ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2888/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București la data de 4.01.2011, reclamanții N.G., F.M., P.T., P.G.C., P.C.

și S.I. au chemat în judecată pârâtul Guvernul României solicitând anularea H.G.

nr. 735/2010.

În motivarea acțiunii

au arătat că H.G. nr. 735/2010 a fost emisă în afara limitelor și contrar normelor

instituite prin actele legislative cu incidență în cauză, încălcând prevederile

Legii nr. 119/2010 la care adaugă în loc să se limiteze strict la dispozițiile ei;

Legea nr. 24/2000 în sensul că alterează în mod inadmisibil principiul ierarhiei

actelor normative; Legea nr. 19/2000 întrucât face trimitere la algoritmul de calcul

prevăzut pentru sistemul public de pensii, deși condițiile de acordare a pensiilor

militare de stat diferă fundamental de regulile sistemului public de pensii;

art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenție, coroborat cu dispozițiile

art. 14 din aceeași Convenție și cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 148/2002,

în sensul că instituie o discriminare nejustificată în mod obiectiv și rezonabil

între diferitele categorii de pensionari militari.

S-a mai susținut că H.G.

nr. 735/2010 încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2), art. 16, art. 47 alin. (2),

art. 44 din Constituție, precum și principiul separației puterilor în stat, față

de conținutul art. 11 din hotărâre, nesocotirea acestui prejudiciu fiind sancționată

în mai multe rânduri de Curtea Constituțională (Deciziile nr. 375/2002, nr. 120/2007).

Reclamanții au apreciat

că diminuarea dreptului la pensie, rezultată prin recalcularea la care se referă

H.G. nr. 735/2010, echivalează cu o expropriere vădit nelegală și abuzivă întrucât

nu îndeplinește niciuna dintre condițiile prevăzute de jurisprudența C.E.D.O. pentru

privarea sau restrângerea legitimă de proprietate.

Astfel, s-a mai arătat

că H.G. nr. 735/2010 nu îndeplinește condițiile minime cumulative ale accesibilității,

previzibilității și proporționalității legii, în raport de un scop legitim urmărit.

Măsurile instituite prin

această hotărâre nu urmăresc unul din scopurile legitime prevăzute în mod strict

și limitativ de dispozițiile art. 53 din Constituție.

Pârâtul Guvernul României

a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de obiect a cererii,

având în vedere că H.G. nr. 735/2010 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 1/2011, excepția

lipsei de interes față de împrejurarea că art. 3 din O.U.G. nr. 1/2011 reglementează

o nouă metodologie de calcul, iar eventualele efecte produse anterior de Legea

nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010 sunt reglementate direct de legiuitor prin O.U.G.

nr. 1/201, fiind evident că instanțele judecătorești nu pot, prin hotărârile pronunțate,

să stabilească consecințe contrare acestor dispoziții legale.

Prin sentința nr. 4489

din 28 iunie 2011, Curtea de Apel București, a admis excepția lipsei de obiect și

a respins acțiunea ca lipsită de obiect.

Curtea a apreciat că este

întemeiată excepția lipsei de obiect a acțiunii, reținând următoarele.

Reclamanții au solicitat

anularea și suspendarea executării H.G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor

stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de

stat ale polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010.

În M. Of., Partea I,

nr. 81/2011 a fost publicată O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine

publică și siguranță națională.

Art. 10 din O.U.G.

nr. 1/2011 prevede că pe data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență

se abrogă H.G. nr. 735/2010.

Se constată că la data

soluționării prezentei acțiuni, actul administrativ cu caracter normativ a cărui

anulare și suspendare a executării se solicită era abrogat prin intrarea în vigoare

a O.U.G. nr. 1/2011.

În consecință, H.G.

nr. 735/2010 nu mai este susceptibilă de a fi pusă în executare și de a mai produce

efecte juridice, astfel încât s-a apreciat că cererea de suspendare a executării

este lipsită de obiect.

Lipsa de obiect s-a reținut

și în ceea ce privește cererea de anulare, având în vedere că instanța poate analiza

cauzele de nulitate invocate cu privire la un act administrativ în vigoare, care

produce efecte juridice, or H.G. nr. 735/2010 era abrogată la momentul soluționării

litigiului.

Împotriva acestei sentințe

, au formulat recurs reclamanții N.G., F.M., P.T., P.G.C., P.C. și S.I.

Motivele

de recurs invocate conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se faptul că instanță nu s-a pronunțat pe

obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum a fost modificat și precizat prin

cererea depusă la termenul din 22 iunie 2011, ceea ce echivalează cu încălcarea

rolului activ, iar al doilea motiv de recurs vizează respingerea greșită a excepției

de conexitate.

Curtea

verificând sentința atacată, în raport de motivele invocate și în baza art. 304

1

C. proc. civ. va aprecia pentru următoarele considerente că recursul este nefondat.

În

primul rând trebuie precizat faptul că rolul activ al instanței prevăzut de

art. 129 C. proc. civ. nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția

procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia.

Din

prevederile legale anterior menționate, potrivit cărora judecătorii sunt datori

să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecății,

rezultă că instanța nu poate depăși limitele învestirii sale, ea neputând hotărî

decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății.

Pe

fondul recursului se rețin următoarele.

H.G. nr. 735 din 2

iulie 2010

(pentru

recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare

de stat a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut

special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor) a fost abrogată prin art.

10 al O.U.G. nr. 1/2011 intrată în vigoare la data de 31 ianuarie 2011.

Așa cum s-a cristalizat

atât în doctrina de specialitate cât și în jurisprudență, una din condițiile necesare

pentru existența dreptului la acțiune este aceea ca reclamantul să justifice în

persoana sa interesul de a promova acțiune. Această condiție generală se impune

a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, deci nu doar cu prilejul introducerii

acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul trebuie să fie

legitim, personal și direct și de asemenea să fie născut și actual, sub acest ultim

aspect deci să, existe momentul în care este soluționată calea de atac.

În cauză prin abrogarea

expresă a hotărârii de guvern în discuție interesul în exercitarea căii de atac

prevăzute de art. 299 și urm. din C. proc. civ. a fost depășit și nu mai este actual,

astfel că el nu mai poate fi luat în considerare.

Față de cele expuse mai

sus Curtea în baza art. 312 (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul formulat

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de N.G., F.M., P.T., P.G.C., P.C. și S.I. împotriva sentinței nr. 4489 din 28 iunie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie

2012.