suspendarea executării H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010.

În M. Of., Partea I, nr. 81/2011 a fost publicată O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Art. 10 din O.U.G. nr. 1/2011 prevede că pe data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență se abrogă H.G. nr. 735/2010. Se constată că la data soluționării prezentei acțiuni, actul administrativ cu caracter normativ a cărui anulare și suspendare a executării se solicită era abrogat prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011. În consecință, H.G. nr. 735/2010 nu mai este susceptibilă de a fi pusă în executare și de a mai produce efecte juridice, astfel încât s-a apreciat că cererea de suspendare a executării este lipsită de obiect.

Lipsa de obiect s-a reținut și în ceea ce privește cererea de anulare, având în vedere că instanța poate analiza cauzele de nulitate invocate cu privire la un act administrativ în vigoare, care produce efecte juridice, or H.G. nr. 735/2010 era abrogată la momentul soluționării litigiului. Împotriva acestei sentințe , au formulat recurs reclamanții N.G., F.M., P.T., P.G.C., P.C. și S.I. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se faptul că instanță nu s-a pronunțat pe obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum a fost modificat și precizat prin cererea depusă la termenul din 22 iunie 2011, ceea ce echivalează cu încălcarea rolului activ, iar al doilea motiv de recurs vizează respingerea greșită a excepției de conexitate.

Curtea verificând sentința atacată, în raport de motivele invocate și în baza art. 304 1 C. proc. civ. va aprecia pentru următoarele considerente că recursul este nefondat. În primul rând trebuie precizat faptul că rolul activ al instanței prevăzut de art. 129 C. proc. civ. nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia. Din prevederile legale anterior menționate, potrivit cărora judecătorii sunt datori să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecății, rezultă că instanța nu poate depăși limitele învestirii sale, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății.

Pe fondul recursului se rețin următoarele. H.G. nr. 735 din 2 iulie 2010 (pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor) a fost abrogată prin art. 10 al O.U.G. nr. 1/2011 intrată în vigoare la data de 31 ianuarie 2011. Așa cum s-a cristalizat atât în doctrina de specialitate cât și în jurisprudență, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este aceea ca reclamantul să justifice în persoana sa interesul de a promova acțiune.

Această condiție generală se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, deci nu doar cu prilejul introducerii acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Interesul trebuie să fie legitim, personal și direct și de asemenea să fie născut și actual, sub acest ultim aspect deci să, existe momentul în care este soluționată calea de atac. În cauză prin abrogarea expresă a hotărârii de guvern în discuție interesul în exercitarea căii de atac prevăzute de art. 299 și urm. din C. proc. civ. a fost depășit și nu mai este actual, astfel că el nu mai poate fi luat în considerare. Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 312 (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.G., F.M., P.T., P.G.C., P.C. și S.I. împotriva sentinței nr. 4489 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2012.